Urmăresc cu inima-n gât cum dreptul femeii la avort în SUA este restrâns, încet-încet, până aproape la dispariție. Pe 24 iunie Curtea Supremă de Justiție a anulat Roe v. Wade, cazul prin care Constituția țării proteja dreptul femeii de a alege să facă avort sau nu. Efectele acestei decizii vor fi devastatoare, așa cum arată multiplele exemple din istoria foarte recentă. Pe termen scurt, cele mai afectate vor fi femeile sărace, care nu-și vor permite să-și ia concediu sau să cheltuie bani pe o călătorie într-un stat în care avorturile încă sunt legale. Cum au zis deja mulți, avorturile nu vor dispărea, doar cele făcute în siguranță. Am auzit cu toții povești de la bunicile noastre despre ierburi „magice”, umerașe sau andrele.
Cum s-a ajuns aici?
Pe parcursul președinției sale, Donald Trump a numit trei dintre cei nouă membri ai Curții Supreme, asigurându-se că candidații au convingeri conservatoare puternice. Câțiva ani mai târziu, deși Trump nu mai este președinte, ecourile guvernării sale ne ajung din urmă. Astăzi, toți cei care spuneau în 2016 că nimic nu se va schimba substanțial, au câte ceva de revizuit.
De asta mă gândesc cât de necesar este ca actul politic să fie unul făcut cu participarea activă a cetățenilor, fără a se limita la procesul de vot. Dimpotrivă, cetățenii ar trebui să fie mereu vigilenți, mereu cu ochii pe banul public, pe politici și discursul celor cărora le-au dat puterea în mâini. Și da, știu că este un proces al naibii de dureros și obositor, dar tăcerea, apatia și neimplicarea în viața politică duce la monstruozități ca cea din SUA. Duce la decizii demne de evul mediu, pentru că în timp ce oamenii bine intenționați își caută de treabă, tabăra opusă e mereu alertă, mereu vocală și luptă cu îndârjire pentru limitarea drepturilor omului, reducând la zero efortul civilizației în ultimele sute și zeci de ani.
„Politicianul nepotrivit la locul și timpul nepotrivit” e o idee care-mi vine-n minte și în contextul războiului pornit de Rusia împotriva Ucrainei. Probabil lucrurile ar fi stat altfel dacă atât cetățenii, cât și cei din anturajul lui nu i-ar fi permis lui Putin să se mențină la putere peste două decenii. Așa, chiar dacă războiul se va încheia mâine sau peste câteva luni, efectele deciziilor unui dictator vor fi resimțite de generații.
Prietenii din UE mă întreabă și ce cred despre Zelenski, pentru că e, până la urmă, „doar un actor”. Îmi amintesc atunci de videoul în care le spune americanilor că are nevoie de arme, nu de un taxi și le spun că nu știu dacă ar fi existat un om mai potrivit în acest context, chiar dacă până la război susținerea ucrainenilor pentru el era în descreștere. Zelenski s-a dovedit un lider curajos și un comunicator excelent, echipat cu toate calitățile necesare ca să-și conducă oamenii în această tragedie.
Desigur, mă gândesc și la Moldova. Sunt nemulțumită de unele decizii luate de autoritățile noastre în aceste zile. Țara se află, probabil, în cea mai grea criză de la ‘92 încoace, iar mulți alți doritori să preia frâiele pe timp de război peste gard și criză economică acută acasă, nu prea se văd. Dar, îmi imaginez pentru o clipă că Dodon ar fi câștigat al doilea mandat și mă întreb câți dintre cunoscuții mei ar fi fost nevoiți să stea în tanc la graniță, așa cum se întâmplă în Belarus.
Nu încerc deloc să te conving să ne mulțumim cu ceea ce avem și să te sperii cu „putea fi mult mai rău”. Dar, mi-ar plăcea să facem un exercițiu de imaginație și o incursiune în istoria recentă ca să vedem cum apatia, ideea că „nu contează cine-i la putere, oricum toți fură”, „toți sunt o apă și-un pământ”, ideea că deciziile luate acolo sus nu ne influențează direct – toate acestea duc la ceea ce se întâmplă în SUA și Rusia de azi.
