La începutul secolului XX, ziua de 8 martie scotea femeile în stradă pentru dreptul la vot și la muncă decentă. Între timp, sărbătoarea a devenit despre „gingașe ființe”, mame și bunici, schimbându-și radical conotația.
Cum a ajuns 8 martie de la emancipare la flori și ilustrate? Ce legătură are Ziua Femeilor cu Stalin și mărțișorul? Află în textul de mai jos.
Cum a apărut 8 martie
Primele mișcări pentru drepturile femeilor apar la sfârșitul secolului al XIX-lea în Marea Britanie și în SUA. În 1908, sufragetele organizau prima demonstrație la New York, alături de 15.000 de lucrătoare din industria textilă. Ele cereau condiții mai bune de muncă, salarii egale cu ale bărbaților și dreptul la vot.
În 1910, germanele Clara Zetkin și Rosa Luxemburg propun crearea unei zile care ar marca lupta femeilor pentru egalitate. Pe fonul Revoluției comuniste, la 8 martie 1917 muncitoarele unei fabrici din Petrograd intră în grevă și cer drepturi și condiții mai bune de muncă. Trei ani mai târziu, puterea sovietică decide să instituie 8 martie ca Ziua Internațională a Femeilor.
„În secolul XX, femeia devine unul dintre elementele cheie în mișcarea de emancipare”, povestește jurnalistul și scriitorul Vasile Ernu. El explică că statul sovietic fusese una din primele țări care oferea drepturi femeilor. În 1920 este prima țară care legalizează avortul, iar în 1922 criminalizează violul conjugal. Cel mai mare accent se pune, totuși, pe dreptul femeilor la muncă.
„8 martie[…] nu era serbată cu flori și șampanie, ca astăzi, ci se ieșea în stradă cu lozinci despre drepturi, despre echitate ș.a.m.d.”, spune autorul cărții „Născut în URSS”.
Cum stalinismul și cel de-al II Război Mondial schimbă narativa
Progresul din perioada interbelică începe să dispară odată cu venirea la putere a lui Stalin în 1924, care introduce o politică dictatorială foarte conservatoare, povestește scriitorul. Se răresc femeile din primele rânduri ale partidului. Se revine la criminalizarea homosexualității și la principiile conservatoare ale familiei, care acordă un rol tradițional femeii.
După anexarea Basarabiei la URSS în 1944, ziua de 8 martie ajunge pe teritoriul țării noastre. Pe lângă cutumele aduse aici de noul regim, pierderile masive din cel de-al Doilea Război Mondial schimbă semnificativ raportul de forțe. „Mor extrem de mulți bărbați și se întâmplă un fenomen paradoxal. Pe de o parte, femeile încep să facă munci «bărbătești»: vedem femei pe tractor, în uzine, are loc un proces de emancipare aproape forțat.”
Pe de altă parte, continuă Ernu, originea conservatoare a regimului întoarce această sărbătoare împotriva femeii. Se pune un mare accent pe rolul de mamă, de salvatoare, de femeie care se sacrifică. Dintr-o sărbătoare despre drepturile femeii, 8 martie este „împinsă în spațiul privat și depolitizată”. Devine treptat o sărbătoare în care copiii își serbează mama, elevii – învățătoarele, soții – soțiile și în care se uită despre drepturile și inegalitățile din viața femeii.
Cum 8 martie devine zi liberă
De ce era necesară o astfel de schimbare pentru regim? Ernu spune că Stalin își dorea o depolitizare a cetățenilor, o populație docilă care nu iese cu lozinci despre drepturile femeilor, ci stă acasă, sărbătorind cu flori și șampanie. Pe de altă parte, oamenii aveau nevoie de o revenire în intimitate, completează scriitorul. „Într-un stat fără sărbători religioase, era nevoie de zile de odihnă, de divertisment. Așa s-au consolidat în tradiția noastră sărbători ca 8 martie.”
Transformarea culminează în 1966, când 8 martie devine zi liberă în URSS. „Când statul impune o zi liberă, automat împinge spre un anumit comportament: mese întinse, chef, frigărui, felicitări și cadouri. Asta s-a întâmplat cu 8 martie și 1 mai”, crede jurnalistul.
