De ce „criza gazului” în Kazahstan nu poate fi comparată cu situația de la noi

Creșterea prețului la gaz lichefiat este scânteia care a pornit valul de proteste masive din Kazahstan. Totul a început în orașul Janaojen din vestul țării, în apropierea Mării Caspice, un oraș de doar 147 de mii de locuitori. De fapt, Janaojen are o istorie mai lungă legată de proteste, precum cele din anul 2011, când o companie petrolieră din zonă a concediat peste 1000 de muncitori care au îndrăznit să facă grevă.

În 2022, chiar în prima zi de an nou, prețul la gazul lichefiat practic s-a dublat, de la 0,12 USD la 0,30 per litru. Peste o mie de oameni au protestat pe 3 ianuarie în Janaojen, dar și în alte orășele din regiunea Mangistau.

Președintele Jomart Tokaev a avertizat că îi va pedepsi pe cei care încalcă legea cu privire la întruniri. Într-un final, proprietarii stațiilor petroliere din Mangistau au fost de acord să reducă prețul de 20 de cenți. Desigur, reducerea nu a liniștit lumea, iar protestatarii au început a cere salarii mai mari.

În paralel, autoritățile au pornit aparatul de represiune, fiind arestați atât protestatarii, cât și jurnaliștii.

Protestele în alte orașe

Proteste masive au început și în orașe precum Aktobe, Șimkent, Oral sau Almatî (cel mai mare oraș) și Nur-Sultan în susținerea protestatarilor din regiunea Mangistau. Președintele Tokaev a promis pe 4 ianuarie că va crea o comisie guvernamentală ce va include membri ai propriei administrații, ca „să fie găsită o soluție la problema ce a apărut, în interesul stabilității țării”.

Pe 5 ianuarie, președintele kazah deja trimite în demisie Guvernul, iar în mai multe orașe clădirile administrative sunt luate cu asalt. Canalele de telegram sunt inundate de imagini cu protestatari pe străzi, mașini incendiate, dar și clădiri administrative devastate.
Clădirea primăriei celui mai mare oraș, Almatî, este printre acele clădiri. Tokaev declară stare de urgență în țară, iar internetul este oprit în toată țara.

Paralela cu Moldova?

Desigur, în Republica Moldova sunt deja voci prin care propulsează teza „Kazahstanul poate, dar noi?”. De observat că protestele din Kazahstan, spre deosebire de cele din Belarus împotriva lui Lukașenka, sunt relatate pe larg, cu lux de amănunte și într-o manieră deosebit de nepărtinitoare de presa de limbă rusă de la noi.

Sunt și câteva canale de telegram (care de obicei postează conținut împotriva guvernării actuale, precum „Bazar Politic”), unde este menționat practic la fiecare video fraze precum:

Almatî e în foc. Președintele a demis Guvernul pe care l-a acuzat de situația creată. Așa va fi și la noi, când Maia Sandu va da vina pe Parlament și Guvern.

  • În Kazahstan a fost introdusă legea marțială. Armata a scos tehnica grea pe străzi. Între timp, moldovenii se trezesc și merg la benzinării să plătească pentru benzină cu un leu mai mult decât acum o săptămână și cu vreo 6 lei mai mult decât acum un an.
  • Poliția trece de partea poporului. Așa va fi și în Moldova.
  • Tot mai multe împușcături și explozii în orașele din Kazahstan. Presa galbenă a Maiei Sandu nu dă încă niciun cuvânt despre revoluția din Kazahstan provocată de scumpiri.

În acest val este și fosta deputată PPDA, Inga Grigoriu. Într-o postare pe facebook, aceasta menționează că „Aproape tot moldoveanul cu cetățenie a R. Moldova urmărește sau va urmări ultimele evenimente din Kazahstan și se miră cum oamenii de acolo au îndrăznit să protesteze?! Cu ce tupeu? La noi a crescut prețul la gaze cu 120% și nimic!!! Mai mult decât atât, milionul strigă – bravo noii guvernări!”.

Scumpirea care a provocat protestele în Kazahstan a fost, deocamdată, mult mai dureroasă pentru Kazahstan, dublarea prețului la gazul natural lichefiat afectând marea majoritate a populației într-un mod direct. Potrivit lui Abbat Urisbaev, membru al adunării locale din Mangistau, majorarea a fost dură deoarece „90% din rezidenți își alimentează automobilele cu gaz natural”. Măsura s-a făcut peste noapte, fără consultare și fără a anunța compensații și măsuri decât abia după ce au crescut prețurile.

De asemenea, este important de menționat că Kazahstanul deține propriile resurse petroliere, plasându-se în 2018 pe locul 9 ca cel mai mare exportator și producător din lume. Scumpirea gazului lichefiat pentru consumatorii interni a fost făcută pentru a trece la prețul de pe piața internațională.

De precizat că în Republica Moldova prețurile cresc deocamdată treptat. În privința gazului natural, chiar dacă au crescut de 2,5 ori, această măsură s-a făcut nu peste noapte, totodată, anunțându-se și măsuri compensatorii. În același timp, potrivit unui sondaj realizat de IDIS „Viitorul”, gazul natural este consumat ca formă de încălzire a locuinței preponderent de către populația cu venituri mari, care trăiește în orașe. Iar autoritățile au compensat și o parte din tariful per gigacalorie și au acordat ajutoare familiilor cu venituri minime, măsură care vine cumva să atenueze șocul măririlor de prețuri.

Desigur, în Kazahstan, o societate cu mari restricții la libertăți, odată început un protest, oamenii încep să-și aducă aminte că nu au drepturi, nu au salarii, este corupție mare – probleme care au fost puse sub țol de regimurile dictatoriale. De aceea, dacă tot este dorința de a compara situația din Kazahstan cu ceva de la noi, e mai ușor de mers pe exemplul Revoluției din 1989 din România, când scânteia a fost evacuarea pastorului Laslo Tokes. Odată ce au ieșit să protesteze, oamenii și-au mai adus aminte că îl au pe Ceaușescu în frunte.

Scrie despre politică într-un mod unic în Moldova - neserios, serios! Nu-i prea scapă nimic din actualitate și știe să o explice pe limba tuturor.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.