PE SCURT
Valentina Rusu-Ciobanu este pictorița care s-a opus regimului comunist, a reflectat realitățile Moldovei timp de decenii și ne-a inspirat să descoperim fiecare detaliu din creațiile ei. Picturile ei sunt un amalgam de forme delicate și culori la fel de fine asemeni ei – o femeie scundă, modestă, blândă și care zâmbește timid, în timp ce ochii îi sclipesc în spatele lentilelor groase ale ochelarilor. „Artista poate fi considerată drept una dintre cele mai reprezentative personalități ale picturii basarabene din ultima jumătate de secol”, scrie criticul de artă Constantin Ciobanu, în studiul inclus în seria celor 12 volume „Maeștrii basarabeni din sec. XIX”.
PE LUNG
Valentina Rusu-Ciobanu s-a născut la 28 octombrie 1920, în Chișinău. Ea a fost atrasă de artele plastice de la vârsta de patru ani, după ce a rămas profund impresionată de ilustrațiile pe care le făcea unchiul său. Pasiunea pentru pictură a păstrat-o de-a lungul anilor. În timpul școlii simte că este tot mai mult atrasă de culori. Adesea, se retrage în sânul naturii ca să mediteze și să se inspire de la frumusețile locurilor din jur. Aceste plimbări, muzica și literatura au conturat o fire romantică, determinându-i ulterior vocația artistică. În anul 1937, alege să-și facă studiile la Școala Belle-Arte din Chișinău, după care la începutul anilor `40 urmează studiile la Academia de Arte Frumoase din Iași.
Primele lucrări ale Valentinei Rusu-Ciobanu au apărut în anii `50, iar printre acestea se numără picturile „Fată la fereastră”, „La bal mascat”, „Tinerețe”. Marele succes i-a adus compoziția „La joc”, realizată în 1957. La începutul carierei sale, Valentina Rusu-Ciobanu a lucrat și în domeniul scenografiei. A realizat decorul la spectacolele: „Radu Ștefan –întâiul ș ultimul” de A. Busuioc (la teatrul „Luceafărul” din Chișinău) și „Păsările tinereții noastre” de I. Druță, montat la „Teatrul Mic” din Moscova. În anul 1991 a fost membru al Colegiului de redacție al revistei de artă, cultură și civilizație „Sud-Est”.
Lucrările ei au fost expuse la Muzeul Național de Artă al Moldovei, Centrul Expozițional „C. Brâncuși”, la Biblioteca Națională a Republicii Moldova. De asemenea, pictorița a fost fost apreciată de mulți oameni și de mai multe galerii de peste hotare: Franța, România, Bulgaria, Polonia, Rusia, Germania și în multe alte țări.
Valentina l-a cunoscut pe sculptorului Glebus Sainciuc la o școală de pictură, în anii `40. Peste șase ani, cei doi decid să se căsătorească, în pofida faptului că era o perioadă dificilă, după război. Singurul lor copil, Lică, apare pe lume după foamete. „Atunci, ca să supraviețuim, am vândut tot ce aveam mai de preț în casă. Au fost timpuri atât de grele…”, povestea pictorița, în cadrul unui interviu pentru „Viața Basarabiei”.
În timpul dictaturii și cenzurii comuniste, artista a fost una dintre puținele pictorițe care a avut curajul să se opună ideologiei sovietice. Picturile ei fiind o metaforă cu mesaj ironic împotriva regimului comunist. „Tot ceea ce am de spus, o fac prin intermediul culorii, compoziției, ritmului, și, cu toate acestea, tabloul reprezintă doar o parte din zbuciumul unui creator, cea mai mare parte rămânând invizibilă pentru alții, ca și cea mai mare parte a ghețarului, ascunsă sub apă”, mărturisea artista. Însă, acest lucru enerva liderii sovietici. De aceea, timp de opt ani, pictorița nu și-a putut prezenta lucrările în cadrul expozițiilor. Acest lucru însemna condamnarea la sărăcie, dar artista a trecut cu demnitate peste asta.
În anul 2010, cu ocazia aniversării vârstei de 90 de ani, Poșta Moldovei a emis plicuri cu marcă, care reprezentau portretul Valentinei Rusu-Ciobanu.
După decenii de muncă în atelier, dar mai ales după plecarea în eternitate a soțului ei cu care a trăit 60 de ani, Valentina s-a retras din viața publică. „Nu mai văd atât de bine”, spune ea. În prezent, pictorița locuiește în vechea căsuța din Chișinăul istoric, unde se bucură de realizările feciorului său, Lică Sainciuc.
Ea este laureata Premiului de Stat al RSSM (1974), Maestru Emerit în Artă din RSSM (1980), Artistă a Poporului (1985). În 1996 este distinsă cu „Ordinul Republicii”, iar în 1998 obține Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru întreaga activitate. În 2009 i s-a decernat medalia „Dimitrie Cantemir” a Academiei de Științe a Moldovei, iar în anul 2010 i se conferă titlul de Cetățean de onoare al orașului Chișinău. A luat parte la numeroase expoziții republicane și de peste hotare: România, Bulgaria, Polonia, Canada, Siria, Irak, Franța. Picturile ei readuc în actualitate responsabilitatea și dragostea pentru pictură. După decenii de muncă în atelier, dar mai ales după plecarea în eternitate a soțului ei Glebus Sainciuc, Valentina s-a retras din viața publică. În prezent, pictorița locuiește în vechea căsuța din Chișinăul istoric, unde se bucură de realizările feciorului său Lică Sainciuc.
Enlarge
Pictura sa a trecut proba timpului, a supraviețuit cataclismelor istoriei, presiunilor ideologice și mai este actuală și acum. În 2020, Muzeul Național de Arte Plastice al Republicii Moldova pregătește o amplă expoziție pentru a sărbători centenarul artistei.
Printre țările unde au fost admirate creațiile artistei se numără România, Bulgaria, Polonia, Canada și Franța.
Fotografiile au fost luate din arhiva personală a familiei Sainciuc, a lui Ion Grosu
