Moldova a luptat din greu ca să poată să-și cheme diaspora din nou acasă. Dar va reuși oare, atunci când fiecare al patrulea cetățean se află în străinătate, în era mobilității globale?
Dana Muntean, o moldoveancă care locuiește în Olanda, simte tot mai multă speranță de fiecare dată când se întoarce în țara sa natală – de patru ori doar anul trecut. Ea observă tineri care contestă status quo-ul, adoptă gândirea critică și își doresc să se alăture Uniunii Europene.
„Se întâmplă ceva special în Moldova acum și simt că oricine se întoarce acum poate simți că a făcut parte din transformarea mare”, spune Dana. Ea crede că concetățenii ei care vor reveni acasă au șansa să lase ceva în urmă.
Dana nu e singura care simte acest imbold. Conversațiile din Parcul Central reflectă sentimente similare cu cele ale lui Dimitri Malinowski, care acum locuiește în Olanda. El este optimist în privința schimbării Moldovei către Uniunea Europeană. El vede corupția ca principalul obstacol pentru patria sa. Dimitri crede că moldovenii onești și talentați din străinătate ar putea aduce schimbarea și ar putea înlocui vechea mentalitate.
Dar este o întoarcere posibilă? „Există o mică șansă. Este țara noastră, suntem cultural dependenți de ea. Iubim mâncarea, vinul, oamenii”, spune Dimitri, dar nu este sigur dacă moldovenii vor reveni acasă în masă.
Dana ar vrea să se întoarcă într-o zi, dar nu permanent. „Cred că având un soț care nu este originar din țara ta face lucrurile puțin mai dificile, pentru că trebuie să găsim o formulă care să funcționeze pentru amândoi”, spune Dana, care este căsătorită cu un portughez. Dar ea va continua să contribuie din străinătate. Organizația sa non-guvernamentală oferă programe globale de mentorat pentru moldoveni, pentru a-i ghida.
„Vreau să văd Moldova ca o națiune unită, care își îmbrățișează populația multiculturală și care devine eroul poveștii noastre în loc de victimă. Văd un viitor prosper pentru că știu că lucrăm din greu pentru asta”, spune Dana Muntean.
Tendință sau nu?
Demografii par aproape gata să renunțe la ideea ca majoritatea diasporei să se întoarcă vreodată definitiv în Moldova.
„I-am pierdut”, spune Tatiana Tabac, sociologă și demografă la Centrul de Cercetări Demografice din Moldova. Timp de zece ani, s-a concentrat pe cercetarea despre diasporă.
Acest cuvânt este înrădăcinat în inimile fiecărui moldovean, în timp ce în multe alte țări este rar auzit în viața de zi cu zi.
Tatiana Tabac explică că între 1998 și 2020, peste 940.000 de persoane au părăsit Moldova. Conform estimărilor Băncii Mondiale din 2017, există aproximativ 1.025 milioane de migranți moldoveni.
„Populația Moldovei a scăzut cu 20-25% din cauza migrației internaționale în ultimii 30 de ani”, spune ea.
Nu există nicio indicație a unei tendințe de întoarcere. Dar în primul rând din cauza datelor inadecvate.
„Oamenii nu sunt obligați să declare plecarea sau întoarcerea lor”, explică Tabac. Volumul plecărilor poate fi estimat pe baza datelor din țările de destinație.
Cu toate acestea, datele disponibile sugerează că în fiecare an, aproximativ 1000-2000 de migranți care se întorc se înregistrează ca șomeri, în principal pensionari sau pre-pensionari. Tabac a observat întoarcerea muncitoarelor migrante – în principal femei – din Italia. Și a muncitorilor migranți – în principal bărbați – din Rusia și Polonia, care au ajuns la vârste mai înaintate.
Dorința de a face o schimbare
Dar există și câteva excepții – tineri educați care se întorc cu dorința de a face o diferență.
Elena Druță este una dintre aceștia. „Când m-am întors, nimeni nu înțelegea de ce”, își amintește ea bine.
Elena s-a mutat în Italia pentru a studia științe politice în 2005. A vrut să studieze în străinătate, într-o universitate fără corupție, și deoarece mama ei lucra deja acolo, s-a alăturat ei. Tatăl ei, sora și familia ei au urmat exemplul, și brusc, întreaga familie moldovenească locuia în Italia.
„Când am plecat, inițial am planificat să rămânem pentru o anumită perioadă, dar acea durată planificată s-a prelungit mai mult decât era de așteptat. Cu toate acestea, ideea de a ne întoarce acasă nu ne-a părăsit niciodată”, spune Elena.
