A trecut o săptămână de când un grup de deputați PAS a inițiat un proiect de lege prin care vor să ofere Mitropoliei Basarabiei blocul II al Bibliotecii Naționale. Proiectul a stârnit dezbateri aprinse și a apărut și o petiție împotriva lui. Totuși, lucrurile rămân neclare. Am fost la bibliotecă, să vedem ce spun angajații de acolo.
„Din presă am aflat despre această inițiativă… Nu mi-a venit să cred. Mi-am sunat colegii. Nici ei nu știau nimic”, ne spune Veronica Cosovan, șefa secției „Carte veche și rară” din cadrul Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova.
Monumentul istoric
La intersecția străzilor Bănulescu-Bodoni și 31 August din Chișinău, se înalță o clădire gălbuie, îngrijită, în care sunt păstrate cele mai vechi și rare cărți, discuri de vinil, dar și lucrările artiștilor plastici. Pe pilonul de la intrare, este amplasată o plăcuță care anunță vizitatorii că la sfârșitul secolului 19, clădirea a găzduit Seminarul Teologic, iar în prezent oricine poate vizita muzeul de carte rară, să vină să studieze acolo, dar și să se înscrie la ateliere și excursii gratuite.
Edificiul a fost construit în 1902, pentru învățământ religios. După Unirea de la 1918, a trecut în proprietatea Patriarhiei Române. În timpul URSS, clădirea a trecut în folosința Universității Tehnice, iar după declararea independenței, a fost atribuită Bibliotecii Naționale a Moldovei. Clădirea este inclusă în Registrul monumentelor istorice și face parte din patrimoniul arhitectural național.
Veronica Cosovan este șefa secției „Carte veche și rară”, amplasat în blocul II al Bibliotecii Naționale. Lucrează cu cele circa jumătate de milion de cărți mai bine de două decenii, timp în care a învățat cât de sensibile sunt la umiditate, la razele de soare, dar și cum își pierd din valoare cu orice fisură sau îngrijire necorespunzătoare.
Petiția
„Am aflat din presă despre proiectul de lege propus de deputați cu câteva zile înainte. Eram confuză. Cum așa? Cum e posibil?”, își amintește ea. Privește nedumerită spre cărțile vechi, aranjate cu grijă pe rafturi, în spatele unor vitrine. Și-a sunat colegii. „Toți am aflat de la știri… Nu-mi venea să cred. Că doar nu îți pot lua ceva, fără măcar să te consulte… Oare nu așa ar trebui să se facă?”, se întreabă specialista.
Asociația Bibliotecarilor a inițiat o petiție în sprijinul Bibliotecii Naționale „care este pe cale de a fi lipsită de clădirea în care este păstrată colecția de patrimoniu național scris”. În petiție sunt menționate și investițiile mari făcute pe parcursul anilor, în special după ce edificiul a fost deteriorat grav de cutremurul din 1977.
Atât Veronica Cosovan, cât și colegii ei au semnat această petiție, motiv pentru care au primit și comentarii că ar fi pro-ruși. „Este greu să citești așa ceva, când, de fapt, petiția este despre altceva… Acest proiect de lege a fost ca o căldare cu apă rece aruncată peste tine și este greu să-ți revii”, recunoaște femeia.
„Cărțile erau mutate din mână-n mână”
Elena Ivașcu este „gazda” blocului II. Ea este cea care întâmpină vizitatorii, și tot ea e cea care le urează „o zi bună și mai veniți”. Este o femeie energică, binevoitoare, iar vocea îi răsună prin holul înalt care te duce cu gândul la un castel. Lucrează la Biblioteca Națională de 23 de ani. Își amintește de zilele când fiecare carte și lucrare rară bine ambalată era transmisă mână din mână de către angajații Bibliotecii Naționale, pentru a le muta în blocul II, unde au fost create condiții bune de păstrare. „Iar după munca depusă atâția ani, te trezești într-o zi cu așa o știre. Mă doare… Acesta este patrimoniul țării, cum să vină cineva să-ți spună că aparține altcuiva. Aceasta e Biblioteca Națională, nu e o bibliotecă municipală pe care să o muți în orice colț al orașului. Cine știe prin ce subsoluri au să ne arunce… ”, spune ea.
Femeia își amintește despre timpurile când la blocul II veneau zilnic minim 500 de oameni. Mulți dintre ei erau oameni de știință. „Unii mai trec și pe la noi, când revin în țară”, spune cu încântare femeia.
Povestește cum pe la începutul anilor 2000 veneau atât de mulți oameni, în special la sfârșitul săptămânii, încât nu reușea să meargă la pauza de masă. „Veneai la lucru cu o tartină și tot cu ea mergeai acasă. Unul venea, altul pleca… Treptat numărul vizitatorilor a scăzut, dar oricum avem și acum zilnic nu mai puțin de 60. Organizăm și multe excursii și ateliere pentru copii și nu doar. Locul este atât de frumos amenajat, încât să te simți minunat, în timp ce descoperi adevărate comori naționale”, spune Elena Ivașcu.
„Ca și cum te-ar alunga din casă”
Femeia ne mărturisește că printre angajații bibliotecii se simte multă nesiguranță. Lipsa comunicării și proiectul de lege despre care au aflat doar din presă i-a făcut să se gândească că pot să-și piardă locul de muncă și să nu aibă unde „adăposti” lucrările rare.
„Este ca și cum cineva te-ar lipsi de casă, fără să-ți spună, iar tu ești responsabil să păstrezi în siguranță sute de volume și lucrări extrem de sensibile la factorii externi”, ne spune femeia. Încearcă să-și camufleze tristețea cu un zâmbet. Se grăbește în spatele geamului de sticlă, de unde întâlnește două femei care au venit să viziteze Muzeul de carte veche și rară, unde sunt, în prezent, expuse cele mai voluminoase, mai mici, cele mai vechi sau primele cărți religioase scrise în limba română.
Răni sovietice
Propunerea unui grup de deputați PAS a fost făcută la 6 martie, fără a discuta înainte cu administrația Bibliotecii Naționale, lucru care a răspândit multă nedumerire printre angajații instituției, dar și nemulțumire din partea societății civile. Istoricul și deputatul Virgil Pâslariuc, unul dintre autorii proiectului de lege, susține că nu este vorba de un proces de retrocedare, ci de „un gest de bunăvoință față de Biserica Ortodoxă Română și Mitropolia Basarabiei din partea statului Republica Moldova”. Totodată, deputatul spune că fondul de carte rară nu va fi afectat în niciun fel. „La nivel guvernamental, există soluții pentru a mobiliza fonduri, inclusiv cu sprijin românesc, pentru a finaliza construcția unei biblioteci moderne, care ar avea condiții adecvate pentru păstrarea fondului de carte rară și a altor unități bibliografice și aceasta va fi una din prioritățile imediate”, susține deputatul.
Totodată, Mitropolia Basarabiei s-a grăbit să dea asigurări că Biblioteca Națională va putea folosi în continuare spațiile aflate în prezent la dispoziția sa. Iar Mitropolia își va depozita fondurile personale de carte în spațiile nefolosite. De asemenea, Mitropolia s-a obligat să suporte toate costurile pentru restaurarea monumentului istoric. „Această inițiativă legislativă va face posibil un act reparator de dreptate și va contribui la vindecarea rănilor trecutului sovietic comunist și ateu”, au subliniat aceștia într-un comunicat de presă, în care se arată „satisfăcuți” de proiectul de lege propus de deputați.
