Pe data de 1 iulie intră în vigoare Acordul de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană, rezultatul implementării unor reforme importante. Despre acestea, precum şi despre priorităţile actuale ale Guvernului condus de Pavel Filip, detaliază Minisitrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene Andrei GALBUR.
Domnule ministru, care sunt priorităţile mandatului Dumneavoastră, ministru al Afacerilor Externe şi Integrării Europene ?
Va trebui să dau un răspuns mai desfăşurat pentru că priorităţile mandatului privind politica externă sunt conţinute în mare parte în Programul de activitate al guvernului, în partea care se referă la politica externă. Desigur nu le voi cita pe toate, mai ales că ele sunt publice. Or, voi încerca să mă axez pe cele mai relevante. Aici vine contribuţia la realizarea asocierii politice şi integrării economice cu UE, având în vedere complexitatea acestor sarcini, realizarea cărora presupune un efort consolidat din partea întregului executiv, şi nu doar al executivului dar şi al Parlamentului şi a altor instituţii, nu în ultimul rând şi a societăţii civile; consolidarea cooperării cu UE în domeniul politicii externe, de securitate şi apărare; Desigur, aici vorbim şi despre aprofundarea relaţiilor bilaterale cu statele membre ale UE; aprofundarea parteneriatului strategic cu România; consolidarea relaţiilor strategice multidimensionale de bună vecinătate cu Ucraina; avansarea dialogului strategic cu SUA; dinamizarea dialogului interstatal cu Federaţia Rusă; dezvoltarea potenţialului de cooperare cu o serie de ţări precum Canada, Japonia, Republica Populară Chineză, Turcia, Statul Israel, Republica Coreea, şi mulţi alţi actori globali şi regionali în ascensiune inclusiv India, Brazilia, Africa de Sud. La fel, aş spune şi despre dezvoltarea relaţiilor cu statele-membre ale CSI, şi aici noi în mod special şi principial ne axăm exclusiv – pe dimensiunea comercial-economică – cu aşa ţări precum Belarus şi Kazahstan. De asemenea, este de o importanţă majoră şi promovarea dialogului cu partenerii noştri externi în scopul identificării unei soluţii politice pentru reintegrarea ţării şi retragerea formaţiunilor militare străine de pe teritoriul Republicii Moldova. Şi în final, dar nu în ultimul rând vorbim despre consolidarea mecanismelor de protejare a drepturilor şi intereselor cetăţenilor şi ale agenţilor economici ai Republicii Moldova peste hotare.
Din sarcinile care nu sunt stipulate în Programul de Activitate al Guvernului, dar pe care, de asemenea, consider important să le menţionez ca prioritare, ar fi în momentul de faţă restabilirea încrederii în raport cu partenerii de dezvoltare. Şi aceasta poate fi atinsă doar prin avansarea reformelor, modernizarea ţării, şi consolidarea statului de drept. Aici MAEIE are rolul de a menţine şi aprofunda dialogul bilateral şi multilateral, de a transmite într-un stil profesionist mesajele partenerilor de dezvoltare, de a gestiona interacţiunea autorităţilor naţionale cu partenerii noştri.
Se vorbeşte mult despre diplomaţia economică, care ar impulsiona schimburile comercial-economice între Republica Moldova şi ţările unde sunt ambasadele noastre. În cazul în care numărul angajaţilor ambasadelor este limitat, cum poate fi soluţionată această problemă?
Ministerul de externe şi subdiviziunile sale – misiunile diplomatice şi consulare, întreprind un şir de acţiuni în vederea promovării obiectivelor şi consolidării capacităţilor instituţionale în domeniul diplomaţiei economice. Acestea de regulă se axează pe următoarele direcţii prioritate:
– Promovarea comerţului exterior, prioritate având promovarea exporturilor;
– Atragerea investiţiilor, a noilor tehnologii în economia naţională;
– Atragerea asistenţei economice externe;
– Promovarea imaginii economice şi investiţionale favorabile ţării.
