„Vreau să fiu mândră cu acest termen și să spun răspicat «sunt lesbiană»”. Alex Zorilă a lansat cartea „Spații aparte” la Chișinău

De un spațiu aparte are nevoie fiecare dintre noi, dar acesta poate fi vital pentru persoanele din comunitatea queer. Despre primele temeri, primele acte de nebunie și de curaj, dar și despre primele întrebări legate de identitate a vorbit Alex Zorilă în cartea sa. 

Alex Zorilă, o activistă din România, a venit pentru prima dată în Chișinău, să-și prezinte cartea „Spații aparte”. Lansarea a încheiat și Festivalul Coming Out Day 2023, desfășurat în perioada 6-11 octombrie. 

Un „spațiu aparte” a fost și Casa de creație „Piotr Alii”. Într-o încăpere mică, cu pereții colorați cu negru și alb, Alex stă așezată pe unul dintre cele două fotolii gri cu pernuțe roșii de velvet. Începe să răsfoiască cartea, de parcă nu i-ar aparține. 

„Nu sunt o adevărată scriitoare. Până a scoate de sub tipar această carte, eram convinsă că nici nu pot scrie. Însă, nu puteam să nu scriu după ce am adunat cele 30 de interviuri cu persoanele din comunitatea queer din România”, își începe mica prezentare Alex. Pare cumva uimită de numărul mare de oameni adunați pe scaunele lipite ca niște sardine într-o conservă, sprijiniți de pereți, așezați pe pardoseala de lemn sau chiar și pe pervaz. 

„Este cuvântul meu”

Alex Zorilă se declară activistă lesbiană. „Da, da, anume lesbiană. Îmi place acest cuvânt. Este cuvântul meu. Este ceva cu care mă simt confortabil, cumva, în ciuda istoriei sale și vreau să-l am. Nu vreau să fie folosit împotriva mea și vreau să fiu mândră cu acest termen și dacă mă întreabă cineva: Ești lesbiană? Să-i spun un: DA răspicat. Așa că îmi place să-l port. Îmi place să-i simt greutatea, în pofida stigmei și conotației negative cu care a fost împovărat acest cuvânt”, spune tânăra zâmbind. 

Recunoaște că după mult timp de la propriul coming out în fața familiei, prietenilor, dar și a ei personală, se întreba de ce oamenii nu folosesc cuvântul lesbiană? „Această întrebare le-am pus-o și intervievaților mei, care preferau să se prezinte ca persoane queer… Astfel că am înțeles că fundația acestei frici se trage din anii 2000, când la TV, dacă se vorbea despre comunitatea LGBT, dacă foloseau cuvântul lesbiană, era ceva super rău, negativ. Era ca o înjurătură. De aceea, toți încercau să se detașeze de istoria asta, alegând să își spună că sunt persoane din comunitatea queer. Dar eu am ales să nu fac asta”, completează Alex, privind spre Carolina Vozian, scriitoare și activistă născută și crescută în Republica Moldova. 

Carolina vorbește și ea despre importanța spațiilor „aparte” pentru cei care nu sunt acceptați de societate. „Am plecat din Moldova direct în România, mai cu seamă în București. Tot atunci eram conștientă de identitatea mea sexuală și credeam că într-un oraș atât de mare voi găsi oameni mai deschiși… Dar nu a fost deloc așa în acea perioadă”, povestește Carolina. Își amintește că în primii ani, după mutare, s-a alăturat mai multor grupuri de activiști, iar ulterior a început să lucreze și la un bar-teatru, deschis pentru comunitatea queer, numit Macaz. „Iar Macaz a devenit cumva un loc foarte important pentru comunitatea queer, unde puteau fi ei, așa cum simțeau”, spune ea. 

„Și mie mi-a fost frică”

Alex Zorilă începe să citească propriul coming out de la capitolul 3. Este unul dintre cele mai scurte, dar care te încarcă cu întrebările pe care și le punea. Vizitatorii îi ascultă cuminți textele, iar unii își simt validate simțurile, trăirile, dar și fricile. 

„A fost o perioadă în adolescență când eram anxioasă… Toate vacanțele prin diferite orașe ale lumii le petreceam la arhivele de acolo, ca să găsesc date și istoriile lesbienelor din acele regiuni. Și să înțeleg că lesbiene nu este de acum, ci dintotdeauna, doar că acestea de cele mai multe ori erau cumva pierdute prin arhive. Dar eu le-am tot căutat și căutat”, spune ea, lăsând cartea pe brațe și sprijinindu-și mâinile de marginile de lemn ros ale fotoliului. 

„Mi-aș fi dorit ca această carte să fi existat deja, să mă ghideze”, spune autoarea. „Îmi asum un rol observațional, etnografic, în cadrul comunității queer, și încep să scriu despre ea.” 

„Spații Aparte” poate fi găsită la editura FrACTalia.

Sunt jurnalistă din 2015. Dacă la început m-am delectat cu presa tipărită, din 2018 am pășit în lumea presei online. În toată această perioadă am descoperit oameni, locuri și istorii. Toate acestea mi-au arătat că viața e o paletă de culori pe care-mi place să o descriu prin cuvinte și condimentez cu fotografii.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.