Connect with us

Opinii

Cum ne-a păcălit grâul. O scurtă istorie a omenirii

Publicat

pe

*Pentru a citi, ascultați: 

Dacă stați acum la laptop, vă doare puțin spatele, să știți că de vină este revoluția agricolă. Asta ne spune Yuval Noah Harari în Sapiens: o scurtă istorie a omenirii. Tot el ne povestește că viața nu prea are vreun sens, că libertatea și egalitatea sunt niște mituri și că poate e bine să ne mulțumim cu ceea ce avem. Cartea a fost publicată în 2011 în ebraică și tradusă în 2014 în limba engleză. De-atunci o puteți găsi prin toate librăriile, iar prietenii voștri care o citesc vor împărtăși mereu informații din carte, de exemplu, despre fauna gigantică din Australia, care a dispărut doar prin simpla venire a omului pe continent. Cartea prezintă nepretențios istoria omenirii și ne amintește de ce nu ar trebui să ne luăm prea tare în serios. Chiar dacă unii au criticat-o pentru senzaționalism, exagerări și unele inconsecvențe, este o lectură necesară pentru orice om care vrea să înțeleagă ce se întâmplă cu el și în jurul lui.

***

Harari spune că trei revoluții au format istoria oamenilor: cea cognitivă (cam 70.000 de ani în urmă), cea agricolă (cam 12.000 de ani în urmă) și cea științifică (500 de ani în urmă).

Patru sute de mii de ani în urmă, homo sapiens era la mijlocul lanțului trofic și doar de 100 de mii ajunge în fruntea acestuia. Altor fruntași le-au luat milioane de ani, oamenii însă s-au cam grăbit. Această repeziciune îi face mai plini de frici și anxietăți, respectiv mai nemiloși și mai periculoși. Multe din calamitățile istoriei, războaie și catastrofe ecologice s-au întâmplat datorită acestei grabe.

Homo sapiens a cucerit lumea, cel mai probabil, prin limba unică. De ce doar oamenii au însușit graiul? Una din teorii este că o mutație genetică accidentală a modificat conexiunile creierului, respectiv i-a permis să gândească altfel și să comunice folosind un nou tip de limbă. O altă teorie spune că felul unic de a vorbi a evoluat din necesitatea de a împărtăși informație despre alte persoane. Un fel de bârfe. Chiar dacă teoria bârfelor sună ca o glumă, autorul ne asigură, că nenumărate studii o susțin. Astfel, omul începe să discute despre lucruri abstracte, creează mituri, care să unească mulțimi și să ajute la conviețuirea în imperii.

Harari idealizează perioada vânătorilor-culegători, iar revoluția agricolă o numește o mare păcăleală. Vânătorii (deși mai mult culegătorii) erau cei mai cunoscători și abili oameni din istorie. Supraviețuirea în acea eră cerea abilități excelente. Există dovezi care arată, creierul oamenilor chiar s-a micșorat după perioada vânătorească. În același timp, culegătorii nu se oboseau prea mult cu lucrul, cum o facem noi azi cu cele 40-45 de ore pe săptămână.

Dar perioada dietelor variate, multiplilor parteneri sexuali, copiilor crescuți în comun, hoinărelii prin lume, se termină o dată cu domesticirea grâului. Sau, cum spune autorul: noi nu am domesticit grâul, ci el ne-a domesticit pe noi. Domestica vine din latinul domus, care înseamnă casă. Cine locuiește în casă? Nu grâul. Omul. Surprinzător, dar Revoluțiile Agricole apar concomitent în diferite colțuri ale lumii.

Grâul se cultivă câteva luni, apoi roada se culege, apoi trebuie depozitată. Astfel, omul trebuie să se stabilească pe un loc anumit. Așezămintele de oameni devin tot mai aglomerate, dense și neigienice, deseori, surse de epidemii. Mai mult, studierea scheletelor antice arată că tranziția spre agricultură a adus o serie de boli ca herniile sau artrita. Cred că deja începeți să credeți autorul că înainte era mai bine.

Vânătorii-culegători au străbătut lumea în grupuri mici timp de milioane de ani. În perioada agricolă, apar orașele și imperiile, iar instinctul de masă nu prea a avut timp să se dezvolte. Pentru conviețuire, apare credința împărtășită în miturile despre zei, patrie și societăți pe acțiuni.