Desigur, lucrăm, în primul rând, cu Ministerul Economiei în acest sens şi permanent suntem în procesul perfecţionării platformei de cooperare operativă şi eficientă dintre misiunile noastre diplomatice peste hotare şi Miniserul economiei, echipa de atragere a investiţiilor din cabinetul primului ministru, cu ministerele de profil, MIEPO, Camera de comerţ şi industrie, deci aici avem lucru în comun cu instituţiile vizate. La fel este important să ţinem cont de faptul că în multe misiuni, în capitale din state cu care avem relaţii economice dezvoltate şi avem interes economic, ministerul economiei gestionează şi un post de consilier pe probleme comercial-economice, ceea ce ne uşurează şi nouă sarcina să ne focusăm sau să avem, dacă pot spune aşa, o diviziune a muncii în cadrul sistemului diplomatic cu asistenţa colegilor din Ministerul Economiei.
De asemenea, pentru fortificarea, după cum spuneam, a acestor platforme de colaborare este important să menţionăm şi contextul DCFTA, deci a Zonei de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător, respectiv ne vom completa ştatele de personal, spre exemplu a ambasadei Republicii Moldova în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord cu o unitate a Ministerului economiei pe dimensiunea comercial-economică.
Cu toate aceste măsuri, nu aş putea spune că interacţiunea interinstituţională este una chiar ideală şi problema în opinia mea este tocmai lipsa de finalitate a multor proiecte şi propuneri. Şi aici cred că mecanismul de monitorizare şi promovare este pentru moment încă insuficient de rapid, dar totodată avem nevoie şi de o consolidare a laturii legislative şi care trebuie să fie subordonată în întregime interesului statului de aprofundare a cooperării comercial-economice cu toată lumea, în beneficiul nostru.
Federaţia Rusă este un partener strategic tradiţional. Sunt foarte mulţi concetăţeni ai noştri în această ţară, sunt dezvoltate parteneriate, proiecte comune. Vreau să vă întreb dacă odată cu semnarea Acordului de Asociere RM – UE s-au schimbat accentele acestui parteneriat, reperele acestuia ?
După cum ştiţi, semnarea de către Republica Moldova a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, care include şi constituirea acestei Zonei de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător, abreviat DCFTA, a servit pentru autorităţile de la Moscova drept pretext pentru aplicarea unilaterală a unei serii de restricţii economice, care au condus la o diminuare a cooperării moldo-ruse. Şi aceste restricţii au vizat mai multe domenii. La 20 iulie 2014 a fost declarat embargou la importul producţiei pomilegumicole, a cărnii, conservelor moldoveneşti, iar la 31 iulie a aceluiaşi an Guvernul de la Moscova a adoptat o Hotărâre privind introducerea taxelor vamale pentru 19 categorii de mărfuri din Republica Moldova. La fel, cred că este important să menţionăm, că, din 10 septembrie 2013, anul ce a precedat semnarea Acordului de asociere, a fost blocat practic importul pentru producţia alcoolică moldovenească.
În pofida acestui context destul de complicat, noi ne dorim relansarea cooperarii cu Rusia în toate domeniile. În sfera economică, spre exemplu, suntem interesaţi în reluarea în deplină măsură a exportului producţiei agricole moldoveneşti pe piaţa rusă şi reactivarea activităţii Comisiei mixte interguvernamentale pentru cooperare economică. La fel ne dorim un dialog pragmatic în domeniul protecţiei cetăţenilor noştri care lucrează pe teritoriul Federaţiei Ruse şi există câteva proiecte de acorduri deja elaborate şi practic definitivate şi încercăm să avansăm în sensul semnării acestora. Deci, ne dorim un dialog sincer, pragmatic, deschis cu Federaţia Rusă şi anume aceste mesaje au fost transmise în cadrul vizitei mele la Moscova din aprilie şi discuţiile cu ministrul de externe Lavrov. În aceiaşi tonalitate promovăm mesajele şi pe filiera comercial-economică, în mod special în cadrul dialogului dintre vicepremierul Calmîc şi vicepremierul de la Moscova – Rogozin, la fel, această abordare a fost menţinută şi dezvoltată în cadrul recentei întâlniri, de câteva zile, din 7 iunie dintre prim-ministrului Filip cu prim-ministrul Federaţiei Ruse, Dmitrii Medvediev.
