De Andrei Munteanu
Chişinău (Moldova.ORG) — În timp ce reprezentanţii cercurilor academice şi ştiinţifice din Federaţia Rusă îşi manifestă liber şi firesc schimbul de idei cu privire posibile căi şi modele de dezvoltare ale societăţii D-lor, cum ar fi de ex. tema: „Transformările post-comuniste”, în atitudinile FR faţă de R.M. se observă o susţinere deschisă a P.C.R.M. ca şi formă de încă „posibilă” formă de guvernare. Acest fapt indirect semnalizează că administraţiei de la Kremlin nu-i pasă de loc dacă în R.M. va avea loc careva dezvoltare în general. Răsfoind prin aceste surse mai observăm că cu privire la moştenirea comunistă autorii se dau cu părerea nestingherit şi recunosc că consecinţele comunismului se: „…caracterizează de un nivel înalt al corupţiei şi un nivel infim al indicatorilor contabilizării şi transparenţei”.
Scriu aceste rânduri nu pentru a-mi exprima ură sau ranchiună faţă de FR. Marea problemă poate fi găsită şi printre noi, cei de la Chişinău, că nu am făcut uz de toate pârghiile diplomatice posibile, de care am fi avut şansa să beneficiem cu mult timp în urmă. Dar, să nu ne lăsăm „ancoraţi” de problemele trecutului în măsură în care să ne fie povară pentru viitor.
Dacă am conştientiza că faţă de R.M. se comite o duplicitate, şi din partea cui se comite aceasta, am avea şi mai multă luciditate să ne dăm seama – ce şanse avem prin menţinerea încă „în pondere” a unei grupări socialmente deviante, care se auto-întitulează „partid politic”, care de fapt nu este bazat pe idei şi careva ideologie, ci mai mult pe un „surfing circumstanțial” din care nu au nimic altceva decât interese de grup? Minciunile şi aberaţiile pe care le lansează în societate cu glas tare şi fără nici un pic de ruşine – se datorează în primul rând faptului că ei ştiu că în R.M. mai sunt segmente sociale considerabile, care cred în iluzii deşarte, iar pe fundalul iluziilor în care mai cred mulţi – minciunile „au priză” la public. Cu alte cuvinte în R.M. există mediu societal favorabil de a mai trage foloase din răspândirea minciunilor. Exact asta şi se întâmplă, şi aceasta se mai observă inclusiv în luările de atitudini şi ale altor formaţiuni politice, în afară de gruparea comunistă.
Dar, de-am reuşi măcar marginalizarea la maxim a influenţei comuniştilor, că celelalte partide ar putea trage învăţăminte şi eventual să se producă un fel de „efect-derivat” al acestei realizări mult-râvnite. Ce-i drept PPCD nu a vrut să tragă învăţăminte, dar oricum, PPCD nu este tot ceea ce mai există înafara comunismului în R.M.
Un exemplu demn de toată consideraţiunea este demersul D-lui Preşedinte Mihai Ghimpu către D-l Secretar General al NATO în care solicită sprijin în legătură cu retragerea trupelor ruse din stânga Nistrului a R.M. D-l Ghimpu demonstrează un adevăr incontestabil, de care eram convins de mult timp, şi abia aşteptam oportunitatea să-l exprim – că prin jovialitate şi uneori glumind, pot fi abordate şi rezolvate lucruri serioase şi benefice, de importanţă strategică şi crucială pentru ţară şi popor, şi invers – cu mimici „serioase” şi „pătrate” să se vorbească o sumedenie de aberaţii şi să se „zidească” iluzii deşarte şi intrigi inumane, din care R.M. riscă să rămână încă pe multe decenii în şir… doar cu vorbele şi promisiunile.