În 2013, după ce a absolvit universitatea din Parma, ea a fost prima din familie care s-a întors în Moldova. Era un loc mult mai „întunecat” pe atunci. Politicienii corupți au furat 1 miliard de dolari din bănci în anii următori. Să înceapă o viață nouă în patria ei a fost dificil la început. În plus, întoarcerea este adesea privită ca un eșec printre moldoveni, explică Elena.
A petrecut încă doi ani în Italia și s-a întors definitiv în Moldova în 2018, împreună cu familia sa, fiind și ea o tânără mamă. Părinții ei au urmat-o în 2021.
Anul trecut familia surorii ei s-a întors, aducând pe toată lumea din Italia înapoi în Moldova. Elena, absolventă de științe politice, este acum consilieră a președintei Moldovei pentru diaspora.
„Când m-am întors, mi-a fost foarte clar că voi fi un cetățean activ. Am vrut ca Moldova să fie o țară europeană. Am vrut ca Moldova să fie o țară democratică”, explică ea.
Două săptămâni s-au transformat în luni
Acum, când diaspora este de fapt domeniul ei de lucru, Elena a descoperit că mulți moldoveni care trăiesc în străinătate au informații limitate despre țara lor natală, ceea ce împiedică decizia lor de a se întoarce.
„Nu știu despre salariile bune disponibile în Moldova, în special în domenii unde sunt necesari profesioniști, cum ar fi IT-ul și instituțiile publice,” explică Elena.
Ea încă observă mulți oameni care se întorc. „Văd multe exemple bune în instituțiile publice și, de asemenea, în sectorul de afaceri, sunt profesioniști care se întorc.”
Natalia Bejan este un exemplu în acest sens. „Moldova este o provocare destul de mare. Putem face atât de multe lucruri diferit aici, atât de multe de schimbat. Asta mă entuziasmează,” spune Bejan, care inițial a lucrat ca director executiv al Fundației Startup Moldova, dar acum conduce Agenția de Investiții din Moldova.
Ea s-a întors în Moldova după ce a locuit în mai multe țări diferite, inclusiv China și Republica Cehă, consultând companii și corporații.
La început s-a mutat la Praga pentru a studia. „Eram sigură că vreau să mă întorc când termin masteratul”, recunoaște Bejan. S-a întors după ce a început pandemia de COVID.
„În Moldova, regulile nu erau atât de stricte. Restaurantele erau deschise. În Praga, totul era închis”, își amintește ea. Așa că vizita ei de două săptămâni s-a transformat în patru luni. „Atunci am simțit pentru prima dată că nu vreau să plec. Nu voiam să mă întorc pentru prima dată în ani.”
Tatiana Tabac observă și ea că unii migranți moldoveni se întorc acasă cu idei noi și abilități dobândite în străinătate. „Chiar dacă relativ rare, există totuși exemple remarcabile de tineri migranți activi și entuziaști care se întorc în Moldova,” adaugă sociologa și demografa.
Aceștia sunt motivați de patriotism sau de o conexiune puternică cu țara lor.
Scenarii sumbre
Dar prognozele sugerează că populația Moldovei va scădea probabil și mai mult. În curând, numărul locuitorilor va ajunge la 2 milioane de oameni, indicând o nouă scădere de jumătate de milion.
Centrul de Cercetări Demografice a făcut o prognoză pentru populația Moldovei între 2019 și 2040. Aceasta arată că este necesar să se reducă semnificativ numărul persoanelor care părăsesc țara.
În scenariul median, se așteaptă ca populația Moldovei să scadă la 1,9 milioane până în 2040. Cu toate acestea, în scenariul optimist, se estimează că populația va fi puțin peste două milioane.
Totul depinde de faptul dacă Moldova continuă pe un drum progresiv, atunci posibilitatea să devină un loc atrăgător, unde oamenii să-și crească copiii, nu este exclusă. Desigur, rezultatul războiului ruso-ucrainean va juca un rol crucial în determinarea viitorului Moldovei.
Roman Sorocan este unul dintre cei care s-au împăcat cu ideea de a nu se întoarce niciodată permanent în Moldova.
Avea doar 16 ani când a avut prima oportunitate de a studia în Colorado, SUA. După liceu, s-a mutat în Bulgaria pentru a studia și a vizitat peste 50 de țări de atunci. „Motivul principal pentru care am plecat a fost intenția mea de a obține expunere și educație internațională.”
Sorocan locuiește în Londra cu soția sa, care este și ea moldoveancă, și cu bebelușul lor nou-născut. Există un magazin moldovenesc nu departe de casa lor din Londra, astfel încât să poată gusta din bucatele de acasă oricând. „Aceasta va fi orașul în care îmi voi petrece restul vieții”, spune el.
