Cu analistul politic Igor Boțan, directorul Asociației pentru Democrație Participativă (ADEPT), ne-am întâlnit la 17 noiembrie, chiar a doua zi după alegerile prezidențiale din România. După scrutinul parlamentar desfăşurat la 26 octombrie în Ucraina care, în premieră după 1990, a exclus din Rada de la Kiev partidul comuniştilor din această țară, votul românilor din toată lumea a consemnat o nouă turnură în peisajul politic regional. Astfel, în mod firesc, dialogul s-a axat pe alegerile care au fost, dar şi pe cele care urmează în Republica Moldova la 30 noiembrie.
Andreea Ștefan
„România a demonstrat că este o societate civică matură”
— Dle Boțan, prin ce se explică entuziasmul a milioane de români față de rezultatul alegerilor din România, care l-au propulsat la cea mai înaltă funcție în stat pe un etnic german – Klaus Iohannis, primarul de Sibiu?
— Odată cu acest scrutin, România se afirmă ca o societate sănătoasă. Şi nu este vorba de faptul că românii au optat în proporție de circa 55% pentru un candidat de sorginte liberală în defavoarea unui exponent al partidei social-democrate. România se afirmă ca o societate sănătoasă în context european, deoarece a demonstrat că nu factorul etnic şi nici cel confesional contează, ci valorile civice. Klaus Johannis este german şi este luteran, dar iată că pentru societatea românească a anului 2014 acest fapt a însemnat mai puțin decât lozinca lui: „Justiția nu trebuie să aibă culoare politică”. Acum, România are şansa de a deveni un fel de Polonie la sud-estul Europei. Pe moment, nu pot să spun care vor fi efectele aflării lui Klaus Iohannis în fruntea țării vecine, dar este cert că România a intrat într-o etapă calitativ nouă a vieții politice.
— Şi asupra celor din Republica Moldova, ce efecte ar putea avea acest vot?
— Înainte de toate, li se va lua tot piuitul tuturor celor care, bazându-se pe sporadicele declarații unioniste ale unor politicieni de peste Prut, țipă despre naționalismul românesc. Iată că nu este aşa – România are un neamț luteran preşedinte. Iar naționalismul românesc, dacă şi există, se bazează pe valori civice, nu pe chemarea revanşardă a sângelui. Apoi, ar fi această lozincă, ce l-a făcut pe Iohannis şef de stat – „Justiția nu are culoare politică”. Şi dacă, prin venirea lui Iohannis, România reuşeşte să scape de blestemul acesta al baronismului, este un exemplu inspirat şi pentru noi. De facto, scrutinul din România este al doilea cadou nesperat care ni se face în această toamnă după alegerile din Ucraina. Acum, noi vom fi flancați de două națiuni civice, care se raportează la valori, plus presiunea pe care, cu certitudine, o va exersa asupra noastră Uniunea Europeană, în baza Acordului de Asociere. Într-un fel, problemele noastre le rezolvă vecinii. Bine şi aşa, dacă nu putem altfel.
„Cu o coaliție pro-estică, riscăm să fim şi mai izolați decât până la 2009”
— E valabil şi dacă se produce un schimb radical de forțe la noi?
— Eu cred că este puțin probabil să vedem o coaliție pro-eurasitatică. Dacă, totuşi, aceasta se va întâmpla, ea va fi cântecul de lebăda al celor care o vor forma. Republica Moldova are un Acord de Asociere cu UE. Cine se apucă să schimbe acest Acord nimereşte într-o capcană din care nu are scăpare. Declarațiile liderului socialist precum că va denunța Acordul de Asociere cu UE, va adera la Uniunea Vamală şi, totodată, va păstra comerțul asimetric cu UE sunt deplasate, pentru că aşa ceva este imposibil. UE are aceleaşi reguli de comerț pentru toți participanții la Uniunea Vamală. Europa nu va accepta aşa ceva şi pentru că, într-un val entuziast de umilință, acelaşi lider socialist a condamnat la 4 noiembrie, la Moscova, „invazia occidentală asupra Rusiei şi a spațiului estic”. Şi nu poți să ceri atitudine indulgentă de la „invadatori”, ei nici nu vor vorbi cu tine… Apropo, tot la 4 noiembrie, dl Dodon a reuşit să ofenseze Polonia, condamnând ocupația polono-catolică, de acum 400 de ani. Un fel de aflat în treabă, probabil, dar care va fi remarcat de Polonia, care este un jucător-cheie în regiune, fiind şi unul dintre autorii Parteneriatului Estic. În plus, cu o coaliție ce salută politica Rusiei în Ucraina şi acceptă anexarea Crimeii, şi Kievul ne va trata ca pe un stat inamic, dar şi alții… Iar aceasta ar însemna să intrăm într-o izolare şi mai mare decât până la 2009.
Ce înseamnă comportament european? Cel al ministrului portughez de Interne, bunăoară, care şi-a dat demisia doar pentru că a fost în relaţii de amiciţie cu multe dintre persoanele implicate într-un mare proces al „vizelor de aur”. A ales să plece, pentru că nu a vrut să-și păteze reputaţia. Trebuie să facem astfel, încât și în Republica Moldova problemele de reputaţie să servească drept motiv de demisie. Aleg să plec, pentru că nu vreau să cadă o umbră pe mine, pe familia mea, pe vectorul integrării europene în definitiv. Căci nimeni nu a făcut, în acești ani, mai mult rău integrării europene, decât unii dintre cei care au promovat-o. Și astfel, de multe ori, au estompat realizările pe acest făgaș, precum Acordul de Asociere sau regimul fără vize.