Harari merge mai departe spunându-ne că ideea egalității între oameni de asemenea este un mit. În ce sens oamenii sunt egali între ei? Există vreo realitate obiectivă, în afară de imaginația umană, unde suntem cu adevărat egali? Sunt oamenii din punct de vedere biologic egali între ei? Autorul ne mai spune că și libertatea există doar în imaginația noastră. Noi credem într-o anumită ordine nu pentru că obiectiv este adevărată, dar pentru că a crede în ea ne face să cooperăm mai eficient pentru o societate mai bună.

În tot acest amestec de mituri și prejudecăți, autorul spune că anume disonanța cognitivă este vitală pentru noi. Consecvența este pentru mințile monotone. Dacă oamenii nu puteau avea credințe și valori contradictorii, probabil ar fi fost imposibil de a forma și menține orice cultură umană.

Ne uităm noi la telefonul nostru, la fotografiile cu călătorii de pe Instagram și la roll-urile de sushi și ne auto-convingem că viața noastră este minunată. Cartea ne spune însă că esența Revoluției Agricole este de a menține oamenii în viață mai mult timp, dar în condiții mai rele. Încă de la Revoluția Cognitivă nu a existat vreun fel natural de viață pentru sapiens. Au fost doar alegeri culturale. Inclusiv, căsătoriile, însoțite de rate mari de divorț, sunt rezultatul forțării oamenilor de a locui în cadrul unor familii nucleare și relații monogame care nu sunt compatibile cu software-ul nostru biologic.

Cartea continuă să descifreze cum au fost inventate alfabetele și cifrele; cum religia este al treilea mare element unificator al omenirii după bani și imperii (da, musulmanii erau bucuroși să primească taxe în monede cu Hristos și Fecioara Maria); despre cum ceea ce credem că este parte a culturii noastre autentice este de fapt ceva ce imperiile ne-au adus forțat; despre cum nicio teorie științifică nu este 100% adevărată, dar nu adevărul contează, ci utilitatea teoriei; despre cum capitalismul modern a ridicat bunăstarea oamenilor prin crearea creditului, care îți permite să împrumuți bani pentru că avem încrederea că viitorul va fi mai bun decât prezentul.

Spre finalul cărții, Harari vorbește rapid despre schimbările științifice și efectele acestuia asupra oamenilor (dezvoltate apoi în cartea Homo Deus). Dacă înainte încercam să explicăm moartea, acum încercăm să o prevenim. Un gând pe care nu pot să îl uit este că, deocamdată, doar cei bogați își pot prelungi viața cu ajutorul științei. Dacă, pe vremuri, un om sărac știa că moartea îi așteaptă pe toți indiferent de avere. Moartea le va egala pe toate. Astăzi, nu mai avem această ușurare.

Revenind însă la sensul vieții și la fericirea pe acest pământ. Harari se întreabă dacă fericirea nu depinde de auto-amăgire. Fericirea este un fel de sincronizare a deziluziilor personale cu deziluziile colective. Atâta timp cât povestea personală este aliniată cu cea ale oamenilor din jurul nostru, putem să ne convingem că viața noastră este plină de sens și putem să găsim fericirea în acea convingere.

Omul, așa cum îl știm, nu are mai mult de 1000 de ani pe acest pământ. Omul se va transforma. Nu va mai fi nici uman. Nici măcar organic. Poate o inteligență colectivă. Va deveni un fel de dumnezeu. Dar unul care nu știe ce vrea.

Autorul încheie cu dilema : Însă din moment ce s-ar putea să fim curând capabili să ne creăm și dorințele, adevărata întrebare care ne stă în față nu este Ce vrem să devenim?”, ci Ce vrem să vrem?”. Cei care nu sunt speriați de această întrebare probabil că nu au reflectat suficient la ea”.

***

Asemenea lecturi ne amintesc care sunt miturile, prejudecățile și constrângerile sociale pe care trebuie să le urmăm. Le înțelegem, ne eliberăm de ele, apoi putem să le însușim relaxat. Sau nu.

Versiunea Kindle în limba engleză poate fi cumpărată cu 13USD, sau în limba română prin librăriile românești cu aproximativ 50 de roni.

Recenzie semnată de Vlada Ciobanu

Opinii

Opinie despre automobilele transnistrene: Facem un pas mare înapoi în calitate de stat suveran

Publicat

pe

De către

Astăzi am plecat cu un gust amar de la ședința organizată în Guvern de Biroul de Reintegrare. S-a propus discutarea admiterii automobilelor din zona transnistreană în circuitul internațional.

