Occidentul are pârghii de influență asupra Moscovei, despre care liderul rus, fermecat de succesul inițiativelor sale privind Siria și Iranul, a uitat
Decizia lui Vladimir Putin de a trimite trupe în Crimeea (cine știe dacă toate acestea se vor limita la teritoriul Crimeii) a fost o eroare strategică a autorităților ruse. Consecințele ar putea concura cu invazia Uniunii Sovietice în Afganistan, în 1979. Moscova, mizând pe incapacitatea Occidentului, ar putea într-o perspectivă destul de apropiată să reușească divizarea Ucrainei și să pună capăt istoriei celor 22 de ani de suveranitate a statului vecin. În viitori, însă, asemenea acțiuni vor aduce serioase prejudicii atât Rusiei, în general, cât și regimului lui Putin, în particular.
În confruntarea din Ucraina, Putin și-a supraestimat capacitățile, fermecat fiind de succesul inițiativelor privind Siria și Iranul. „Țarul” noii Rusii a decis că-l poate cu ușurință bate pe blegul de Obama, la fel cum, în 1979, Secretarul General Leonid Brejnev spera să-l bată pe președintele Jimmi Carter. Acesta avea, la fel, reputația unui adversar slab și toată lumea se aștepta că SUA nu vor reacționa în niciun fel la ocupația sovietică a Afganistanului.
Brejnev a făcut atunci o greșeală fatală. Șocul provocat de intervenția sovietică l-a determinat pe incapabilul Carter să întreprindă acțiuni de care nimeni nu l-ar fi crezut capabil în alte circumstanțe – de la un embargo asupra exportului de cereale în URSS și boicotul Olimpiadei de la Moscova, din 1980, până la lansarea programului de reînarmare a trupelor americane, aflate în acel moment în derivă. Succesorul lui Carter, Ronald Reagan, nu s-a oprit la atât, înarmându-i pe insurgenții afgani și fortificând forța militară a SUA până la o scară fără precedent.
Rezultatul este cunoscut: URSS a pierdut războiul rece și s-a destrămat
Și, chiar dacă l-ar putea întrece oricând pe Carter la capitolul indecizie și incompetență, Obama a hotărât deja că nu va merge la summit-ul economic G8 de la Soci. Iar dacă Putin nu se va opri acum, agresiunea sa va costa Rusiei tot mai scump și mai scump.
- Economia. Creșterea PIB-ului a încetinit în ultimul timp, chiar și fără invazia în Ucraina. Dacă un conflict armat va deveni realitate, oare cine va mai vrea să investească în Rusia? Sancțiunile vor urma inevitabil și cât de dure vor fi acestea Occidentul va decide în funcție de faptul dacă intervenția Rusiei se va limita la Crimeea sau va urma întreg teritoriul Ucrainei.
- The Group of Eight (G8). Chiar dacă nici lui Obama, nici liderilor din țările membre ale UE nu le surâde o astfel de perspectivă, ei vor trebuie să excludă Rusia din G8.
- Rubla. Presiunea asupra valutei naționale va crește progresiv, fapt care, luând în considerație încercarea Guvernului de a devaloriza „încet” rubla, ar putea duce la o prăbușire a cursului. Oare Putin nu-și aduce aminte ce s-a întâmplat cu regimul lui Elțîn din cauza colapsului rublei în 1998?
- Evadarea capitalurilor. Rușii, începând cu oligarhii și terminând cu cetățenii obișnuiți, vor face totul pentru a-și transfera banii sub jurisdicția unor economii mai sigure, în loc să-i păstreze într-o țară care, orice s-ar spune, încă nu și-a dezvoltat bazele statului de drept. Creșterea economică, în condițiile unor scurgeri de capital, devine imposibilă.
- Averile dobândite ilegal. Elita rusă riscă să înfrunte aceleași sancțiuni care sunt acum aplicate la adresa președintelui demis al Ucrainei, Viktor Ianukovici. Occidentul poate îngheța activele oligarhilor și ale liderilor politici, scoase ilegal în străinătate.
