Connect with us

Obiectiv European

Doi soți entuziaști au schimbat țara spaghetelor pe dealurile cu pruni de la Hâncești

Deși la ușă ne bat sărbătorile de iarnă, noi ne-am propus să vă „teleportăm” în vară, atunci când în livezile din Moldova se coc cele mai gustoase și mai mustoase fructe. În plus, și vorba din popor ne învață ca să ne facem vara sanie și iarna căruță, respectiv, s-ar putea ca acest articol să inspire pe cineva pentru vara ce vine… Eroii noștri sunt Rodica și Vasile Chișcă, doi soți din orașul Hâncești care mai mult de un deceniu au lucrat în Italia. De câțiva ani, ei au revenit acasă, iar banii munciți în peninsulă i-au investit într-o frumoasă și modernă livadă de pruni.

„Vedeți dealul acela? Visul meu e să ridic acolo o hală, o uscătorie de fructe și o mini-fabrică pentru distilare”, îmi spune Rodica, arătând cu mâna în zare. Și ea, și soțul ei cunosc foarte bine toate greutățile pe care le întâmpină un tânăr antreprenor atunci când lansează o afacere în agricultură. Dar mai știu că trebuie să crezi în visul tău.

Un deceniu muncit în Italia și 55 de hectare de teren agricol

Povestea Rodicăi și a soțului ei, Vasile, este similară cu cea a miilor de moldoveni care au hotărât să muncească peste hotare pentru o viață mai bună. El a plecat primul, încă fiind burlac. Ea era studentă la Chișinău și a decis să-l urmeze. „Mai simt și acum mătura pe care am primit-o de la mama pe spate, atunci când am anunțat-o că vreau să plec”, își amintește tânără cu un zâmbet în colțul gurii. Însă, chiar dacă a plecat, nu a abandonat studiile, transferându-se în regim de frecvență redusă. În Italia, deși lucra, concomitent participa la diverse instruiri. „Ne-a fost greu, dar nu am cedat. Voiam să învăț, să cunosc cât mai multe lucruri interesante despre acea țară…”, spune Rodica.

Între timp familia s-a mărit, venind pe lume și cei doi feciori. Iar acum câțiva ani soții Chișcă s-au hotărât ca banii câștigați în peninsulă să-i investească acasă, în domeniul agriculturii. Astăzi familia Chișcă este proprietara unei livezi tinere de pruni, situată pe un teren agricol de 55 de hectare, pe care l-a cumpărat lângă orașul Hâncești. „Inima acestei livezi este fratele meu, care e agronom și care se află printre pomi din zori până seara târziu. Ziua lucrează pe tractor, seara – la calculator, pentru a studia cum se îngrijește mai bine o livadă de pruni. Eu sunt cu administrarea”, spune Rodica.

Singura livadă din Hâncești cu sistem de irigare prin picurare

Până în prezent, soții Chișcă au investit în afacerea lor circa 250 de mii de euro, bani cu care au cumpărat terenul agricol și utilaje. Astfel, livada lor este singura din raion, care beneficiază de un sistem de irigare modern, cu picurători la rădăcina copacului.

Rodica ne-a mărturisit că i-a reușit acest lucru grație Programului PARE 1+1, prin intermediul căruia a beneficiat de un ajutor în valoare de 200 de mii de lei. Alte 100 de mii de lei i-a primit în formă de subvenții. Acești bani i-a investit în sistemul de irigare, care i-a costat 30 de mii de euro. „Toate terenurile pe care le vedeți acum erau în pârloagă. Inițial, ne-am pus scopul ca toate tehnologiile pe care le vom folosi sa fie europene. De aceea, am mers la diferite training-uri și instruiri, inclusiv în Italia. Am adus și experți italieni aici. Ne gândeam: cum să plantăm dacă nu avem apă, că doar ne axam pe tehnologii moderne?! Apoi am săpat acest lac de acumulare, am instalat sistemul de irigare. Slavă Domnului, acum avem apă!”, afirmă proprietara livezii.

