Criza gazelor în Moldova. Poate ce nu ne ucide să ne facă mai puternici?

A trebuit să impună Rusia embargo importurilor de vin din Moldova în 2013, ca astăzi să vorbim cu mândrie despre vinurile din Moldova. Embargo a fost impus chiar înainte de intrarea în vigoare a Acordului de Asociere între UE și Republica Moldova, când vinificatorii noștri erau dependenți de piața rusească. Impactul asupra economiei a fost dureros. Pentru producătorii de vin nu mai rămânea niciun dubiu că trebuie tăiat cordonul ombilical ce-i ținea legați de piața rusească.

Nu mai aveau altă soluție decât să dea piept cu lumea largă, să se adapteze cerințelor de calitate mult mai dure de pe piețele internaționale, să nu le fie rușine să se promoveze și să înțeleagă de ce merită să investești în designul etichetelor, de exemplu. Industria vitivinicolă din Moldova s-a maturizat, este pe picioarele ei și poate face față crizelor. 

Reziliență energetică?

Astăzi suntem în plină criză a gazului. Nu suntem producători de gaz, așa cum suntem producători de vin. Dar, la fel ca în 2013, criza nu este determinată de factori naturali, ci este efectul politicii de șantaj a Rusiei. Nu e prima dată când gazul e utilizat ca bâtă politică, dar noi încă mai suntem dependenți de gazele rusești. 

Nu pot să nu mă întreb de ce politicienii moldoveni de la independență încoace au menținut securitatea energetică a țării sub permanentă amenințare. Și mai mult mă interesează dacă suntem sau nu pregătiți să rupem și cordonul ombilical al gazului din Rusia. Care din deciziile luate în această perioadă în Guvern și Parlament ar putea să ne crească reziliența energetică pe termen lung? 

Să găsesc răspuns la aceste întrebări m-au ajutat Ion Muntean, expert energetic și Veronica Muruziuc, expertă juridică în cadrul proiectului USAID Securitatea Energetică a Moldovei. 

Iată ce am înțeles și am încercat să explic în termeni cât mai accesibili: 

1. Fondul de reducere a vulnerabilității energetice.

Aici se pot colecta bani din diverse surse (granturi, de la buget etc.) pentru a compensa facturile pentru consumul de gaze naturale, energie electrică și energie termică. Inlusiv pentru a subvenționa cumpărarea de becuri și electrocasnice mai eficiente energetic, schimbarea geamurilor și alte acțiuni ce ar crește eficiența energetică a caselor. Compensațiile vor fi plătite pe baza informațiilor din Registrul vulnerabilității energetice.

Registrul este un sistem electronic, în care consumatorii casnici de energie vor introduce date despre venituri, numărul de membri ai familiei, ponderea cheltuielilor pentru energie în comparație cu veniturile, tipul sistemului de încălzire utilizat ș.a. Astfel, fiecare consumator va fi încadrat în una din categoriile de vulnerabilitate energetică. Compensațiile vor putea fi acordate diferențiat. Fondul a fost instituit prin lege. Asta înseamnă că este un mecanism de durată ce poate fi utilizat ori de câte ori este nevoie, fără a crea de fiecare dată mecanisme de sprijin al populației. 

2. A fost aprobată legea privind obligativitatea creării stocurilor strategice de gaze naturale.

Începând cu 2022, se vor face stocuri de gaze pentru țara noastră. Deja avem asigurată o săptămână de iarnă. Aceste stocuri sunt prevăzute pentru situații de urgență, când gazul este deconectat de tot, fie pentru că așa decide Gazprom, fie din cauza unei defecțiuni tehnice. Până se găsește un alt furnizor și se realizează procedura de procurare sau se repară defecțiunea, putem utiliza gazul din rezerva strategică. În toamna lui 2021, când Gazprom a redus volumul de gaze livrat în Moldova, statul a cumpărat gaz din Polonia pentru a asigura volumul necesar. Dacă atunci era oprită de tot livrarea gazului, noi nu aveam un stoc de rezervă. Acum statul este obligat prin lege, ca anual, să stocheze o cantitate minimă de gaz pentru situații de urgență.

3. În prezent, MoldovaGaz este unicul furnizor de gaz pentru consumatorii din Moldova.

Mai sunt câțiva intermediari, dar care cumpără gazul tot de la MoldovaGaz și îl livrează unor agenți economici. Alte modificări făcute recent în legislație permit, în cazul unor posibile circumstanțe de urgență, Comisiei pentru Situații de Urgență (CSE) și Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică (ANRE) să desemneze o entitate care să cumpere și să furnizeze gazul. CSE și ANRE vor putea temporar să controleze comerțul cu gaze naturale. Asemenea control ar putea include reguli pentru achiziția și revânzarea de gaz în situații de urgență și se pot extinde la aprobarea metodelor și prețurilor la care furnizorii desemnați vor vinde gaz. Aceste măsuri protejează piața de abuzuri în situații de criză. 