Ca să finalizez, pentru noi este important să depolitizăm cooperarea comercial-economică cu Federaţia Rusă pornind de la faptul că şi Federaţia Rusă a declarat ofical că recunoaşte dreptul cetăţenilor Republicii Moldova, dreptul Chişinăului de a-şi stabili vectorul de dezvoltare atât pe plan intern cât şi pe plan extern. Or, semnarea Acordului de Asociere cu componenta DCFTA este un fapt împlinit şi ne propunem împreună cu colegii din Federaţia Rusă să construim această relaţie pragmatică bazată pe respect reciproc, anume pornind de la aceste realităţi obiective ale zilei de astăzi.
Dar avem şi nişte chestiuni principiale, a căror soluţie ţine de voinţa politică a Federaţiei Ruse. Şi aici la fel am avut o discuţie foarte sinceră şi deschisă cu colegii din Moscova care se referă la prezenţa militară rusă în Republica Moldova. Aici poziţiile de principiu ale Chişinăului nu au suferint niciun fel de modificare atât ce ţine de necesitatea încheierii procesului de retragere a trupelor militare, a distrugerii şi retragerii muniţiilor, transformării operaţiunii de menţinere a păcii într-o misiune civilă internaţională sub mandat relevant, aceste poziţii sunt foarte binecunoscute.
Deci, am mai spus-o şi cu alte ocazii şi voi repeta şi acum: noi sperăm că Fedraţia Rusă va accepta abordarea noastră, că Republica Moldova nu trebuie să servească drept poligon pentru o confruntare geopolitică, din contra noi suntem poziţionaţi foarte adecvat să devenim o platformă de cooperare. Aceasta ne va permite şi nouă să asigurăm o cooperare constructivă, tradiţională, conform acordului de parteneriat strategic şi acordului de prietenie pe care-l avem semnat cu Federaţia Rusă. Acum, desigur, după cum am mai spus, depunem toate eforturile pentru o resetare a dialogului bilateral, bazat pe aceste noi realităţi politice şi economice.
Republica Moldova este membru al unor structuri regionale. Cum apreciaţi această cooperare, pentru că este foarte importantă ?
Spuneam de mai multe ori că pentru Republicii Moldova este important să fie un actor regional şi internaţional previzibil, de încredere, respectiv nu putem atinge acest deziderat fără o participare activă în cadrul structurilor regionale din Europa Centrală, Europa de Sud-Est sau arealul Mării Negre, toate acestea sunt benefice pentru ţara noastră. Este firesc, ca Moldova să fie parte a tuturor proceselor de cooperare multilaterală , cu atât mai mult că aceasta este conexă cu politica de reforme şi modernizare prin care trec ţările din regiune.
Ca exemplu, voi oferi cooperarea în cadrul ICE şi SEECP, acestea se pliază pe obiectivul integrării europene a ţării noastre, inclusiv prin preluarea celor mai bune practici a statelor care au aderat la UE începând cu 2004, dar şi a altora care sunt acum în proces de aderare.
Dacă e să ne referim la organizaţii precum OSCE sau Consiliul Europei, atunci trebuie să menţionăm rolul pe care acestea îl joacă în procesul de democratizare şi edificare a statului de drept în RM. OSCE, spre exemplu, este cea mai reprezentativă organizaţie regională în domeniul securităţii, participarea în cadrul căreia nu trebuie tratată doar prin prisma obţinerii unor beneficii, dar şi a respectării angajamentelor asumate de Republica Moldova de a fi un furnizor în sensul asigurării securităţii regionale. Totodată, OSCE este şi principalul for internaţional care abordează direct problema reglementării conflictului transnistrean, deţinând, concomitent şi calitatea de mediator în procesul de negociere în formatul „5+2”. Avem o Misiune OSCE prezentă aici care oferă asistenţă substanţială ţării noastre, nu doar în ceea ce priveşte soluţionarea conflictului transnistrean, dar şi în sensul respectării drepturilor omului, promovării libertăţii presei, asigurării standardelor democratice în procesul electoral şi alte domenii.