Primele prune culese de familia Chișcă. Fotografie de Lilia Zaharia

Ea însă precizează că, în anul 2016, o parte din livadă a suferit din cauza inundațiilor din mijlocul verii. „Când au fost ploile cele mari, aici am avut inundații, vedeți partea acea de teren unde sunt pomii uscați?”, ne arată aceasta câțiva copaci fără frunze.

Chiar dacă s-a scurs mai mult timp de când au părăsit Italia, Rodica și Vasile Chișcă nu s-au rupt în totalitate de țara care i-a găzduit o bucată din viața lor. În fiecare an, ei merg la cea mai mare expoziție agricolă din Italia, unde sunt prezentate cele mai noi utilaje și tehnologii din domeniu. O fac, pentru a fi la curent cu toate noutățile industriei…

Tot în Italia le sunt copiii, care au rămas să studieze acolo… „Niciodată nu ne-a fost ușor. Cei mai mulți dintre banii agonisiți sunt băgați în pământurile de la marginea orașului. Nici în Italia și nici într-o altă țară nu ai, dacă nu muncești. Am făcut și facem sacrificii mari. Noi nu avem casa noastră, trăim la părinți”, povestește Vasile.

Sistemul de irigare din livada familiei Chișcă

Corupția și birocrația, principalele piedici în calea unui tânăr antreprenor

La început, elanul fiind mare, familia Chișcă avea de gând să planteze o suprafață mai mare cu puieți. Dar procedurile birocratice moldovenești și, deseori, corupția de care s-au ciocnit în unele instituții de stat i-au adus cu picioarele pe pământ – lecție pe care au însușit-o, dar cu care nu s-au mai împăcat. „Peste tot se așteaptă mită, iar dacă află că ai fost în Italia, în loc de o sută de lei îți cer o sută de euro…”, spune Vasile Chișcă.

„Trena italiană” le joacă festa și în alte situații. „Pentru un moldovean care locuiește și lucrează în Moldova, hectarul costă o mie de euro. Dar dacă eventualii vânzători au aflat că acest cumpărător a lucrat peste hotare, prețul se dublează”, specifică Rodica.

Cea mai mare problemă, invocată de soții Chișcă, ține de faptul că agricultorii nu au unde-și comercializa produsele. „Am adus puieți din Moldova, dar și de peste hotarele țării. Însă nu suntem convinși că vom reuși să și vindem ceea ce producem. Dar vrem să rămânem optimiști. Vrem să vindem pruna la nivel industrial”, ne spun la despărțire Vasile și Rodica.

●  În 2016, Guvernul Republicii Moldova a redus cu 200 de milioane de lei Fondul de subvenţionare a agriculturii, din cele 900 milioane câte erau planificate iniţial pentru agricultori și fermieri. Vestea i-a întristat, în special, pe tinerii antreprenori, pentru care subvenţiile din partea statului sunt vitale pentru dezvoltarea afacerilor agricole.

●   În 2016 copăceii au dat primul rod. „Fructele au fost culese de copiii noștri și aceasta a fost de-a dreptul un eveniment istoric pentru noi… Pentru a avea roadă din plin, mai avem însă mult de lucru. Am lucrat cinstit, am procurat terenuri din sursele noastre. Doamne, ce frumos ar sta uscătoria și hala pe dealul acela!..”, repetă Rodica, îndreptându-și iar privirea spre acel povârniș și imaginându-și cum, într-o bună zi, fructele uscate, magiunul din prune și ţuica își vor găsi locul și pe mesele europenilor.