- Băncile. Comunitatea rusă de afaceri are nevoie de un permanent acces la instituțiile financiare occidentale. Dacă acest acces va fi limitat, tranzacțiile cu partenerii occidentali vor fi complicate, fapt care, inevitabil, va avea consecințe asupra economiei. Marile afaceri din Rusia vor pierde accesul în propriile „zone de siguranță” și se vor pomeni, de facto, izolate.
- Vizele. Oligarhii ruși vor trebui să-și ia rămas bun de la visul de a-și extinde influența în Occident. Refuzul sau restricțiile serioase în ceea ce privește eliberarea vizelor este un puternic instrument, prin care Moscova poate fi descurajată să ia decizii nechibzuite.
- Exportul de gaze. La Moscova, unii consideră că Kremlinul poate ține din scurt Europa și Ucraina, din cauza dependenței Kievului și a Bruxelles-ului de gazele rusești. Dar această stare de lucruri se schimbă. SUA dezvoltă într-un ritm incredibil tehnologiile de producție și livrare a gazelor lichefiate, care în perspectivă ar putea deveni o reală alternativă pentru hegemonia rusă. La fel, rolul de exportator în Europa ar putea să și-l asume și Israelul, care deține rezerve imense de materii prime. Franța și Germania vor trebui, probabil, să elimine restricțiile la extracția prin fracturare hidraulică, pentru a reduce propria lor dependență energetică de Moscova.
- Comerțul. Companiile internaționale vor putea, probabil, să minimizeze volumul comerțului cu partenerii dintr-o țară cu un regim de guvernare corupt.
- „Blestemul materiilor prime”. Dependența Rusiei de exporturile de petrol, gaze și alte resurse naturale frânează diversificarea economiei rusești. Iar deteriorarea relațiilor cu Occidentul nu vor ajuta, în niciun caz, Moscovei să realizeze reforme într-un volum și direcția necesare.
- Apărarea antirachetă. Pentru a nu se certa cu Moscova, Obama a renunțat la desfășurarea planificată a unor sisteme antirachetă în Cehia și Polonia, sacrificând astfel capacitatea de a spori presiunile asupra Iranului. Acum, fie actualul președinte american, fie cel viitor, poate cu ușurință reveni și chiar extinde aceste planuri nerealizate, fără să-și facă prea multe probleme cu poziția Rusiei, discreditată din cauza crizei ucrainene.
- Iran. Congresul trebuie să voteze, în cel mai apropiat timp, pentru înăsprirea sancțiunilor împotriva Teheranului, fără nicio frică să mai strice relațiile cu un aliat. Orice acord al Casei Albe de a purta negocieri pe seama problemei iraniene, sub presiunea Rusiei, va arăta acum ca dovadă de neputință.
Atunci când a câștigat, în 2004, opoziția ucraineană a ratat aiurea toate șansele și s-a discreditat prin intermediul unor scheme corupte (Ucraina este o țară și mai coruptă decât Rusia).
Iată de ce elita pro-rusă a revenit la putere, dar s-a dovedit și mai rea decât predecesoarea
Putin ar fi trebuit să aștepte un timp, să vadă cum vor evolua lucrurile și, pe parcurs, să aibă grijă de restabilirea influenței sale în țara vecină. El a avut întotdeauna reputația unui om care știe să aștepte, cu răbdare, propria șansă.
Dar, de această dată, totul e altfel.
__
Steve Forbes, editor-șef Forbes SUA, publicat în Forbes.ru
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Tabel Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin-top:0cm;
mso-para-margin-right:0cm;
mso-para-margin-bottom:auto;
mso-para-margin-left:0cm;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:13.0pt;
font-family:”Calibri”,”sans-serif”;
mso-fareast-language:EN-US;}