— Faptul că vorbiți despre socialişti înseamnă că nu prea credeți în sondaje şi le dați şansa de a accede în Parlament?
— Eu cred că prezența lor în Parlament chiar ar fi benefică, pentru că îi face automat cea mai radicală forță, pe al cărei fundal Partidul Comuniştilor va fi un actor aproape centrist. Un actor ce va trebui să decidă ce este mai bine: să se zbată pentru un vector estic încă difuz ori să devină o forță pro-europeană, folosind Acordul de Asociere. Mai ales că ei ştiu foarte bine cum e să lucrezi cu partenerii vestici. Să nu uităm, Corporația Provocările Mileniului i-a dat câştig de cauză Moldovei atunci când la putere erau comuniştii; UE a semnat Planul de Acțiuni cu două săptămâni până la alegerile din 2005. Sunt lucruri pe care dl Voronin va trebui să le reconsidere. Dar, precum am mai spus, contextul politic creat de Ucraina şi România ne este atât de favorabil, încât diminuează dramatic o eventuală victorie a forțelor revanşarde, care doresc să scoată țara noastră de pe un parcurs pe care ne-am angajat acum 12 ani.
„La 30 noiembrie, vom fi ghidați de decepție, frică şi speranță”
— Dacă tot vorbim de factorul regional, ar putea teama de război să-şi spună cuvântul în ceea ce priveşte rezultatele votului din 30 noiembrie?
— Aş încerca să răspund prin prisma sondajelor. Ani de zile, Vladimir Putin a fost politicianul cel mai iubit de moldoveni. Acum, cea mai mare parte a moldovenilor se teme de o eventuală intervenție a Rusiei în Moldova. Aceste date conturează trei factori importanți înainte de alegeri. Primul este decepția de pe urma actualei guvernări, care şi-a găsit şi o proiecție în viața politică – proiectul Usatîi. Al doilea factor este cel al fricii, care înseamnă că dragostea față de Rusia va fi, din ce în ce mai mult, una „de la distanță”. Pentru oricine, cât de cât informat, e clar că tot ce se întâmplă acolo e departe de normalitate. Cel de-a treilea factor este speranța. Omul e construit astfel, încât să spere. Şi vreau să cred că mulți vor merge la aceste alegeri tocmai cu speranța că, prin integrarea europeană, vom avea mai multă securitate, dar şi mai multe pârghii pentru asanarea clasei politice şi pentru excluderea celor compromişi din viața publică. Din păcate, decepția celor care cred în viitorul european poate provoca absenteismul, respectiv să încline balanța spre direcția estică.
— Am aflat recent, din presă, că şi dvs. sunteți printre cei dezamăgiți…
— Dar tocmai de aceea, voi merge la vot. Convingerea mea e că trebuie să-mi depăşesc, în acest 30 noiembrie, frustrările şi decepțiile, şi să merg la vot pentru ca țara mea să nu rateze vectorul european. Şi pe cetățeni îi îndemn să facă acelaşi lucru – să meargă la vot nu pentru politicieni, ci pentru Moldova. Doar menținând vectorul european vor începe procese reale de combatere a corupției, nu doar la nivel declarativ, care vor scoate din circuitul public personajele compromise. Altminteri societatea noastră va rămâne totalmente dependentă de contextul regional. Şi este un lucru, cel puțin, umilitor.
„Viitoarea guvernare trebuie luată, la propriu, în cleşte”
— De ce Uniunea Europeană nu se implică mai direct şi mai tranşant, de ce nu pune condiții mai dure clasei politice din Moldova?
— Sunt convins că Europa va face acest lucru, fără nicio milă, după alegerile din 30 noiembrie şi va condiționa extrem de dur sprijinul oferit țării noaste. Şi oamenii ar trebui să înțeleagă că doar Uniunea Europeană ne va ajuta să luptăm cu „hoții” şi cu „oligarhii” de toate culorile şi de la toate nivelurile. Să nu uităm, totodată, că în Uniunea Vamală tot „oligarhii” sunt la putere, iar acolo cu ei nimeni nu luptă, dacă sunt din clanul „patriotic” care trebuie…
— Ce poate şi ce trebuie să facă societatea pentru a susține această tendință?
— Viitoarea guvernare trebuie luată, la propriu, în cleşte. Societatea civilă, cetățenii şi partenerii europeni trebuie să le amintească politicienilor noştri că Acordul de Asociere este un document prin care, timp de zece ani, ei sunt obligați să implementeze în Moldova circa 70 la sută din aquis-ul comunitar – şi să le ceară să facă acest lucru! Să adopte reglementările UE la nivel nu doar legislativ, ci să le transpună efectiv în toate domeniile vieții economice şi publice. Altminteri, reformele vor sta pe loc, la fel ca şi accesul la piețele europene. Căci, poți scoate barierele vamale, rămân însă cele de calitate şi standarde. De aceea şi trebuie să votăm – ca să-i transformăm pe politicienii noştri în victimele integrării europene. Ca să nu aibă altă ieşire, decât să se conformeze ei înşişi regulilor şi să adopte un comportament european.
— Vă mulțumim pentru interviu.
foto: Europa Liberă
Această publicaţie este posibilă datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). Opiniile exprimate aparţin Asociaţiei Presei Independente (API) şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau Guvernului SUA.