Lilia Zaharia, reporteră „Obiectiv European”

Articol realizat de Asociaţia Presei Independente (API) cu suportul financiar al National Endowment for Democracy (NED). Citiţi „Obiectiv European” pe pagina web www.api.md 

Citește mai departe
Advertisement

Important

Teatrul din Cahul și Sala cu Orgă sunt readuse la viaţă cu ajutorul financiar al României

Statul român a oferit Republicii Moldova zeci de milioane de euro pentru diverse proiecte sociale. Partea leului, peste 26 de milioane, s-a dus în reabilitarea a circa 920 de grădinițe din diverse localități. Dar acestea nu sunt singurele domenii care se bucură de sprijinul României. Astfel, alte 1,8 milioane de euro vor merge pentru construcția unui nou sediu al Teatrului „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, precum și pentru renovarea Sălii cu Orgă din Chișinău. Lucrările sunt în toi, iar peste un an aceste instituții culturale își vor putea deschide ușile pentru public. 

Era o zi cam posomorâtă la Cahul. În zare, spre malul Prutului, se vedea cum soarele încerca să străbată ceața ce voia să-și așeze perdeaua peste capitala Sudului. În parcul din oraș au ieșit părinții cu picii lor ca să mai zburde, iar cei mai curioși priveau atent firele verzi de iarbă și le analizau printre degețele. Liniștea din parc era spartă însă de bocănituri surde. Zgomotul venea din partea stânga a parcului. Acolo, după gardul ce împrejmuia un fundament de clădire, vreo zece muncitori lucrau cu capetele aplecate. Le ridicau puțin doar când dădeau binețe, și le răspundeau șoptit: „Dă,  Doamne!”, atunci când munca lor era întreruptă cu îndemnul „Doamne Ajută!”. Erau tocmai muncitorii care lucrează la edificarea noului sediu al Teatrului din Cahul.

 Teatrul din Cahul va avea un nou sediu graţie sprijinului de 800 de mii de euro, oferit de Guvernul României. Alţi 400 de mii de euro au fost alocaţi din Bugetul Republicii Moldova. Cahulenii abia așteaptă încheierea lucrărilor: înainte de toate, pentru că noul teatru, amplasat în centrul vechi al orașului, se va înscrie printre atracţiile turistice și culturale ale urbei; apoi, pentru că ard de nerăbdare să-i inunde sălile, ca pe timpuri.

Spectacole pe scena… fostei judecătorii

„Am început construcția exact cu un an în urmă. Vedeți cât s-a muncit?”, ne spune mândru de efortul echipei sale Gheorghe Lebschi, care este șef de șantier. „La început a fost foarte mult de lucru, mai ales fundamentul a necesitat mult efort, căci s-au săpat opt metri adâncime în pământ. Acum, deoarece se încălzește afară, ne vom mișca mult mai repede. Peste un an și jumătate sperăm să finisăm”, adaugă muncitorul, în timp ce privește cu optimism la câteva plăci de beton ce urmează să fie ridicate cu macaraua.

Noua clădire a Teatrului „B. P. Hasdeu” din Cahul este ridicată pe locul unde s-a aflat vechiul sediu al instituției, care a funcționat aici până la sfârșitul anilor ’90. Dar, într-o bună zi, trupa a fost alungată de acolo: au făcut-o… fisurile mari ce au apărut în pereți, vechiul edificiu, cu o istorie bogată în spate, datând încă din perioada interbelică. Ca o soluție temporară, actorii s-au aciuat în clădirea fostei judecătorii a raionului, veche și ea, însă actorii au cârpit-o pentru a putea lucra. „Din două săli de ședințe am făcut o sală de spectacole cu o capacitate de o sută de locuri. Când sunt mai mulți spectatori, punem scaune suplimentare”, ne spune Gheorghe Mândru, directorului Teatrului.

  Peste un an, Teatrul din Cahul va avea casă nouă, o clădire modernă și spaţioasă. Foto: Lilia Zaharia


Clădire nouă în Centrul vechi

Așadar, condițiile „de teatru” sunt mai mult improvizate. Până și cabinele unde actorii își schimbă costumele și își încălzesc vocile sunt ca niște cămăruțe. În schimb, aici domnește bunăvoința, toată lumea simțindu-se ca în familie. „Mai ales că toți abia așteaptă să se mute în noul teatru, care va fi spațios”, adaugă directorul trupei cahulene.

