De Valeriu Saharneanu
Lumea vede şi se minunează de ceea ce vede: cum, altă dată, tânăra, deşteapta, înţeleapta Alianţă de la guvernare îşi taie cu sârg, încet, dar sigur, craca pe care şede. În popor, cel care procedează în acest fel nu mai este considerat un deştept. Şi nu contează dacă cel preocupat de această muncă este în continuare tânăr, se consideră în continuare deştept şi înţelept. Fiindcă nu mai este aşa. Or, cel deştept şi înţelept are minunata facultate să se privească şi dintr-o parte. Iar când te priveşti dintro parte şi dacă mai eşti şi înţelept, nu numai tânăr, poţi să-ţi apreciezi eforturile dintr-o perspectivă critică, poţi să vezi şi să cântăreşti foloasele sau daunele pe care le poate aduce acţiunile pe care l-e faci.
Craca pe care s-a aşezat Alianţa să guverneze şi pe care acum o taie cu obstinaţie se numeşte unitatea în spirit şi acţiune: spiritul european şi acţiunile prompte. Aşezaţi pe această platformă puternică a mişcărilor de-a dreptul revoluţionare ale anului 2009, Alianţa a fost creditată şi s-a angajat să facă schimbările pe care le-a vrut societatea moldoveană, răs-săturată de guvernarea hoţească şi putredă a comuniştilor. Schimbări sistemice, profunde, nu de suprafaţă, nu cosmetice.
Ca să se producă aceste schimbări şi ca ele să poată fi observate şi simţite de societate este nevoie ca să fie demontat, piatră cu piatră, sistemul viciat al camarilei comuniste, care timp de opt ani a lipit atât de puternic statul de interesele propriului clan, încât îi suge vlaga chiar şi atunci, când nu mai este la putere. Pentru a opri acest proces este nevoie de unitate politică, de curaj, de minte tânără şi ageră: pentru a smulge tentacolele comuniste din organismul vlăguit al chinuitului stat Republica Moldova.
Toate acţiunile trebuie eşalonate pe anumite perioade de timp în care să se poate vedea cine şi cu cât se face vinovat pentru politicile dezastruoase care au instaurat corupţia şi sărăcia în Republica Moldova, cine, cât şi de unde a furat şi mai fură.
De mare folos pentru asanarea generală a societăţii este să se facă lumină asupra evenimentelor din aprilie-iulie 2009, cui şi de ce i-a trebuit scenariul dement al loviturii de stat, uciderea şi maltratarea tinerilor, cui şi de ce i-a trebuit să introducă teroarea ideologică şi economică în politicile statului. Deocamdată răspuns la aceste întrebări societatea noastră nu le are. În pofida comisiilor şi a rapoartelor pe care la produc aceste comisii. Alianţa are nevoie de o reevaluare a activităţii sale.
După aproape un an de la producerea schimbării politice de vârf se vede că o demontare a sistemului ţesut de comunişti are nevoie de mai mult timp şi, neapărat, de acea unitate de spirit şi de acţiune de care vă vorbeam la început.
Comuniştii din opoziţie şi forţele politice din afară care îi sprijină au înţeles acest lucru şi încearcă din răsputeri să erodeze unitatea Alianţei, ca platformă a vitalităţii ei. Cum? Prin atragerea ei pe un câmp electoral minat unde poate fi uşor aruncată în aer o guvernare construită pe consens şi pe principii.
Procesul de ademenire a şi început. Ar fi fost bine să credem că sondajele care se fac acum neobişnuit de des pentru Republica Moldova se datorează noilor condiţii democratice instaurate la noi după 29 iulie 2009, dacă ele nu ar avea şi efectul de dinamitare a Alianţei.
Suscitarea spiritelor de concurenţă politică, aţâţarea unor ambiţii egoiste în favoarea unor poziţii mai solide şi mai puternice întro formulă de guvernare dominată de partidele scoase în evidenţă de rezultatele acestor sondaje nu sunt decât o otravă îndulcită pe care trebuie să o înghită partidele componente ale Alianţei. Unele dintre ele, din câte se vede, au şi inspirat din vaporii emanaţi de această dulce otravă şi au pus piciorul pe acceleratorul alegerilor aniticipate. În fapt, prin aceasta ele nici nu-şi dau seama că acelerează nu vehicolul care mişcă societatea noastră către o nouă etapă a progresului, ci pune în mişcare mecanismul care taie cu multă rapiditate craca pe care stau aceste partide, iar odată cu ele şi speranţele societăţii pentru o schimbare mai profundă. Or, a merge către nişte alegeri anticipate fără să pui la punct dosarele anului 2009 şi a întregii perioade de guvernare comunistă, în condiţii de criză economică când populaţia dependentă de subsidiile statului nu a simţit nici măcar intenţiile bune ale noii guvernări, nemaivorbind de fapte, este o curată sinucidere. În această situaţie nimeni alta decât însăşi Alianţa apare în postura de gropar al propriului viitor.
Şi este păcat.
