E clar. Dacă vrei să scoți moldovenii în stradă, la proteste, nu trebuie decât să îngreunezi fățiș procesul de creștere a copiilor lor (care, între noi fie vorba, nici așa nu este ușor) Desigur, cu cât îs mai mari copiii, cu atât mai greu ies părinții din casă pentru a le apăra drepturile. Însă, odată ce-ai călcat pe coadă o viitoare mămică sau una cu bebelușul în brațe, ai intrat în zona de sensibilitate acută. Asta a pățit ministrul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, Valentina Buliga, scrie Bloguvern.
Luna martie i-a provocat bătăi de cap ministrului. Povestea o cunosc deja toți. Să vedem dacă are un happy ending, bun de povestit înainte de somn sau nu. De la flash-mob-uri, proteste și borcanul în care mămicile și tăticii au donat bani și scutece pentru Valentina Buliga, până la vestita replică „Spălați pelincuțe”, ceva s-a mișcat. Într-un final, legea a fost modificată.
După numeroase proteste și discuții cu mămicile revoltate, Valentina Buliga a venit cu o nouă inițiativă legislativă, care, cel puțin deocamdată, nu a mai provocat proteste stradale și flashmob-uri.
Legea prevede:
-Majorarea indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului de la 30% la 57%;
-Indemnizația unică lunară să fie egală cu cheltuielile coșului minim de bunuri necesare la nașterea copilului, calculat pentru anul precedent (în 2013 – 4800 lei);
-Indemnizația lunară pentru îngrijirea și creșterea copilului pentru mamele asigurate și neasigurate până la vârsta de 3 ani a copilului ( acum – vârsta de 1,5 ani);
-Indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului cu vârsta până la 1 an = minimul pe existență pe republică (I sem. 2013 = 591 lei);
-Indemnizația pentru îngrijirea copilului cu vârsta de 1-3 ani = 50% din minimul de existență pe republică pentru copii de 1-7 ani (aprox. 670 lei);
-Instituirea indemnizației pentru școlarizarea copilului = minimul de bunuri necesare pentru școlarizarea copilului, etc.
De bine, de rău, în ultimii 10 ani, indemnizația unică la nașterea primului copil s-a majorat de 6,2 ori. În ce privește indemnizația unică la nașterea fiecărui următor copil, ea este mai mare de 6,8 ori în raport cu cea stabilită în anul 2005.
În același timp,implementarea proiectului legii va necesita cheltuieli anuale suplimentare atât din bugetul de stat, cât și din bugetul asigurărilor sociale de stat, de circa 700 de milioane de lei.
ADICĂ, aceste 700 de milioane de lei există și au existat chiar și înainte de prima lege, cea care micșora buzunarul mămicilor, cea care bătătorea drumul înapoi spre „secolul pelincuțelor”. Și chiar dacă aceste 700 de milioane existau și atunci legea cu privire la indemnizații era motivată prin lipsa banilor.
Desigur, e drăguț din partea ministrului Muncii că a luat în considerație câteva din cerințele societății civile. Dar, oare, chiar e necesar, de fiecare dată, să se ceară demisia cuiva pentru a se ajunge la schimbări pozitive? Câte proteste și flash-mob-uri trebuie organizate pentru a se face regulă în fiecare minister?
