De Tatiana Turcan
Parlamentul a redat zilei de 27 august vechea denumire de „Ziua Independenţei”. Această zi fusese rebotezată în „Ziua Republicii” de către fosta guvernare comunistă. Parlamentul a mai decis să înfiinţeze pe 27 aprilie “Ziua drapelului de stat”.
Moldova este independentă, dar continuă să aibă psihologia unui stat dependent atât la nivelul elitelor, cât şi a populaţiei. Acest lucru se manfiesta atât în data relativ târzie a declaraţiei de independenţă (27 august), cât şi în modul cum percep sau prezintă elitele politice şi votul din 4 aprilie 2005, dar şi criza politică actuală. Să începem cu ziua independenţei.
Chiar şi data acesteia este sugestivă. După putchul din 19-21 August 1991 — Armenia şi-a declarat independenţa pe 23 august, Ucraina pe 24, Belarus pe 25 (Georgia şi Balticii înaintea putchului)… iar Moldova a aşteptat aproape o săptămână după tentativa eşuată a loviturii de stat ca să-şi declare independenţa pe 27.
O Moldovă independentă nu poate exista fără nişte politicieni care gândesc independent. Este admisibil să asculţi şi să te consulţi cu factorii şi partenerii externi. Dar deciziile finale sunt luate de politicieni — şi este corect ca aceştia să îşi asume responsabilitatea pentru propriile acţiuni. Toate ‘intervenţiile’ externe în politica internă a avut efecte extrem de limitate.
Acum, ieşirea din criza politică actuală se va face nu datorită UE, SUA sau a Rusiei. Aceştia pot ajuta actorii politici să negocieze, dar în proporţie de 80% finalul crizei actuale va fi determinat de factorii şi calculele interne ale actorilor politici.