În rezultatul mecanismului propus Moldova va avea 3 regimuri de înmatriculare a automobilelor. Mecanismul standard cu numere moldovenești, unicul de care pot beneficia cetățenii de pe malul drept al Nistrului, regimul de numere transnistrene care pot circula liber și pe malul drept al Nistrului, cu toate consecințele de lipsă a înregistrării în registrele naționale și se mai propune un hibrid (fără ca să fie eliminată versiunea veche de înregistrare) – numere neutre cu care transninstrenii să poată circula peste hotare și care nu vor avea simbolica Republicii Moldova.

Cred că este de prisos să menționez că prin astfel de proiecte se subminează suveranitatea Republicii Moldova și efectiv este legiferat regimul de la Tiraspol prin politica pașilor mici. În același timp astfel de proiecte reprezintă riscuri majore pentru disciplina fiscală și colectările la buget. Acest mecanism crează premise noi pentru evitarea regimului de import de automobile standard și alimentarea regimului de la Tiraspol cu resurse noi financiare, înmatricularea automobilelor în regimul nou prin scheme de corupție, care nu lipsesc nici pe malul drept și nici pe malul stâng al Nistrului.

A fost adus drept argument modelul German de numere regionale. Dar în Germania numere regionale au TOATE regiunile, nu una. Haideți atunci Moldova să decidă o politică nouă de numere cu însemne regionale pe ÎNTREG teritoriul Moldovei și să avem numere distincte de Călărași, Soroca, Hâncești etc…. pe lângă cele de la Tiraspol și Râbnița. Argumentarea este primitivă și deloc echivalentă. De asemenea sunt sigur că în Germania NU figurează regimuri de import diferite și preferențiale pentru anumite regiuni. Dacă legiferăm așa proiecte pentru regiunea de est a țării, acest principiu trebuie să fie aplicat în toate regiunile țării și fiecare raion să-și facă propria politică de import automobile…. Ridicol? Da. Dar anume o astfel de soluție promovează Biroul de reintegrare și OSCE inclusiv…. acoperindu-se cu standarde tehnice de design a plăcuțelor, care nu au nici o legătură cu ce facem noi ca națiune, cum ne organizăm ca stat reîntregit…

Odată aprobat acest proiect, noi facem un pas mare înapoi în calitate de stat suveran, punem o piatră grea în transnistrizarea Moldove și în legalizarea conflictului veșnic pe teritoriul Moldovei, instituim regimuri fertile pentru corupție și evaziune fiscală care se așează pe umerii cetățenilor din dreapta Nistrului. Acesta este încă un pas spre confirmarea statuului de stat falit.

Sergiu GAIBU

Citește mai departe

Economie

Expert: Republica Moldova a beneficiat de cel mai redus volum de granturi din ultimii zece ani

Publicat

pe

De către

În anul 2017 Moldova a primit cel mai mic sprijin de la partenerii externi din ultimii zece ani. Astfel, volumul granturilor primite a fost de doar un miliard de lei cu 2 miliarde de lei mai puțin decât a fost planificat inițial, scrie pe blogul său economistul IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță.

Tendința neplăcută se menține deja al treilea an consecutiv. Iar suma totală a ratărilor în ultimii 3 ani se ridică la 6,1 miliarde lei.

Creșterea masivă a suportului extern sa văzut foarte clar în perioada 2013-2014 când sprijinul financiar extern sub  formă de granturi a ajuns la 4 miliarde de lei.

Acest sprijin trebuia să crească și în următoarea perioadă și să ajungă la cel puțin 8 miliarde de lei anual. Însă din nefericire acest lucru nu a avut loc.

Autoritățile Republicii Moldova au obligația în regim de urgență să restabilească relația de încredere cu partenerii externi fără de care este imposibilă susținerea financiară a țării.

Fără suport extern Moldova nu are cum să-și dezvolte infrastructura sa care se află într-o stare deplorabilă, nu are cum realiza reformele necesare și nu poate crește competitivitatea economiei și a produselor sale atât pe piața externă cât și internă.

