De Andrei Munteanu
Chişinău (Moldova.ORG) — Provocarea articolului „Stratfor’s geopolitical journey”/ „Turneul geopolitic al Stratfor” a fost mare încât mă gândesc dacă nu cumva suntem „păscuţi” de riscul ca unele ştiinţe, precum geopolitica, să se transforme în religie… Eu unul nu mi-şi dori, dar, aşa ceva se poate întâmpla nu deoarece D-l Friedman şi-ar dori, dar din cauza că prin felul D-lui de a percepe lucrurile de dincolo de ceea ce unii „pur şi simplu nu văd”, sau nu au curajul de a vedea, a atins „dimensiuni emoţionale” care nu pur şi simplu nu ne lasă indiferenţi, ci chiar ne provoacă să „luăm condeiul” şi să scriem.
Primul articol al D-lui Friedman cu privire la situaţia din regiunea unde este Republica Moldova (R.M.), prin care se exprimă: „…nu mă aştept să fie o regiune de pace perpetuă” şi că… „Vreau să înţeleg paradigma conflictului care va fi în viitor”, este mai întâi de toate o chemare la acţiune, şi în primul rând la acţiunea de a conştientiza importanţa de a ne dezvolta abilităţi şi capacităţi, prin care, aplicându-le corect, am putea ocoli conflictele, sau cel puţin a le aborda de o manieră civilizată. Este nevoie de a dezvolta capacităţi societale prin care să conştientizăm că: "Cerul este plin de stele, care-s invizibile ziua" (Henry Longfellow), şi care ne dovedeşte cât de esenţial e să dăm ascultare oamenilor care merită a fi ascultaţi, pentru a evita să ajungem în situaţii nedorite. Ne îndeamnă spre a întreprinde acţiuni urgente de a înţelege lucruri pe care le înţelegem azi dar nu le înţelegem până la turneul D-lui, inclusiv la Chişinău.
Un simptom evident al prevestirii D-lui pare să fie şi prietenia auto-dezvăluită dintre partidele comuniştilor in Transnistria şi cel al R.M. Pe data de 17 noiembrie în ziarul Transnistrean „Pravda Pridnestrov’ia”/ „Adevărul Transnistrean” apare un articol sub denumirea de: „Заявление ЦК ПКП в связи с выборами в Республике Молдова” / „Declaraţia CC PCT în legătură cu alegerile în Republica Moldova”, în care autorii nu uită să blameze de tot ce se întâmplă pe actuala Alianţă pentru Integrare Europeană, şi să lanseze chemarea ca toţi cetăţenii din Transnistria care au cetăţenie moldovenească să voteze pentru candidaţii Partidului Comuniştilor din R.M.
Declaraţia este, amiabil vorbind, surprinzătoare, deoarece nu era chiar aşa de mult timp în urmă când prim mas-media din R.M. se depuneau „eforturi mari” de a ne convinge despre „munca asiduă” a comuniştilor, şi a lui V. Voronin personal, de a „rezolva” conflictul transnistrean, ceea ce era, chipurile, în dezinteresul administraţiei de la Tiraspol şi populaţiei din teritoriu; s-a mai arătat chiar şi o situaţie în care V. Voronin a fost întors de la punctul de „control vamal” transnistrean după ce, chipurile, nu i s-a permis să treacă în satul său de baştină…
Reieşind din textul solidar faţă de comuniştii de la Chişinău, reiese că ceea ce se încerca a demonstra atunci era un show dezinformaţional, adică, situaţia era inversă – Voronin era în cârdăşie cu structurile de la Tiraspol, care „metodologic” acţionau împotriva statalităţii R.M.
Întotdeauna am fost convins că conflictele mari sunt iscate nu de oameni, dar de grupări criminale, care în anumite situaţii, nimeresc la guvernare şi pentru a putea sustrage atenţia populaţiei de la faptele comise, se dedau la orice, inclusiv la provocarea conflictelor armate, ca să fie şi mai greu a duce evidenţa valorilor materiale „dispărute fără urme”. Pretinsa Revoluţie Socialistă din Octombrie nu a fost excepţie, aşa cum nu a fost excepţie nici conflictul de la Nistru, R.M.
Tocmai de aceea pentru noi, populaţia din R.M., campania electorală este un prilej de a re-chibzui mult şi de a proceda astfel încât să avem şi guvernare modernă, şi stabilitate, şi educaţie mai de calitate, şi creştere economică, şi o strategie bine-meritată de dezvoltare pe termen mediu şi lung.
Am convingerea că totuşi oamenii vor conştientiza şi că acel conflict despre care prezice D-l Friedman – poate fi evitat. Cetăţenii R.M., dar nu numai, se vor simţi mult mai bine şi mai în siguranţă dacă vor începe să iubească a citi tot atât de mult cum iubesc să asculte muzică, iar în paralel cu această, să ţină cont că nu tot ce se scrie se merită a fi citit. Noi ce din R.M., demult e timpul să uităm de „înţelepciunea” lui Dmitrie Cantemir atunci cînd scria că: „moldovenii nu se trag la carte” şi să atragem atenţie mai mult la ceea ce „zic stelele ziua”, ca să nu ajungem să ne văicărăm „pe timp de noapte”. Nimeni nu poate demonstra că pe atunci o fi scris şi el tot aşa… cum s-a scris astăzi dicţionarul Român-Moldovenesc.
Până în prezent nu a fost efectuată nici o cercetare oficială care ar fi demonstrat ştiinţific că în Republica Moldova, actuală sau în fosta RSSM, ar fi fost făcute investiţii esenţiale în educaţie şi nu ar fi fost rentabile. Mai degrabă, există surse care menţionează că în perioada sovietică în fosta RSSM: “cheltuielile bugetare pentru învăţământ, medicină şi alte beneficii sociale au fost mult mai mici decât media pe fosta Uniunea Sovietică”. (Nicholas Dima, 2001, Moldova and the Transdnestr Republic, Washington DC, pag. 66).
În campania electorală actuală încă sunt prea multe falsuri, pe care eventual tot noi cetăţenii R.M., aşa cum ne sugerează şi D-l Friedman, vom trebui ori să le abordăm, ori să suferim consecinţele… Dar pentru a vedea „stelele mai bine ziua” este nevoie de efort de a cunoaşte cel puţin mesajele celor mai mari concurenţi electorali şi să-i analizăm după ideile care le promovează. Una din cele mai serioase, printre tot ce se aude şi se promovează, este ideea anulării imunităţii pentru toţi deputaţii şi judecătorii. Iar de aici şi concluzia logică – cine este în dezacord cu, sau atacă această idee, nu doreşte bunăstare poporului R.M. şi au alte scopuri pentru a ajunge în parlament.