„Este un loc frumos, alături de parc și biserică, și cred că va fi iubit de oameni. Cândva în această zonă era și un teatru de vară, veneam aici, îi aduceam și pe copii. Erau vremuri interesante, deoarece actorii se schimbau: ai noști făceau turnee în alte orașe, dar aici veneau artiști străini”, își deapănă amintirile mătușa Galina Jdanova.

Sala cu Orgă e în schele, iar Orga va pleca pentru restaurare în România

Și Sala cu Orgă din Chișinău este în schele, ea fiind cea de-a doua instituție de cultură ce va fi renovată cu sprijinul statului român. Clădirea, care este inclusă în patrimoniul arhitectural al orașului, are aproape o sută de ani. Înainte de anii ’70 ai secolului 20, aici se afla Banca orășenească. Ulterior însă, datorită amplasării centrale și pereților groși, care ofereau o izolare fonică potrivită pentru o sală de concerte, edificiul a fost transformat în astăzi binecunoscuta Sală cu Orgă, o adevărată perlă a capitalei.

Pentru reabilitarea acestei clădiri-unicat, Guvernul de la București a donat un milion de euro. În prezent, din acești bani, este restaurat demisolul clădirii, este consolidat fundamentul ei, este renovată fațada și reparat acoperișul, lucrările în cauză făcând parte din prima etapă a modernizării. „După încheierea acestora, va fi reparată și modernizată și sala de concerte. Deja am convenit ca Orga, instrumentul propriu-zis, care este cea mai mare bogăție a acestei clădiri, să fie dezasamblată. O parte din ea va fi dusă în România pentru a fi restaurată”, spune directoarea instituției, Larisa Zubcu.

 Pentru că Sala cu Orgă este în reparaţii, melomanii sunt așteptaţi în incinta Muzeului de Artă din Chișinău pentru a vedea spectacolele. Foto: Lilia Zaharia

Artiștii abia așteaptă să revină „acasă”

Ea speră că toate lucrările să fie finisate în maximum un an de zile, iar artiștii să se întoarcă „acasă” ca să muncească. „Spun „acasă”, deoarece acum suntem împrăștiați. Repetițiile le facem în incinta Colegiului de muzică „Ștefan Neaga”, iar spectacolele au loc în clădirea Muzeului Național de Artă. Și este greu să muncim așa, inclusiv pe motiv că, dacă nu ai sala ta, nu poți aduce niciun artist străin…”, adaugă Larisa Zubcu.

Lucrările de restaurare a Sălii cu Orgă sunt efectuate de aceeași companie, care acum câțiva ani a renovat Cetatea Sorocii. În cazul acesteia, și autoritățile publice locale, și donatorii au apreciat modul în care au decurs lucrările și acuratețea executării. Sunt niște detalii care vin să le inspire optimism atât echipei Sălii cu Orgă, cât și publicului obișnuit să meargă la concertele care se țin, de obicei, în această clădire specială.

 Lilia Zaharia, reporteră „Obiectiv European” 

Articol realizat de Asociaţia Presei Independente (API) cu suportul financiar al National Endowment for Democracy (NED). Citiţi „Obiectiv European” pe http://api.md/page/ro-obiectiv-european-99

Citește mai departe

Obiectiv European

Norvegia: Deținuții care nu se mai întorc în închisori

Recent, în suplimentul „Obiectiv European” s-a relatat despre modul în care se implică Norvegia în îmbunătățirea condițiilor de detenție din penitenciarele din Republica Moldova, pentru a le apropia de standardele europene. Drept exemplu, am adus sectorul de tip deschis al Penitenciarului de femei de la Rusca, reabilitat recent din banii donați de această țară scandinavă. Astăzi, ne-am propus să aflăm ce face Norvegia cu propriii deținuți și ce politici de reintegrare a acestora în societate dezvoltă.