Citește mai departe

Alegeri

Electorala 2018 // Situația partidelor unioniste. Unionismul suicidal (I)

Publicat

pe

De către

O incursiune în istoria alegerilor locale generale. Cazul Chirtoacă

Poziția partidelor unioniste e clară. Atât Partidul Liberal, cât și Partidul Unității Naționale, mizează pe alegătorii fostului primar Chirtoacă. Problema e că aceștia abordează acest electorat ca pe unul exclusiv unionist. Ceea ce nu este tocmai adevărat.

tricolorul și panglica Sf.Gheorghe, sursa:flux.md

În cadrul alegerilor din 2007, Dorin Chirtoacă câștigase alegerile cu un slogan care încă nu făcea trimitere la Unire. „Un primar tânăr, o echipă liberală — o capitală europeană!”, anunțau bilboard-urile. Chirtoacă prezenta pentru mulți antiteza perfectă pentru climatul politic de atunci – PCRM era încă la guvernare și în plină forță, Serafim Urecheanu devenise deputat, iar PPCD dezamăgise pe toți prin alianța cu PCRM. Dorin Chirtoacă era un politician tânăr, în care alegătorii Chișinăului investiseră speranțe. Era perceput ca o întruchipare a renașterii politicului autohton. Chiar dacă PL era cunoscut pentru simpatiile sale față de cauza Unirii, acesta încă nu se manifesta ca un partid exclusiv unionist.

În 2011, liberalul câștigase încă un mandat. Sloganul de atunci al acestuia era „Împreună cu Dorin Chirtoacă pentru Chişinău!”. Numele lui era deja bine cunoscut. Acesta era perceput de toți ca un primar care nu a putut să se manifeste la potențialul maxim din cauza guvernării comuniste, care îi crea tot felul de impedimente. Un primar care a fost de partea protestatarilor pe 7 aprilie. Alegătorii i-au mai oferit o șansă. În acea perioadă PL, la fel, încă nu miza pe slogane unioniste. A fost chiar și un episod când Chirtoacă a purtat de 9 mai, două panglici – tricolorul și panglica Sf.Gheorghe.

În 2015, Dorin Chirtoacă lua al treilea mandat. Se întâmpla în contextul în care PD și PLDM aveau imaginea pătată din cauza miliardului furat, iar PL era încă în relații bune cu Platforma (pe atunci) Civică „Demnitate și Adevăr”, care încă mai avea puteri să adune oameni la proteste. Ce a urmat a însemnat declinul Partidului Liberal.

Mihai Ghimpu agresat de protestatari, sursa: realitatea.md

PL a intrat în conflict cu Platforma DA, iar în ianuarie 2016 a votat investirea guvernului Filip. Apoi, la alegerile prezidențiale de anul trecut, în loc să-și reabiliteze imaginea, liberalii au participat la alegeri, iar Mihai Ghimpu a acumulat doar 25 de mii de voturi. Apropo, au fost primele alegeri când PL a folosit slogane exclusiv unioniste „Moldova are viitor în România!”, „Uniţi pentru Unire!”. PL, cu alte cuvinte, în vremurile sale de criză, s-a transformat într-un soi de PNL al Vitaliei Pavlicenco.

Rigiditatea politicului autohton

Marșul Centenar, martie 2018. sursa: pl.md

Imaginația liderilor noștri politici este extrem de limitată, rigidă, deci lipsită de flexibilitate. Adică exact contrariul a ceea ce presupune implicarea în jocurile politice. Partidele noastre  nu mai știu cum să obțină capital politic. Toate mizele lor se rezumă la același format vechi Est/Vest, Pro Europa/Pro Rusia. Acest format a fost epuizat la extreme și nu mai poate genera noi voturi. Opoziția dată este mult prea bine conturată pentru a permite, de exemplu, unui alegător PSRM să voteze un candidat proeuropean sau invers. Și cum în fruntea orașului s-a aflat mai mereu un candidat cu viziuni „pro-occidentale”, anume acest segment are cel mai mult de pierdut. Susținătorii așa-ziselor partide de stânga, în lipsa altor alternative decât Vest/Est, sunt mult mai motivați să iasă la vot. Câștigarea alegerilor locale înca mai prezintă un deziderat nerealizat. Aceștia încă nu au apucat să trăiască experiența regretului pentru votul acordat.

După Marșul Centenarului de pe 25 martie, cum era de așteptat, cei care se întitulează stataliști și ceilalți care se prezintă drept unioniști s-au angajat într-o discuție, nu atât tâmpită, cât reprezentativă pentru modul în care se discută și se practică politica la noi în țară. Asemenea adolescenților, aceștia s-au angajat în dezbateri despre numărul celor prezenți la manifestare – o luptă pentru niște abstracțiuni de valoare, poate doar în contextul în care aceasta s-ar fi desfășurat într-o grădiniță sau în clasele primare. Nu și în politică.

