Evoluţia slabă a leului şi impactul acestuia asupra economiei, de ce o guvernare nu prea buna este mai bună decât lipsa unei guvernări, dar şi de ce există riscul ca să dispară actualele partide de guvernare în interviul cu ex-premierul Valeriu Muravschi.
Valeriu Muravschi, ex-prim-ministrul în anii 1991-92 . Pe timpul Guvernului Muravschi, R.Moldova şi-a declarat independenţa, a fost pusă temelia noului stat , a fost adoptată legislaţia şi create instituţiile necesare funcţionării lui, au fost declanşate reformele politice, sociale şi economice. Tot atunci, R.Moldova a devenit membru al ONU, ţara noastră a stabilit primele relaţii diplomatice cu SUA, Germania, România, Rusia, Ucraina, R.Belarus, etc.
Dle Muravschi, vreau să vă pun o întrebare, care cred că este una din întrebările fierbinţi ale cetăţenilor de rând: Ce se întâmplă cu leul moldovenesc şi de ce are loc deprecierea acestuia?
Sistemul bancar şi circulaţia monetară, care prin stabilitatea cursului monedei naţionale şi inflaţia acceptabilă, transparenţa sistemului şi a tranzacţiilor, creează premize semnificative pentru atragerea investiţiilor şi dezvoltarea economică,crearea locurilor de muncă, stabilitatea sistemului de protecţie socială, asigurarea competitivităţii mărfurilor autohtone etc., le-aş compara cu sistemul cardiovascular al omului, a cărui misiune este transportarea oxigenului şi a substanţelor nutritive prin sângele pompat de inimă la toate organele. Orice dereglări în funcţionarea sistemului cardiovascular creează probleme serioase atât unor organe, cât şi întregului organism. Cam aceeaşi funcţie o îndeplineşte sistemul bancar, care vorbind mai simplu mobilizează mijloacele financiare temporar libere din unele sectoare ale economiei şi societăţii „pompându-le” prin intermediul creditării în sectoarele care le solicita, astfel se susţine dezvoltarea economică.
Referitor la deprecierea monedei naţionale în ultimele luni, aceasta este cauzată de: economia slabă şi fragilă, vulnerabilă la şocurile externe, introducerea de către Federaţia Rusă a embargoului politic la exportul produselor noastre agroalimentare, deprecierea semnificativă a monedei statelor cu care încă avem relaţii comerciale importante, reducerea remitenţelor valutare de la cetăţenii noştri care muncesc în Rusia din cauza crizei economice şi deciziilor politice adoptate de Guvernul acestei ţări, panica în piaţă din cauza instabilităţii politice şi economice şi astfel multiplicând acest fenomen.
Dar scandalul generat în jurul celor trei bănci – BEM, Baca Socială şi Unibank, aflate sub supravegherea administrarea specială a BNM?
Deşi stabilitatea monedei naţionale şi a inflaţiei depind în mare măsură de stabilitatea politică şi politica economică a statutului, Băncii Naţionale îi revine rolul decisiv în administrarea politicii monetare, dispunând de mecanismele şi pârghiile necesare în asigurarea acestei stabilităţi.
Despre stabilitatea politică şi, în special, de politica economică din ultimii 20 ani nici nu doresc să discut…ele aproape că nu au existat.
Consider că „rigiditatea” şi „durabilitatea” sistemului nostru bancar ar fi fost mai „sigure” dacă acum 15 ani s-ar fi impus din partea statului şi BNM măsuri de „deschidere” şi transparenţă a băncilor şi atragerea capitalului bancar străin….
Referitor la situaţia de la BEM, Banca Socială şi Unibank şi tranzacţiile ilicite despre care se vehiculează în presă, societate, în cercul experţilor şi deşi nu mi-am asumat niciodată rolul de „procuror” sau de „judecător”, după toate „simptomele” acest lucru de rând cu cauzele enumerate mai sus au influenţat decisiv asupra cursului leului, situaţia aproape că ieşind de sub control. Situaţia se agravează şi în legătură cu începutul noului sezon agricol, care necesită resurse creditare în lei de care multe bănci nu dispun în prezent.
Măsurile întreprinse de BNM sunt cu întârziere de 4-6 luni. Mai mult ca atât, încă din primăvara 2014 se vedea în ce direcţie va derula situaţia politică şi economică din Rusia şi Ucraina, că va fi semnat Acordul de Asociere şi cel de Liber schimb şi în aceste condiţii, Guvernul şi BNM trebuiau să modeleze situaţia şi sî elaboreze măsurile respective.
Credeţi că şi instabilitate politică şi-a spus cuvântul?
Desigur, stabilitatea politică este condiţia primordială a stabilităţii oricărui sistem, inclusiv cel monetar. Dar pentru mine stabilitatea înseamnă şi calitatea guvernării, având în vedere „independenţa” Guvernului în realizarea programului de guvernare, cât şi profesionalismul, competenţa , responsabilitatea şi integritatea membrilor Guvernului.
În prezent, membrii noului guvern îi „cunoaştem” numai în momentul învestirii de către Parlament, mulţii fiind promovaţi din interese de partid, de rude, prieteni, etc. Ca alegător în campaniile electorale mă interesa nu numai candidaţii în Parlament pe liste de partid, ba chiar mai mult candidaţii la funcţia de membru al Guvernului, fiindcă administrarea tuturor treburilor în ţară şi asigurare stabilităţii şi dezvoltării depinde în mare măsură de calitatea Guvernului.
În aceste condiţii, la ce scumpiri să ne aşteptăm?
