Pe prima pagină a ziarului turcesc "Haber Turk" scria ieri cu litere de-o şchioapă: "Toţi au voie să călătorească liber în UE, numai noi nu".
Aceasta fiindcă miniştrii de Interne ai celor 27 de ţări membre au decis să permită în curând şi cetăţenilor din Bosnia-Herţegovina sau Albania, accesul în spaţiul Schengen fără viză, fiind de ajuns un paşaport valabil.
Mulţi turci se simt jigniţi de această decizie, fiindcă ei trebuie să stea la cozi, să piardă timp şi să investească bani pentru a obţine mult râvnita viză europeană. Şi asta, în ciuda faptului că între UE şi Turcia se poartă de cinci ani negocieri oficiale de aderare.
Un tânăr om de afaceri din Istanbul a sintetizat în felul următor situaţia: "Procesul de negociere între UE şi Turcia se tot prelungeşte. Suntem ţinuţi la distanţă şi ni se servesc mereu aceleaşi şabloane. Ne-am săturat pur şi simplu de această chestiune. Eu nu cred că vom fi vreodată admişi în Uniunea Europeană. Afirm deschis că, pentru mine, UE este un club al creştinilor. Noi însă suntem o ţară preponderent musulmană şi de aceea nu cred că vom fi admişi. Această probabilitate este egală cu zero."
Chestionată cu privire la aceeaşi temă, o trecătoare aflată într-un bazar din Istanbul ne-a declarat următoarele: "Eu sunt evreică turcoaică. Evreii din Turcia vor aderarea ţării la UE fiindcă astfel Turcia va deveni mai europeană. Între numeroasele provincii ale ţării există astăzi trei sau patru care par, cu multă indulgenţă, mai europene. Îmi doresc ca Turcia să devină complet europeană."
Vara trecută, în Turcia, a fost publicat un sondaj de opinie, din care rezultă că mai puţin de 40 la sută din populaţie sprijină aderarea ţării la UE. Restul de 60 la sută nu sunt categoric împotriva unei atari evoluţii, dar nu mai par să aibă energie pentru a crede în ea.
Un alt trecător a declarat: "Un lucru este valabil pentru toate ţările: Acordurile încheiate trebuie respectate. Regulile trebuie respectate. Supărător este de exemplu că vine preşedintele Franţei şi spune că se gândeşte la un alt statut pentru Turcia. Sau când vine Germania şi spune că în cazul Turciei facem aşa şi nu aşa. Şi asta în condiţiile în care regulile au fost stabilite de la început. Noi turcii, nu înţelegem această poziţie a UE."
Cu cinci ani în urmă, când Turcia a devenit oficial ţară candidată la statutul de ţară membră a UE, se înregistra în rândul populaţiei un adevărat entuziasm pro-european. În multe localităţi erau arborate steagurile UE, la radio se difuza fragmentul din Oda Bucuriei care a devenit imnul celor 27. Nimic din toate acestea nu mai există în toamna anului 2010.