Bastoy, închisoarea unde deținuții vopsesc, gătesc și cultivă

Pe insula Bastoy, la sud de Oslo, se află cea mai mare închisoare cu regim deschis din Norvegia. Este ca într-un sat obișnuit: fără ziduri de beton, fără sârmă ghimpată sau oameni înarmați. Deținuții (vârsta medie 40 de ani, diferite infracțiuni la activ) își execută aici doar ultima perioadă a sentinței, de un an și jumătate. Nu oricine însă poate ajunge pe Bastoy. Deținutul trebuie să scrie o cerere, în care specifică planurile de viitor și motivația, iar criteriile pentru selecție sunt stricte și transferarea se desfășoară conform listei de așteptare. „Aici, oamenii învață să fie responsabili pentru acțiunile lor”, spune fostul director al închisorii, Arne Kvernvik Nilsen.

Deținuții se trezesc singuri, merg la școală, se plimbă prin pădure, înoată sau privesc televizorul. Deși nu au dreptul la telefoane mobile, dispun de cinci cabine telefonice, notează blogul victorkapra.ro. În ceea ce privește munca propriu-zisă, ei pot alege dintr-o varietate de activități – păstoritul oilor, îngrijirea cailor, cultivarea fructelor și legumelor, asigurarea curățeniei, vopsirea caselor, munca în atelierul de tâmplărie. Pentru aceasta, le este asigurat un venit lunar, din care își cumpără hrană de la un magazin situat pe insulă și pregătesc mesele zilnice. Astfel, sunt convinși autorii acestui concept, deținutul va fi motivat să se schimbe din propria dorință, nu forțat de cineva.

Închisoarea Bastoy, văzută de la înălţime: terenuri agricole, pădure și 80 de clădiri. 

O rată a succesului de 80%

Bineînțeles că cei 115 de deținuți nu sunt pe insulă de capul lor, fiind supravegheați de ofițeri. Însă, ei nu stau închiși în celule, ci locuiesc, câte șase-șapte persoane, în case mobilate și utilate confortabil, cu televizoare și calculatoare. Fiecare deținut are propria cameră, iar bucătăria și baia sunt comune. Ei trebuie să învețe să conviețuiască sub același acoperiș, să gătească împreună și, în definitiv, să trăiască în comunitate. În plus, administrația le pune la dispoziție o clădire specială pentru vizitele membrilor familiei, dar și camere în care sunt permise relațiile conjugale.

Deși această închisoare le oferă celor închiși un stil de viață aproape normal, ei nu pot părăsi insula și nici fi alături de familiile lor. Astfel că, în ultimii 15 ani, au existat, totuși, două tentative de evadare: un deținut a vrut să treacă înot canalul, dar a sfârșit strigând după ajutor, iar altul a încercat să fugă cu o barcă, însă aceasta s-a dovedit a fi spartă și lua apă. Rata de recidivă a deținuților din închisoarea Bastoy este de 16%, comparativ cu media europeană de 70%. Ceea ce înseamnă că peste 80% din deținuți nu mai săvârșesc infracțiuni după eliberare.

Modelul Bastoy, preluat de România

Practica norvegiană a fost preluată și de România. Și aici, 115 persoane, aflate în ultimul an de detenție în penitenciarele din toată țara, s-au oferit voluntare pentru a ajuta la construcția unui sat turistic, Tătaru. Timp de trei luni, opt ore pe zi, deținuții au reușit să ridice un centru de meșteșugărit. Seara aveau liber, iar noaptea și-o petreceau în penitenciarul Chilia Nouă, aflat la câțiva kilometri. La sfârșitul stagiului deținuții sunt evaluați și cei care dovedesc că au dobândit cunoștințe în construcții (instalații, zidărie, dulgherie) primesc un certificat ca „finisori case”. Dacă respectă regulile, cât timp muncesc la Tătaru, primesc o reducere a pedepsei cu 20 de zile.