Nu poți obține un avantaj politic ignorând cifrele, un lucru pe care ambele tabere refuză să-l facă, mizând pe succesul de scurtă durată pe care această ignoranța le-ar oferi-o. Partidele unioniste refuză să îmbrățișeze realitatea. Nu mă refer la idealurile invocate de ei, ci la cum aceștia luptă pentru putere, pentru realizarea acestora.

Ceea ce lipsește curentului unionist este o bază materialistă. Refuzul de a se adapta la realitatea schimbătoare e în dauna acestei mișcări, ce încă mai prezintă un mare potențial de a aduna oameni. O caracterstică esențială pentru un grup care își propune schimbări revoluționare. Însă unionismul pierde teren. Pierde din cauza propriilor gafe.

Partidele Unioniste la ora actuală

Un bun analist unionist și-ar fi început pledoaria în modul următor:

„De ce au fost atât de puțini oameni în Piața Marii Adunări Naționale? De ce au participat, preponderent, doar persoane de vârstă medie sau înaintată? Care sunt cauzele reale a unei prezențe atât de mici?” Însă acest bun analist unionist întârzie să apară.

În climatul politic actual, unionismul nu mai este o prioritate. Tinerii care susțin unirea, nu sunt neapărat adepți ai partidelor unioniste, iar majoritatea din ei sunt plecați peste hotare.

Ce comportament manifestă partidele unioniste? Poziția PUN e clară. Principalele sale avantaje politice sunt Băsescu și imaginea șifonată a PL. Aceștia mizează pe pasivitate și pe acțiunile autocompromițătoare ale partidului. O poziție destul de rațională în contextul în care PL, în mare parte, cam cu asta se și ocupă. Candidatura lui Munteanu nu face decât să confirme și mai mult statutul de partid aflat în cădere liberă a PL. Valeriu Munteanu nu are nici imaginea și nici capacitățile necesare pentru a acumula capital politic. Munteanu s-a aflat mereu sub tutela lui Ghimpu. Acesta s-ar putea aștepta, cel mult, la un transfer de imagine din partea lui. Un lucru care nu-l avantajează în niciun fel. Cea mai rațională mișcare politică ar fi fost să nu participe la alegeri, speculând pe lipsa de onestitate și legalitate a acestora, făcând, totodată, apel la demiterea prematură a lui Chirtoacă. La justiția selectivă din Republica Moldova. Acest lucru le-ar fi oferit o perioadă de reabilitare necesară pentru a-și spăla imaginea și a identifica un nou lider. Totodată, aceștia ar fi putut folosi această perioadă pentru o analiză adecvată a PUN. Ba mai mult, lăsându-i să se compromită în cadrul alegerilor, și-ar fi confirmat statutul de prima preferință a simpatizanților Unirii.

Nici poziția PUN nu e una destul de promițătoare. Riscul e mare, iar dacă două partide unioniste nu vor obține un scor bun, atunci acest curent cu greu își va restabili dezirabilitatea. Liderii de opinie unioniști ca Petru Bogatu, care îndeamnă electoratul unionist să voteze candidatul PUN, își dau prea bine seama că mulți simpatizanți PL nu vor accepta un asemenea gest. Aceștia fac nimic altceva decât jocul Partidului Democrat de a șlefui calea Silviei Radu, candidatul neoficial al lui Plahotniuc, spre turul II. Iar cel din urmă, cu regret, este singurul lider politic care ține cont de dinamismul conjuncturii politice.

Situația electoratului unionist este una delicată, dar nu fatală. Uneori, trebuie să faci un pas înapoi pentru a vedea mai bine lucrurile, dintr-un unghi mai mare. Nu trebuie de renunțat la Unire. Nu-i acesta mesajul pe care încerc să-l transmit. Ceea ce ar trebui să facă electoratul unionist, după părerea mea, e să nu renunțe la Unirea prin integrare europeană. Ceea ce ar presupune și anumite schimbări de rang social. Schimbări palpabile inclusiv pentru locuitorii Chișinăului. Pentru a menține un asemenea curs e nevoie de oameni. Puterea se obține prin votul oamenilor, dar aceștia au nevoie de condiții materiale adecvate. Ideile izolate ce nu pot fi puse în practică sunt inutile. Capitala are nevoie, în primul rând, de un bun administrator cu un program electoral bine definit. Unul care va ști să-și instrumentalizeze activitatea în folosul tuturor cetățenilor. Un candidat care va crea acele condiții necesare pentru ca cetățenii să-și dorească să trăiască în continuare în acest oraș.

Citește mai departe