Avem un parteneriat puternic cu Consiliul Europei şi există un interes sporit cu care această instituţie urmăreşte evoluţiile de la noi din ţară. Considerăm expertiza oferită de CoE drept una utilă şi chiar aş spune indispensabilă în eforturile noastre de avansare a reformelor interne. În prezent, asistenţa CoE este oferită inclusiv prin intermediul programelor şi activităţilor implementate conform Planului de acţiuni pentru susţinerea reformelor democratice în Republica Moldova, plan a cărei perioadă de implementare se încheie pe parcursul anului curent şi cele 5 priorităţi tematice ale Cadrului de cooperare programatică (PCF) CoE-UE pentru ţările Parteneriatului Estic, deci perioada fiind 2015-2017.
În contextul formării noului Guvern se vorbea și despre o eventuală modificare a structurii Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, prin divizarea externelor de integrarea europeană. Ar fi binevenită această separare, în viziunea dumneavoastră ?
Cunosc, şi este adevărat, că asemenea idei au fost vehiculate în spaţiul public. Dar, personal sunt convins că MAEIE in configuraţia actuală, este structura guvernamentală cea mai potrivită pentru asigurarea unei comunicări eficiente cu instituţiile europene de la Bruxelles, în ceea ce priveşte modul în care se implementează prevederile Acordului de asociere, precum şi în ceea ce ţine de coordonarea conform prevederilor legislaţiei în viguare a tot ce ţine de promovarea unei politici externe unice către toate instituţiile cât şi, după cum am menţionat, coordonarea procesului implementării tuturor angajamentelor ce derivă din Acordul de Asociere.
În contextul consemnării a 25 de ani de la declararea independenţei Republicii Moldova, vreau să vă întreb, care sunt cele mai semnificative reuşite ale diplomaţiei moldoveneşti în această perioadă la care m-am referit, 25 de ani de la declararea Independenţei ţării noastre ?
Aş putea menţiona foarte multe succese frumoase ale diplomaţiei moldoveneşti realizate în acest sfert de veac. Dacă e să merg de la începuturi, important este să remarc faptul că sarcina diplomaţiei moldoveneşti a fost axată prioritar pe obţinerea recunoaşterii independenţei statului nostru de către statele lumii, afirmarea ţării noastre pe arena internaţională, precum şi stabilirea şi dezvoltarea de relaţii de prietenie şi cooperare cu cât mai multe ţări posibile. Voi menţiona desigur stabilirea relaţiilor diplomatice cu peste 130 de ţări, semnarea unui şir întreg de acorduri de cooperare bilaterală în diverse domenii, aderarea la o serie de organizaţii internaţionale şi regionale, precum ONU în 92 (02.03.1992), OSCE (30.01.1992), Consiliul Europei (13.07.1995), Iniţiativa Central Europeană (8.11.1996), Organizația Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN, 25.06.1992), mai apoi Organizaţia Mondială a Comerţului şi multe, multe altele.
La fel, o mare parte din efortul diplomatic continuă să fie problema transnistreană şi perpetuarea prezenţei trupelor ruse pe teritoriul ţării noastre. Am participat activ în diferite formate de negocieri, au fost purtate şi se poartă consultări bilaterale şi multilaterale, pentru a obţine o soluţie politică, cu respectarea integrităţii teritoriale şi suveranităţii ţării noastre. Consider că unul dintre cele mai mari succese a diplomaţiei moldoveneşti a fost adoptarea Declaraţiei politice a Summitul-ui OSCE de la Istanbul şi a Tratatului FACE adaptat, din 18 -19 noiembrie 1999, prin care Rusia se angaja să-şi retragă forţele armate de pe teritoriul Republicii Moldova. E altceva că Moscova nu a dat curs decât parţial acestor angajamente, dar semnăturile Rusiei de pe aceste două documente sunt incontestabil un succes inclusiv al diplomaţiei moldoveneşti.