Chiar și în aceste condiții, România luptă cu problema penitenciarelor aglomerate. Conform datelor Administrației Naționale a Penitenciarelor din această țară, gradul de ocupare a închisorilor este de 145%, în medie, deși poate depăși și 200%.

Prima casă ecologică și tradiţională, construită de deţinuţi în România la îndrumarea unor meșteri locali. Sursă: victorkapra.ro

Ce se întâmplă la noi?

„În Republica Moldova, activitățile în folosul comunității sunt prestate de persoanele condamnate la munci neremunerate (de obicei, salubrizarea străzilor, repararea unor sectoare a orașului). Iar  deținuții nu sunt obligați să o facă. Dacă, totuși, aceștia doresc să presteze astfel de servicii, ei sunt remunerați și beneficiază de o reducere a perioadei de detenție, în funcție de timpul investit”, ne-a relatat Angela Oteanu, fosta șefă a Direcției Resurse Umane din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Conform spuselor sale, persoanele care se află în ultima jumătate de an de detenție sunt încadrate în procesul de resocializare.

Astfel, de dimineață, deținuții pot munci în ateliere auto, în zidărie sau tâmplărie, iar seara se întorc în penitenciar. Din banii câștigați, li se oferă aproximativ 30%, restul revenind închisorii. În plus, pe durata detenției, ei pot urma diverse cursuri în închisori, de la sculptor în lemn până la electrician sau mecanic auto. Dacă dau dovadă de sârguință, pot primi și un certificat în meseria dată. Astfel, deținuții de la Cricova știu să taie piatra de calcar; cei de la Leova și Taraclia sunt încadrați la munci agricole, iar cei de la Pruncul muncesc în ateliere de manufactură sau sculptează în lemn.

Potrivit lui Stanislav Cebotari, psiholog în cadrul sistemului penitenciar, munca în folosul comunității îi ajută pe cei privați de libertate să se integreze mai bine în societate și scade riscul ca ei să mai comită infracțiuni după eliberare. Tot el afirmă, însă, că la noi nu se obișnuiește ca deținuții să-și prepare singuri mâncarea, una dintre cauze fiind lipsa condițiilor și a bucătăriilor. „Se întâmplă foarte rar, doar înainte de Crăciun sau înainte de Paști, ca un grup de deținuți să gătească pentru ceilalți”.

În Norvegia, condamnaţii muncesc, merg la școală și înţeleg importanţa libertăţii. În România, cu ajutorul lor a fost construit un sat tradiţional. În Moldova, deţinuţii nu sunt obligaţi să muncească, însă pot lucra în folosul comunităţii pentru a-și reduce din detenţie. Totuși, această perioadă nu este inclusă în vechimea totală de muncă a condamnatului, nu e înregistrată în carnetul de muncă. 

Liliana Botnariuc, studentă la Școala de Studii Avansate în Jurnalism

Articol realizat de Asociaţia Presei Independente (API) cu suportul financiar al National Endowment for Democracy (NED). Citiţi „Obiectiv European” pe http://api.md/page/ro-obiectiv-european-99

Citește mai departe

Important

Ciclist în Europa și… la Chișinău

Statisticile arată că, în orașele europene, tot mai multă lume renunță la mașină în favoarea bicicletei. Copenhaga, Amsterdam sau Strasbourg sunt campioane la acest capitol. Răstimp, la Chișinău, cei care optează pentru biciclete se confruntă cu probleme, cele mai mari fiind lipsa pistelor și străzile blocate de automobile. 

Copenhaga, orașul cicliștilor

În 2015, Copenhaga a fost declarat cel mai prietenos oraș din lume față de biciclete,  detronând Amsterdamul, potrivit Copenhagenize Index. Dintre locuitorii capitalei daneze, 56% folosesc zilnic bicicleta pentru a se deplasa la serviciu/studii, 20% – transportul în comun și doar 14% utilizează mașina. Astfel, numărul celor care preferă bicicleta este de patru ori mai mare decât al celor care merg cu mașina.

