„Bagatelele” din sertarul lui Glebus Sainciuc sau despre puterea lucrurilor uitate

Comorile pot fi dosite în sertare

Podurile caselor sau sertarele dosite pot ascunde lucruri încărcate cu amintiri. Pot fi niște comori care așteaptă de mult timp să fie scoase la lumină. 

Bunica nu obișnuia să vorbească despre ea. Singurul lucru pe care ni l-a povestit cu lux de amănunte a fost întâlnirea ei cu un lup. Era într-o toamnă târzie, ora 3:00 dimineața. Se grăbea să treacă pădurea și să ajungă la ferma de vaci, unde lucra. „Părea un câine mai mare, care avea ochii parcă galbeni”, își amintea ea.

Cei doi s-au privit câteva clipe, după care, cu pași mici, fără grabă s-au îndepărtat unul de celălalt. Atunci mi-am imaginat-o pe bunica tânără, subțire și cu mâinile înghețate și uscate de la atâta muls al vacilor. A fost singura imagine pe care o aveam despre ea, până în ziua când am urcat în podul casei, una dintre ocupațiile mele preferate la bunici.  Într-o cutie, printre mai multe tigăi, am găsit un teanc de scrisori și felicitări ale bunicii. Unele le-a primit de la copii, pe altele le-a scris ea, dar nu le-a trimis din cauza unui cuvânt tăiat sau a unui rând care urca sau cobora ca o coardă.

Printre acele cuvinte am descoperit-o altfel pe bunica mea: visătoare, timidă și atentă la detalii, plină de dor și iubire pentru ceilalți. Acesta a fost momentul când mi-am înțeles mai bine bunica și am iubit-o, probabil, și mai mult. Tot atunci am înțeles cât de valoroase pot fi lucrurile uitate și redescoperite. Ele ne ajută să călătorim în timp, să descoperim și înțelegem mai bine oamenii și lumea din jurul nostru. 

Operele dintre pauze

O astfel de comoară uitată și redescoperită, cu desene semnate de Glebus Sainciuc, se adună chiar acum între paginile unei cărți. 

În atelierul din sectorul Râșcani al Capitalei, printre sertare, cutii și saci cu schițe și măști s-au rătăcit peste 300 de fotografii cu „bagatelele” pictorului și sculptorului Glebus Sainciuc. 

Cine este Glebus Sainciuc

S-a născut la 19 iulie 1919 la Chișinău. Artistul s-a manifestat plenar ca portretist. A creat portretele unor oameni iluștri, personalități ale artei, literaturii și culturii: soprana Maria Bieșu, scriitorul Ion Creangă, plasticianul Igor Vieru, poetul Iulian Filip ș.a. Este apreciat și pentru impresionanta sa colecție de măști din papier maché, circa 300 de unități. Glebus Sainciuc s-a stins din viață la 16 octombrie 2012, la Chișinău, la vârsta de 93 de ani.

„Bagatele” – nimicuri/lucruri neînsemnate, cum ne-ar explica DEX-ul, sunt lucrările pe care artistul le făcea cu pixul sau creionul în momentele „goale” ale vieții, în pauze, între întâlniri. Era momentul lui de meditație și de reflectare a realităților care uneori îl amuzau, alteori îl nedumereau. 

În timp ce soția sa, pictorița Valentina Rusu-Ciobanu păstra cu grijă fiecare lucrare pe care o făcea, lui Glebus îi plăcea să le dăruiască oamenilor din lumea întreagă. „Era omul comunității”, spune cu entuziasm creatoarea Anna Vasina. 

Vacile lui Glebus Sainciuc

Acum un an, Anna a ajuns în atelierul artistului. Acolo a găsit, dosite printre sertare și mape, sute de fotografii ale lucrărilor lui Glebus. Acestea i-au arătat că bătrânelul cu pălărie și mustață deasă nu crea doar măști, dar organiza și spectacole, făcea caricaturi, aduna oameni în jurul său și îi supunea testului suprem al artei plastice: îi ruga să deseneze o vacă. „Spunea că așa încerca să găsească micile talente. Cel puțin asta îi povestea lui Lică”, râde Anna, amintindu-și de colecția de văcuțe adunate printre mapele lăsate de pictor. 

„Acolo sunt foarte multe chestii pe care nu le știam… Glebus rămâne a fi descoperit. Pentru că el nu era doar un pictor. El e mult mai mult. Urmează să-l cunoaștem prin lucrările pe care le-a lăsat, dar care nu au fost făcute încă publice”, spune Anna, responsabilă, împreună cu Lică Sainciuc, să selecteze, scaneze și să aranjeze într-o carte „bagatelele” lui Glebus. 

„Acesta a fost visul pe care nu l-a apucat să-l realizeze”, spune Lică Sainciuc, fiul lui Glebus. 

„Nu este un banc”

Acest vis i-a inspirat pe cei de la agenția creativă Imago. Acum un an au început să despice ideea. A rămas încă puțin și cartea intitulată „Bagatele” va fi scoasă de sub tipar. Aceasta adună 70 de desene reflective, ușor ironice și expresive, care reflectă anii 60-80, schițate atât de bine de Glebus Sainciuc. 

„Temele sunt diverse, de la natură până la filosofie, chestii cotidiene, situații ironice. Ironia trece ca un fir roșu prin toate aceste bagatele. Totuși, ironia lui Glebus este caldă. El nu vrea să rănească pe nimeni. Lucrările lui nu sunt ca un banc care să te facă deodată să râzi. Trebuie să le privești și să-ți rezervi puțin timp ca să intri în esență”, ne face poftă Olga Radu, directoarea agenției de creație. 

Îl cunoaștem pe Glebus Sainciuc într-o altă lumină datorită fiului său, Lică. Pictorul ne descifrează și deschide accesul spre creațiile uitate în sertare de tatăl său. „În timp ce noi alegeam bagatelele, Lică ne curăța nuci și ne povestea despre părinții săi care nu s-au oprit niciodată să creeze… Aceste bagatele adunate în carte nu sunt niște fleacuri. Sunt opere de artă puse în valoare, la care poate avea acces fiecare”, adaugă Anna Vasina. 

De fapt, din bagatele, din schițe, din fragmente furate de ici-dincolo se conturează, cumva, viața adevărată, cotidiană, ludică și plină de umor a artistului. 

O platformă dedicată aceste cărți a fost lansată recent. O poți precomanda aici. Iar până ajunge cartea, dacă te simți inspirat/ă și vrei să-ți testezi talentul artistic, încearcă să desenezi chiar acum o vacă și să o adăugăm în colecția lui Glebus :).   

Fotografii făcute de Nadya Glo

Sunt jurnalistă din 2015. Dacă la început m-am delectat cu presa tipărită, din 2018 am pășit în lumea presei online. În toată această perioadă am descoperit oameni, locuri și istorii. Toate acestea mi-au arătat că viața e o paletă de culori pe care-mi place să o descriu prin cuvinte și condimentez cu fotografii.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.