Când mă gândesc la Consulatul României de la Chișinău – îl asociez imediat cu purgatoriul. Observați că îi dau totuși o notă pozitivă, ca și cum ar fi un rău necesar, nu-i direct un iad fără de ieșire.
Acum vreo două săptămâni, la Antonești, vecinul Tolea mi-a povestit cum și-a depus actele pentru cetățenia română. Cu urletele unei funcționare „cu gură de rândunică, care-mi spunea că nu mă-nțelege că vorbesc moldovenește”. Vecinul Tolea este un om de treabă şi n-am avut nici un motiv să nu-l cred când mi-a povestit cum a fost umilit. De altfel, am trăit şi eu clipe de coşmar la consulat, nu mi-a fost deloc greu să-mi imaginez prin ce a trecut.
A urmat textul lui Dumitru Crudu, despre umilirea de la Consulatul României. Textul distribuit de sute de persoane pe reţelele de socializare a avut succes. Nu că ar schimba situaţia. Dumitru Crudu n-a primit viză. Asta a putut să afle dintr-un răspuns de-al ambasadorului României în Moldova, Marius Lazurca, care a preferat să imite „un prozator mai puțin talentat” când i-a dat vestea. Dumitru Crudu n-a primit viză pentru că e cetăţean român. Dar, până la urmă, pe noi nu asta ne interesează. Sau nu asta ne interesează în mod deosebit, deşi oricum nu înţeleg de ce Dumitru Crudu n-a primit viză în calitatea sa de cetăţean moldovean, viză pe care a primit-o de câteva ori, deci s-a putut, n-a trebuit să-i clarifice situaţia „un prozator mai puțin talentat”.
În fine, Dumitru Crudu nu va merge la un festival din Sibiu, la care a fost invitat, pentru care a solicitat viză. Mi se pare inacceptabil cum a fost tratat la consulat. Şi nu numai el, mulţi-mulţi alţii, cetăţeni moldoveni, dar şi români. Apropo, domnul Marius Lazurca n-a găsit nici o plângere de la Dumitru Crudu pentru că nimeni n-a vrut s-o ia, cum am păţit şi eu, câţiva ani înainte, când spre amuzamentul gardienilor, portarul mi-a sugerat că pot lăsa cererea doar „pe sub fustă”. Dar atunci nu era domnul Marius Lazurcă la consulat, atunci era un adevărat iad, nu purgatoriu.
Din păcate, la concluzia la care a ajuns Dumitru Crudu („cel mai mare duşman al României sunt anume aceşti funcţionari de la consulat”), ar ajunge şi „un prozator mai puțin talentat”, şi vecinul meu din Antoneşti, Tolea, care în general nu scrie. Cu precizarea că, deşi din Moldova trebuie să treci prin purgatoriul lor ca să ajungi în România, ei sunt ultima treaptă, cea mai de jos, a birocraţilor care trag România în jos. Cea mai de sus, a politicienilor, împotriva cărora protestează chiar azi majoritatea românilor, inclusiv cei din diaspora, vând Roşia Montană, deci România.
Dumitru Crudu a protestat, aşa cum protestează toţi românii când văd că în ţara lor ceva e putred. E cea mai mare tâmpenie să-i acuzi din cauza asta de românofobie.
Îl respect pe domnul Marius Lazurca şi, aşa cum am mai scris şi altă dată, lucrurile la consulat s-au mai schimbat, de când e la Chişinău. Chiar şi faptul că angajaţii au găsit în prezenţa dumnealui certificatul de căsătorie al lui Dumitru Crudu, spune ceva. În aceeaşi dimineaţă Dumitru Crudu a fost la consulat, dar i s-a spus că nu s-a găsit nici un certificat.
Eu încă visez o Românie fără cianură şi funcţionari amabili.