Potrivit site-ului oficial al țării, bicicleta este un element vital firesc al orașului Copenhaga, dar și al întregii Danemarce, de mai bine de un secol. Prima pistă a fost amenajată aici în 1892. De-a lungul anilor, autoritățile au îmbunătățit continuu infrastructura pentru cicliști – au creat piste pe carosabil și pe trotuar, au amplasat indicatoare rutiere și au amenajat parcări speciale pentru biciclete. Astăzi, în oraș, există peste 400 de km de piste pentru biciclete și un pod cu două sensuri doar pentru cicliști.

Cyclists await to continue their trip in Copenhagen. 20AUG09 [1SEPTEMBER2014 TRAVEL POST MAGAZINE] –ONE TIME USE ONLY–

Imagine obișnuită pentru Copenhaga. Sursa: VisitDenmark

● În ţara noastră, cel mai mare număr de biciclete este concentrat în zonele rurale și în orașele mici. Conform unui sondaj realizat de Magenta, 33% de moldoveni au cel puţin o bicicletă în familie. În majoritatea cazurilor este vorba, mai degrabă, de o bicicletă pentru copii. 67% nu au nicio bicicletă. 

Cel mai ieftin și mai convenabil mijloc de transport

Corneliu Tiulenev, un moldovean care trăiește în Danemarca, deține patru biciclete. „Am vândut mașina și am cumpărat biciclete. Ieftin, sănătos și practic”, spune el.

Alina Răcilă, o  con-cetățeană de-a noastră stabilită la Copenhaga, spune că, după ce a descoperit impresionanta infrastructură a drumurilor din oraș, a urcat rapid pe două roți. „Atunci când ne-am mutat în Danemarca, nu știam să merg pe bicicletă. Dar am înțeles că trebuie să învăț acest lucru, deoarece aici, mai ales în orașele mari, bicicleta este cel mai ieftin și cel mai convenabil mijloc de transport. Urcăm pe bicicletă nu doar pentru a ajunge la magazin, școală, serviciu, dar și pentru a ne transporta copii, pentru a livra pizza, ziare, scrisori”, povestește Alina.

Chișinăul încă prezintă un pericol pentru cicliști

La un pol opus capitalei daneze, la Chișinău, cicliștii se confruntă cu probleme care nu le permit să se simtă în siguranță atunci când pornesc la drum. Cea mai mare provocare este lipsa pistelor, iar acolo unde există câteva marcaje galbene, trasate haotic, acestea se termină brusc sau sunt blocate de mașini parcate neregulamentar.

În ultimii ani, autoritățile s-au apucat, în câteva rânduri, să creeze piste pentru cicliști. În 2015, primarul Dorin Chirtoacă a dat dispoziție ca în fiecare sector din capitală să fie identificată o stradă, unde să fie trasată câte o pistă pentru bicicliști – însă ideea a rămas doar pe hârtie. În anul 2016, în Piața Marii Adunări Naționale, a apărut o bandă pavată în culoare roz, care să delimiteze pista de biciclete din acea zonă. Dar banda era strâmbă, iar internauții s-au amuzat copios pe seama asta. Iar majoritatea cicliștilor spun că nu își riscă viața pentru a se deplasa prin Chișinău…

● În satele moldovenești bicicletele sunt utilizate ca mijloc de transport, pentru deplasarea zilnică. 28% dintre respondenţi afirmă că merg cu bicicleta zilnic, 16% – de două-trei ori pe săptămână, iar 25% nu utilizează bicicleta deloc. Cel mai puţin circulă cu bicicleta respondenţii în vârstă de 51-60 de ani.

