Timpul s-a împărțit în două: până și după 24 februarie. Dar războiul a tăiat cu lama lui și omenirea – puțini sunt cei indiferenți sau care stau pe margine – cei mai mulți au ales deja de partea cui se află. În Moldova, unde încă există un număr considerabil de pro-putiniști, războiul a împărțit în două tabere familii, prieteni, cumătri și colegi de lucru. Cortina de fier se lasă încet nu doar peste Ucraina, ci și între familii sau grupuri de prieteni care se jură să nu-și mai vorbească tot restul vieții din cauza războiului, după ce s-au certat aprins cu argumente care mai de care, s-au înjurat, s-au numit unii pe alții „zombați” și au dat foc cu furie podurilor care îi uneau.
Dar va trebui să ne continuăm viața alături de acești oameni cu care suntem în profund dezacord, care poate ne-au dezamăgit și pe care suntem incapabili să-i înțelegem. Deși uneori avem nevoie de distanță față de cei care susțin războiul și crimele, iar unele relații sunt deteriorare pentru totdeauna, poate există unele pe care putem să le salvăm?
Ce putem face? În primul rând, să încercăm să ne punem în pielea persoanei pe care încercăm să o convingem și să ne întrebăm: ce o face să creadă așa? Ca să ne fie mai simplu, să-i dăm un nume, de exemplu, Igor. Ce viață a avut Igor, care sunt valorile lui, în ce crede? Îl idolatrizează pe dictatorul rus din frică (așa cum o face fostul președinte, care spune că „ceea ce se întâmplă în Ucraina trebuie să fie o lecție pentru noi”) sau poate din ignoranță, pentru că nu are capacitățile necesare să găsească informații din unghiuri de vedere diferite și să analizeze critic? Probabil cu cea de-a doua categorie avem mai multe șanse de reușită. Oricum, trebuie să înțelegem că schimbarea este foarte puțin probabilă, aproape imposibilă, dar merită să încercăm.
Dar să revenim la perspectiva lui Igor. Imaginează-ți că vine cineva la tine și îți spune că tot ce credeai până acum e greșit, că cerul e verde, că pământul e pătrat, iar iar albul e negru. Așa se simte probabil și Igor, care crede în minciunile fabricate la Kremlin. De aceea discuțiile cu Igorii, dacă vrem să păstrăm măcar ceva din relațiile cu ei, trebuie să se facă atent, sensibil, pe un ton calm.
Primul lucru pe care-l poți face este să diversifici mediile din care se informează și sursele din care își ia informația. Acest lucru se poate face subtil, astfel încât Igor să ajungă de sine stătător la concluzia că ceva nu se leagă între reportajele difuzate la NTV și realitate. Îi poți propune să vedeți împreună alte canale la televizor, să citiți un ziar obiectiv la care nu a avut acces până acum sau, dacă sunteți prieteni pe rețelele de socializare, să distribui acolo materiale echidistante.
Apoi, săptămânile de război ne-au arătat că în lupta cu propaganda argumentele, oricât de obiective, nu sunt foarte eficiente. Mai ales dacă sunt strigate de pe un piedestal al dreptății pe care ne-am cocoțat noi înșine. Propaganda rusească lucrează subtil și se bazează în primul rând pe emoții, pe fricile oamenilor, pe istoriile noastre comune. Din păcate, în lupta cu propaganda trebuie să folosim chiar metodele ei: apelul la emoții, la partea umană și primordială care ne face să ne înflăcărăm atât de tare pe orice subiect. De aceea, vorbiți cu Igor nu despre geopolitică și crime de război, ci despre suferința oamenilor uciși și copiilor rămași orfani, despre durerea mamelor care-și pierd fiii pe front, despre cei care și-au pierdut casele și viitorul. Dacă aveți prieteni sau rude în Ucraina, poate îi puteți suna împreună, ca să vă vorbească despre situația pe loc.
Gândește-te la oamenii pe care îi admiră Igor. Actori, scriitori, poate influenceri care văd lucrurile obiectiv și care au luat o poziție în acest război. Arată-i video-ul lui Arnold Schwarzenegger sau interviurile cu alți artiști care au o poziție civică. Pentru noi, oamenii, e foarte important să avem figuri cu autoritate, care să ne ajute să găsim răspunsurile în situații dificile.
În fine, discutați cu Igor nuanțat și reținut. Nu uitați că scopul nu este să-l convingeți că nu are dreptate, e foarte greu să faci asta, ci să plantați o sămânță de îndoială în mintea lui, despre imaginea pe care o are despre lume.