4. O altă modificare din legislație ține de niște aspecte tehnice privind stațiile de pompare a gazului de la intrarea și ieșirea din țară. Astfel, este permisă pomparea gazului în ambele direcții. Modificarea deblochează mai multe opțiuni de cumpărare, ceea ce va consolida securitatea aprovizionării cu gaze și ar putea ajuta la controlul costurilor pentru consumatori. 

5. Pentru prima dată în istoria Republicii Moldova au fost diversificate sursele de achiziționare a electricității.

În Moldova gazul este utilizat atât pentru încălzire, cât și pentru producerea curentului electric. O eventuală deconectare ne-ar lăsa fără căldură și electricitate. Din luna mai, 30% din electricitate este cumpărată din Ucraina. Iar în caz de deconectare a gazului putem cumpăra și din alte țări europene, după ce țara noastră a fost conectată la rețeaua europeană de transport al electricității ENTSO-E.

6. S-a simplificat procedura de instalare a panourilor fotovoltaice.

Acum poți obține autorizația în doar o lună, comparativ cu șase, cât dura procedura birocratică anterior. O măsură care deocamdată îi ajută pe unii consumatori, dar nu pe cei mai vulnerabili. E drept că interesul pentru panouri fotovoltaice a crescut mult. În primele cinci luni ale acestui an, s-au instalat panouri cât în 2020 și 2021 la un loc. Totuși, ele vor deveni o soluție pentru mai multe categorii de populație, abia când pentru aceste instalații se vor da subvenții. Guvernul analizează posibilitatea de a le subvenționa începând cu anul viitor, cel mai probabil în funcție de gradul de vulnerabilitate energetică a fiecăruia.

Nu știu dacă aceste decizii se datorează maturității sociale și politice la care ajungem în mod firesc sau criza e așa de mare, în cât ne forțează să devenim mai prevăzători. Ce este clar e că nu mai putem să trăim în iluzia inoculată de-a lungul anilor că suntem prinși în capcana energetică a Rusiei și că nu avem alte soluții. 

Ce am mai putea să facem? Cel puțin două lucruri:

1.  Să revizuim atitudinea față de sistemul centralizat de încălzire.

Cei conectați acum la acest sistem pot fi cei mai relaxați în așteptarea iernii. Deși Termoelectrica consumă cam o treime din necesarul total de gaze, acest sistem poate fi oricând trecut pe păcură pe care o putem cumpăra din România. Din cauza rețelelor învechite și a tehnologiilor depășite, în multe din locuințele conectate la sistemul centralizat, căldura, pur și simplu, nu ajungea. Decât să plătească pentru frig, oamenii au preferat să investească în sistemele autonome pe gaz.

În blocurile noi nici nu s-a analizat opțiunea de a fi conectate la rețeaua centralizată. Și multe din instituțiile publice au renunțat la sistemul centralizat din aceleași motive. Dar, dacă s-ar face investițiile necesare, sistemul de încălzire centralizată ar putea fi unul mult mai flexibil. Asta ar permite reglarea temperaturii din calorifere și a consumului. Cu cât mai mulți utilizatori de rețea ar fi, cu atât mai mic ar fi prețul pentru energia consumată. 

Citește și: De ce „criza gazului” în Kazahstan nu poate fi comparată cu situația de la noi

2. Tot această criză poate deveni un argument suficient de puternic pentru a accelera și facilita investițiile în sistemele de încălzire pe biomasă.

Acum avem o rețea de 250 de centrale pe biomasă în instituții publice. Acestea pot fi mult mai multe atât în sectorul public, cât și în cel privat. Să instalezi un cazan ce funcționează cu peleți e o bătaie de cap mult mai mare decât să pui unul pe gaz. Dar, dacă s-ar oferi subvenții, mai mulți ar înclina să aleagă cazanele pe biomasă.

E clar că nu ne așteptăm la o iarnă ușoară. Mai ales pentru cei care nu au altă sursă de încălzire decât gazul. Chiar dacă vom avea gaz, acesta va fi scump. Compensațiile vor acoperi o parte din aceste costuri. Cel mai probabil că iar va trebui să renunțăm la investiții în gospodăriile noastre. Mai puțin în dezvoltarea noastră, la cheltuieli pentru plăceri ca să ne acoperim nevoile de bază. Nu va fi ușor. Dar vreau să cred că, peste câțiva ani, vom vorbi cu mândrie despre soluțiile alternative în care am investit pentru a fi mai independenți energetic. 

Foto principală: zurich.com