La Amsterdam, pistele niciodată nu se intersectează cu mașinile…

Bloggera Oxana Greadcenco, stabilită în Olanda, obișnuia să meargă cu bicicleta și atunci când locuia la Chișinău, doar că acest lucru era mai mult stres decât plăcere. „Era o adevărată aventură, de aceea, preferam să ies cu bicicleta mai mult noaptea, când străzile erau libere. Am fost accidentată și înjurată în trafic nu o dată, și asta pentru că pe străzile noastre bicicliștii sunt considerați drept niște adolescenți rebeli care au ieșit să se plimbe cu bicicleta unde nu trebuie…”, spune Oxana. Iar la Amsterdam, menționează ea în context și ca soluție, pistele niciodată nu se intersectează cu mașinile, ceea ce te face să te simți în mare siguranță…

Ana-Maria Popovici, lectoră la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, a găsit soluția pentru a practica sportul preferat în siguranță – drumurile de țară și dealurile pitorești. „În Chișinău este greu să te deplasezi cu bicicleta, căci îți pui viața în pericol. Aș putea renunța la transportul public, doar dacă liniile galbene, pe care autoritățile publice locale le numesc ,,piste”, s-ar transforma în adevărate piste pentru bicicliști”.

Ana-Maria Popovici, pe dealurile Moldovei. Foto: arhiva personală

Din păcate, nu este clar când și dacă acest lucru se va întâmpla. Potrivit ÎM „Regia exploatare a drumurilor și podurilor” („Exdrupo”), în ultimii trei ani nu au fost executate lucrări de aplicare a marcajului rutier de delimitare a pistelor pentru bicicliști. „Totodată, menționăm că nu dispunem de informații referitoare la lucrările planificate la acest capitol pentru anul 2017”, ne-a declarat Dorin Ciornîi, reprezentant „Exdrupo”.

Mariana Matcovschi, Studentă la Școala de Studii Avansate în Jurnalism

Articol realizat de Asociaţia Presei Independente (API) cu suportul financiar al National Endowment for Democracy (NED). Citiţi „Obiectiv European” aici

Citește mai departe

Ultimile Știri

Important6 ore în urmă

Barajul Stânca – Costești, consolidat printr-un proiect european de peste nouă milioane euro

Barajul de la Stânca – Costești, construit pe râul Prut, la frontiera dintre România și Republica Moldova, a fost consolidat...

Externe8 ore în urmă

Un banc de la Vladimir Putin

Preşedintele rus Vladimir Putin, care a participat joi la reuniunea experților “Clubului Valdai”, desfășurată la Soci, a avut o reacţie...

Externe8 ore în urmă

Meteorolog român: vreme frumoasă în noiembrie, ger încă din luna decembrie

Meteorologii români avertizează că vremea geroasă va fi înregistrată încă din luna decembrie, iar temperaturi de până la -30 de grade...

Externe8 ore în urmă

Țigări contrafăcute, în valoare de 1,6 mil. euro, confiscate în Portul Constanța. Containerul a circulat pe ruta RM— Turcia — România

Garda de Coastă din românia a descoperit joi, în urma verificării unui container în Portul Constanța Sud, peste 730.000 de...

Important24 de ore în urmă

Curtea Constituţională: Preşedintele Parlamentului sau premierul vor semna decretul de numire a ministrului Apărării

Curtea Constituțională a constatat astăzi că refuzul deliberat al președintelui de numire a candidaturii propuse repetat pentru funcția de ministru...

Social1 zi în urmă

Votat! Circa 65.000 de persoane vor primi pensii mai mari din 1 noiembrie

Aproape 65.000 de cetățeni care s-au pensionat în perioada 2009 – 2011 vor ridica pensii mai mari din 1 noiembrie....

Social1 zi în urmă

Ambasada României în R.Moldova organizează acţiuni dedicate marcării Zilei Armatei Române

Ambasada României în Republica Moldova organizează, în zilele de 23 – 26 octombrie, o serie de manifestări dedicate marcării Zilei...

Advertisement

Opinii