După 2009, unul din obiectivele fundamentale şi de perspectivă a Republicii Moldova a devenit modernizarea ţării şi integrarea europeană. Aici nu pot să nu menţionez obţinerea regimului liberalizat de vize pentru cetăţenii RM, începând cu 28 aprilie 2014 şi semnarea la 27 iunie a aceluiaşi an a Acordului de Asociere care include şi – DCFTA . Desigur, vreau să spun şi despre consolidarea relaţiei Republicii Moldova cu Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, o relaţie care a început în 1994 şi dacă ne uităm la dinamica acestei relaţii, ea a cunoscut o dinamică ascendentă indiferent de cine se afla la guvernarea acestui stat. Cred ca acest lucru se datorează faptului că toată cooperarea noastră cu Alianţa Nord Atlantică dar şi toate perspectivele aprofundării acestei relaţii care sunt destul de serioase, se bazează pe principiul neutralităţii constituţionale ale Republicii Moldova. Nu suntem unicul stat neutru care cooperează cu NATO, sunt state neutre din cadrul Uniunii Europene care au o cooperare cu mult mai avansată decât avem noi, încercăm să învăţăm de la colegii noştri din statele respective. Astfel, credem că anume această abordare ne va permite să profităm la maximum de pe urma cooperării cu această importantă Organizaţie care nu este doar una militară dar şi una politică şi o alianţă de valori, multe din care încercăm să le îmbrăţişăm aici la noi în ţară.
Nu putem trece cu vederea dimensiunea bilaterală, îndeosebi stabilirea bunelor relaţii cu statele vecine, avem parteneriat Strategic cu România (din 2010), avem importanţa consolidării relaţiilor strategice de bună vecinătate cu Ucraina, avem o relaţie specială cu SUA, lansând în 2014 Dialogul Strategic bilateral. Am vorbit mult despre importanţa resetării relaţiei cu Federaţia Rusă, lucrăm foarte mult pentru aprofundarea cooperării multidimensionale cu China, care este un partener extrem de important pentru Republica Moldova, în mod special în domeniul comercial-economic. Dezvoltăm relaţii speciale cu Turcia, care la fel este un partener important pentru Republica Moldova şi acum aşteptăm finalizarea procesului de intrare în viguare a Acordului de Liber Schimb pe care l-am semnat cu acest stat.
Aş putea vorbi foarte şi foarte mult despre realizări, poate doar statistic să mai spun că un efort foarte mare a fost depus pentru consolidarea mecanismelor de protejardrepturilor şi intereselor cetăţenilor şi ale agenţilor economici ai Republicii Moldova. Astfel, la moment, avem încheiate 32 acorduri în domeniul securităţii sociale cu 16 state, alte 16 proiecte de acorduri cu 15 state sunt în proces de semnare.
La fel, trebuie să menţionăm şi consider că este un succes al diplomaţiei noastre faptul că cetăţenii Republicii Moldova titulari ai paşapoartelor simple (biometrice sau non-biometrice) pot călători fără viză în 74 de state, iar titularii paşapoartelor de serviciu şi diplomatice (biometrice sau non-biometrice) – în 82 de state.
În ce ţări ar fi necesar să fie deschise noi ambasade ale Republicii Moldova pentru a acoperi noi spaţii de cooperare?
Reprezentarea diplomatică într-un stat sau altul este dictată în primul rând de interesele şi politice dar şi cele economice, depinde foarte mult de posibilităţile reale, în cazul nostru este vorba şi despre posibilităţile financiare. Din păcate nu totdeauna dorinţele coincid cu posibilităţile şi trebuie să facem o analiză foarte minuţioasă pentru a încerca să găsim soluţii intermediare sau temporare.
Desigur, la etapa actuală pentru Moldova este primordială dezvoltarea şi aprofundarea relaţiilor cu statele partenere care reprezintă pentru noi un model de dezvoltare şi apartenenţă la valorile democratice şi civilizaţionale, deci acele state cu care ne leagă încă trecutul istoric recent şi relaţii comercial-economice tradiţionale, dar şi cu cele cu pondere internaţională şi globală. Ca să nu spun unde suntem reprezentaţi, pentru că cu toţii cunoaştem, aici aş face o mică paranteză că cea mai recentă misiune a Moldovei care a fost deschisă, este cea din Japonia. Or, pentru noi este important să încercăm să acoperim state din regiuni precum Asia de Sud Est şi Asia Orientală, America Latină, Africa de Nord., Sper ca perspectivele de dezvoltarea economică a ţării ne vor permite în viitor să deschidem misiuni diplomatice în ţări precum India, Africa de Sud, Brazilia, Australia şi , desigur, Egipt.