În condiţiile în care, în balanţa comerţului extern al R. Moldova importurile constituie 65 la sută, deprecierea leului până în prezent va conduce în următoarele luni la majorarea preţurilor a mărfurilor de import în medie cu 40-50 la sută, iar la mărfurile autohtone în mai mică măsură, dar cu păstrarea tendinţei de creştere. În caz când situaţia politică, economică şi monetară nu se va stabiliza, creşterea preţurilor va fi şi mai dezastruoasă pentru populaţie, cu consecinţe pentru partidele politice, chiar dacă sunt „democratice” şi „pro-europene”.
Dar pe de altă parte, experţii economici spun că leul slab ar stimula exporturile…
Este adevărat, dar „efectul pozitiv” al exportului este pe termen scurt şi este „înghiţit” de importurile, care de două ori depăşesc exporturile şi aceasta în lipsa unei politici de susţinere a producerii mărfurilor autohtone menite să înlocuiască importurile.
Cum credeţi va reuşi compania americană Kroll, contractată de BNM să recupereze banii de la cele trei bănci, care acum se află în administrare specială?
Din informaţia pe care o deţin, compania Kroll este foarte serioasă şi este în stare „să se descurce” ce s-a întâmplat cu cele trei bănci, ce tranzacţii ilicite au fost realizate, ce sume şi unde au ajuns, prezentând raportul respectiv.
Printre altele aceşti bani aparţin cetăţenilor R.Moldova. Problema e alta. Vor da dovadă cei pe care i-am votat de voinţă politică ca să informeze societatea despre rezultatele acestei investigaţii şi, în special, vor recupera aceste sume enorme, vor fi traşi la răspundere cei care au comis aceste fraude şi cei care i-au „crâşuit”?
Pe la începutul anilor 90 conducerea democratică a Rusiei independente a comandat companiei Kroll să investigheze unde au dispărut banii şi averea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Compania Kroll „s-a descurcat” cu această comandă, iar în presă s-a strecurat informaţie, precum că printre demnitarii ruşi care aveau conturile bancare solide în străinătate erau şi de acei, care au comandat investigaţia. Raportul respectiv nu a văzut lumina zilei nici astăzi.
Într-un alt context, pentru că e cea mai fierbinte problemă la zi, cum credeţi: Va fi votat Guvernul Leancă?
Desigur, acum totul depinde de Partidul Liberal, care în 2013 „a pus umărul” şi eram să ratăm parafarea Acordului de asociere la UE. La prima vedere, PL ocupă o poziţie principială – procuror străin, depolitizarea organelor de drept, dar în realitate „de vină” sunt banii. Ministerul Transporturilor -„mărul discordiei”- administrează numai un fond rutier în valoare de 1,2 mld lei, unde „otkat-urile” ar constitui cel puţin 10 % -120 milioane lei. E clar, că celelalte partide „se ţin cu dinţii” de sac. Nu mai vorbesc că nimeni din partide care pretind la un minister sau altul nu a prezentat candidatura, care merită funcţia de ministru.
În situaţia creată, candidatura lui Iurie Leancă ar fi acceptabilă şi în plan intern, dar şi extern.
Punctele vulnerabile ar fi: fermitatea şi voinţa politică, politica economică a viitorului Guvern, şi, cel mai important, când începe aţi plăcea funcţia(fotoliul), devii periculos pentru ţara ta.
Trebuie de înţeles că pentru orice guvernare, bătălia principală se dă în economie. De fapt, noi tot timpul nu am avut o politică economică coerentă, cu „excepţia” perioadei comuniste , când preşedintele Voronin îl numea pe Dodon „cel mi puternic economist” , dar care în realitate abia făcea cunoştinţă cu „abecedarul economic”.
E necesară o modernizare a clasei politice de la Chişinău?
Majoritatea „relelor” noastre se trag din sistemul şi clasa politică care există. Partidele noastre, în realitate, sunt nişte SRL-uri cu un asociat, cel mult 2-3. Totul decide practic un singur om. Predomină autoritarismul, subiectivismul şi voluntarismul. La selectarea cadrelor („adepţilor”) predomină cumetrismul, nănăşismul, nepotismul. Sunt apropiaţi cei, care se uită „în gura” liderului şi „nu ies din cuvântul” acestuia.
Oamenii cumsecade, cinstiţi, patrioţi adevăraţi, cu demnitate morală şi credinţă, profesionişti practic nu au şanse să răzbată în Parlament, Guvern sau alte instituţii.
Majoritatea partidelor politice care au fost într-o formulă sau alta la guvernare în ultimii 20 de ani au dispărut, cu excepţia celor care în anii 2001-2004, care au fuzionat în Alianţa Moldova Noastră (cu structuri puternice în teritoriu), dar pe care conducerea de la Chişinău a AMN până la urmă „i-a pus cahla”. Chiar şi Partidul Comuniştilor, care în 2001 a obţinut 71 de mandate, acum a ajuns la 21 mandate.
Aceasta se va întâmpla şi cu partidele din actualul Parlament.
Despre Partidul Socialiştilor nici nu doresc să vorbesc. Acest partid este ca un balon, care cu cât mai tare îl umfli cu atât mai repede crapă.
Cauza deceselor partidelor este neonorarea promisiunilor făcute în timpul campaniilor electorale, lipsa unor politici economice cu rezultate vizibile pentru populaţie, predominarea intereselor personale. Aceasta ar trebui să ne pună pe gânduri, pe cei care nu sunt indiferenţi de viitorul Republicii Moldova.