Ilustrație din 1966, an în care 8 martie devine zi nelucrătoare. Pe verso este scris: „Stimată Nina Petrovna! Vă felicităm cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii, 8 martie! Vă dorim sănătate de fier și succes la muncă. Colectivul de bărbați.”
Se trece de la un spațiu politic, social, în care se sărbătorea dreptul egal al femeii și lupta pentru emancipare, în care o vedeam ca pe un partener egal de luptă, la o sărbătoare privată, în care am redus-o la o relație conservatoare.
În 1975, ONU a proclamat 8 martie drept o zi de celebrare a realizărilor femeilor în toate domeniile și de protest împotriva inegalității.
8 martie și mărțișorul
După destrămarea URSS, tradiția zilei de 8 martie a rămas în Republica Moldova, care este zi de sărbătoare nelucrătoare.
Pe lângă Moldova, 8 martie este zi liberă în majoritatea țărilor ex-sovietice, dar și în Angola, Guineea-Bissau, Cambodgia, Kenya, Mongolia, Vietnam, Cuba, Coreea de Nord, Zambia, Laos ș.a. În China și Madagascar, 8 martie este o zi liberă doar pentru femei.
În țara noastră 8 martie, o sărbătoare sovietică, se conectează și cu tradiția locală a mărțișorului, specific spațiului românesc. „8 martie se leagă foarte mult cu primăvara, cu mărțișorul”, confirmă Vasile Ernu. Pentru că tradiția mărțișorului e una ancestrală, și relațiile care țin de ea sunt tradiționale.
Cu o lalea nu se face egalitate
„S-a păstrat linia foarte puternică pe relația bărbat/femeie, un element conservator. Bărbații oferă atenții, tradiționalul buchet și o șampanie, iar femeia le mulțumește și le pregătește o masă pentru efort”, descrie Ernu.
Jurnalistul e de părere că aceste gesturi din partea bărbaților sunt „o formă falsă de egalitate. Cumpărăm un buchet de flori și ne-am făcut datoria. E un gest care mai degrabă devalorizează”, completează acesta.
Citește și despre publicitatea sexistă din Moldova și ce facem cu ea
Deși recunoaște că avem nevoie de gesturi simbolice, spune că dăruirea de flori și atenții poate fi riscantă, în contextul în care femeile se confruntă cu o mulțime de provocări care se cer rezolvate.
„O împărțire arhaică”
Pe lângă mărțișor, 8 martie e aproape de 23 februarie, ziua armatei sovietice. În Moldova, multă lume încă o sărbătorește ca „ziua bărbaților”. Două sărbători aflate în proximitate una de alta creează „o împărțire arhaică – bărbatul militar, femeia firavă”, crede scriitorul.
Pe lângă relația ancestrală dintre feminin/masculin, tradiția pune un accent deosebit pe cultul mamei. Așa 8 martie a ajuns o sărbătoare care proslăvește în mod special femeia-mamă, unii oameni văzând-o ca „ziua mamei”.
„Dar noi nu ne gândim că mamele noastre au enorm de puține drepturi sau la chestia de egalitate. Ne gândim la rolul arhaic al mamei care salvează și dă viață”, spune jurnalistul.
„Avem nevoie de o repolitizare a sărbătorii de 8 martie”
Discursul despre gingășia femeii și dăruitul de flori persistă pentru că „e comod și bărbaților le convine”, crede Ernu. Acesta menționează că 8 martie e un prilej bun de a readuce în discuție drepturile femeilor, „o zi în care noi, bărbații, să ne solidarizăm cu femeile pentru a semnala niște nedreptăți care li se fac.”
Ernu remarcă că noua generație repune discuția de Ziua Femeii în termeni politici. „E foarte important să revenim la discursul principal despre această sărbătoare, cu semnificația ei primară de luptă pentru emancipare, pentru drepturi și egalitate de șanse pentru femei”, conchide acesta.
Noi vorbim despre mame, surori, prietene într-o formă foarte arhaică de tipul „dătătoare de viață”. Noi suntem în primul rând parteneri egali de viață, cu care împărțim o lume în mod egal ca ea să funcționeze.