S-a gândit și la întoarcere. La un moment dat, chiar și-a dorit să se întoarcă.
„Cu toate acestea, de când am avut primul copil, lumea mea s-a schimbat masiv, și cred că m-am împăcat cu faptul că nu voi mai merge înapoi,” recunoaște el. Se simte mai degrabă ca un turist în țara în care își au părinții lui locuința.
„Singurul motiv pentru care m-aș întoarce ar fi pentru câțiva ani în cazul în care există o oportunitate de afaceri masivă,” spune Roman Sorocan, care se teme că Moldova este încă departe de domeniul său – inteligența artificială.
„Orașele din Europa de Vest sunt principalele centre pentru tehnologia avansată și au un efect de rețea masiv în ceea ce privește industria mea. Prin urmare, mulți oameni care lucrează în domenii precum banking-ul, tehnologia, publicitatea și alte roluri globale bine plătite nu ar lua în considerare să se întoarcă.
Așa cum ilustrează povestea lui, tendința globală a profesioniștilor de a căuta oportunități în străinătate este clară. Prin urmare, ar fi în cel mai bun interes al Moldovei să se poziționeze ca unul dintre acele centre pentru a-și păstra talentul și a stimula creșterea. Ceea ce e mai ușor de zis decât de făcut.
Cele patru valuri ale migrației
Centrul de Cercetare Demografică din Moldova distinge patru valuri de migrație din Moldova.
Primul val – minorități etnice
Primul val de migrație a avut loc în anii imediat următori obținerii independenței și a fost marcată de migrații masive ale minorităților etnice. Aceste fluxuri migratorii au constat predominant din migranți de origine rusă, ucraineană, evreiască și germană, cu Rusia, Ucraina, Germania, Israel și Statele Unite fiind principalele țări de destinație. Migrația etnică s-a întins de la sfârșitul anilor ’80 până la mijlocul anilor ’90. Datele arată că între 1989 și 1995, aproximativ 176.000 de persoane au părăsit Republica Moldova. Acest interval de timp este remarcabil prin nivelul extrem de scăzut al migrației internaționale a populației native.
Al doilea val – prima migrație economică (Rusia și Ucraina)
A început la mijlocul anilor ’90, odată cu apariția primelor fluxuri migratorii în scopuri de muncă, Rusia și Ucraina devenind principalele destinații pentru muncitorii migranți. În același timp, au existat și fluxuri de muncitori către țările din Europa Centrală și de Sud și, într-o măsură mai mică, către Europa Occidentală. Acest lucru s-a datorat în mare parte politicilor restrictive de migrație adoptate de majoritatea țărilor Uniunii Europene, făcând ca fluxurile migratorii către Federația Rusă și spațiul CSI să fie mai pronunțate în comparație cu cele îndreptate către țările UE.
Al treilea val – consolidarea migrației economice (țările UE)
Începând cu începutul anilor 2000, s-a observat o creștere semnificativă a fluxurilor migratorii, o diversificare a țărilor de destinație și formarea primelor stocuri de migranți moldoveni stabiliți în străinătate. Un moment cheie în această perioadă a fost legalizarea lucrătorilor aflați ilegal în Italia, Spania, Portugalia și Grecia, și posibilitatea reunificării familiale pentru cetățenii moldoveni în aceste țări. În total, între 2000 și 2010, migrația din Republica Moldova a implicat un număr total de peste 400.000 de persoane.
Al patrulea val – intensificarea fluxurilor migratorii
Începând cu 2010, s-au observat noi tendințe în migrația din Republica Moldova (datorită semnării Acordului de Asociere între Republica Moldova și UE în vara anului 2014, precum și intensificarea restricțiilor impuse de Federația Rusă lucrătorilor moldoveni).
Datele disponibile indică o scădere a fluxurilor de migranți către Rusia și țările din Europa de Sud, cum ar fi Italia, Grecia, Spania și Portugalia, în timp ce se observă o creștere a fluxurilor de migranți către țările din Europa Occidentală, inclusiv Germania, Franța și Regatul Unit. Schimbarea traiectoriilor migrației internaționale are un punct de referință în 2014, un moment marcat de schimbări semnificative atât în politica internă a Republicii Moldova, cât și în politica țărilor de destinație, ceea ce a dus la o intensificare a fluxurilor migratorii.
Autoare: Marian Männi și Tiina Kaukvere
Material realizat de Journo Birds, pe care le poți găsi pe Facebook sau Instagram.