Pe data de 1 iulie intră în viguare Acordul de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană care a fost semnat în luna iunie 2014 la Bruxelles şi ratificat ulterior de legislativele tuturor celor 28 de state membre ale Uniunii Europene . Domnule ministru, am sa vă rog să vă referiţi la acest import pas pentru Republica Moldova.
Pe data de 1 iulie intră în viguare Acordul de Asociere şi sunt convins că acest eveniment trebuie reflectat cât mai masiv în spaţiul public, pentru că noi avem o problemă în comunicarea cu populaţia noastră în sensul explicării avantajelor şi beneficiilor acestei munci enorme făcute de sute şi sute de oameni, rezultatele cărora nu neapart vor fi vizibile azi, maine sau poimâine. Dar în aceşti ani, inclusiv din momentul semnării Acordului de Asociere s-a depus o muncă enormă în sensul implementării angajamentelor ce derivă din Acordul de Asociere, inclusiv pe componenta DCFTA. Anul acesta începem să negociem o nouă Agendă de Asociere, suntem monitorizaţi foarte minuţios de către partenerii noştri din Uniunea Europeană dar şi de către societatea civilă din interior. Cred că anume combinaţia aceasta dintre, dacă pot să spun presiuni şi din interior şi din exterior, nu le vor lăsa executivului şi legislativului altă cale decât să avansăm tot mai departe în acest proces. Deci, avantajul cel mai principal consider eu, pe care l-am obţinut din momentul semnării Acordului de Asociere, este consolidarea caracterului ireversibil al acestor reforme.
Republica Moldova a obţinut unele rezultate în dialogul cu Uniunea Europeană, liberalizarea regimului de vize este un argument convingător deoarece beneficiază toţi cetăţenii. Din ce cauză totuşi sunt în Republica Moldova foarte mulţi eurosceptici, nu cred în viitorul european al ţării noastre.
Aici problema este mai profundă şi ea trebuie căutată în modul în care pe parcursul ultimilor ani a fost gestionată politic guvernarea Republicii Moldova. În calitatea mea de cetăţean, nu de ministru de externe, ca alegător, cred că nu este vorba despre o dezamăgire în parcursul european, este un soi de dezamăgire în modul în care a fost guvernată ţara. Or, sunt ferm convins că în momentul în care cetăţeanul vede că despre reforme nu se vorbeşte dar ele sunt defapt implementate, atunci atitudinea acestuia se schimbă. Cetăţeanul vrea o schimbare şi este de datoria acestui guvern să se asigure că această schimbare va fi simţită de cetăţeni. Aici este problema, nu cred ca ideea europeană a suferit în Republica Moldova, consider ca ea rămâne să fie valabilă dacă nu în conştientul cel puţin în subconştientul fiecărui cetăţean. Pentru că aceste beneficii, inclusiv şi cele despre care aţi spus şi dumneavoastră, ca cel al regimului liberalizat de vize, sunt chestiuni pe care fiecare cetăţean le poate simţi, iar dacă vom reuşi să readucem procesul de implementare a reformelor pe un făgaş stabil, cred că şi cetăţenii îşi vor schimba modul în care văd perspectiva europeană a Republicii Moldova.
Odată cu intrarea în viguare a Acordului de Asociere RM-UE la 1 iulie anul curent va fi o nouă etapă în dialogul ţării noastre cu Uniunea Europeană, cu partenerii europeni ?
Dialogul continuă, chiar şi în situaţiile când Republica Moldova era în crize profunde politică, socială şi economică , dialogul cu partenerii noştri europeni nu a încetat. Sigur, el a coborât la un nivel mult mai tehnic, dar el nu s-a oprit niciodată. Considerăm că prin implementarea foarte sârguincioasă a prevederilor Foii de Parcurs, am reuşit să demonstrăm partenerilor noştri că suntem determinaţi mai puţin să vorbim şi mai mult să facem, respectiv dialogul va continua conform programului, dacă pot spune aşa. Aşa cum am spus, anul acesta începem să negociem o nouă Agendă de Asociere pentru o perioadă de 2-3 ani, respectiv nu văd cum acest dialog ar putea suferi abateri. Dimpotrivă, cred că va deveni tot mai activ şi mai fluid.
Interviu realizat de Anatol Caciuc
