De Victoria Ungureanu
După vizita la Universitatea din Tiraspol a Viceministrul rus de Externe, Grigorii Karasin unde şi-a exprimat satisfacţia, privind situatia din regiune şi unde au urmat asigurări ferme, în ceea ce priveşte continuarea finanţării regimului separatist de către "mediatorul" şi "pacificatorul" rus. Preşedintele Promo-LEX, a interpretat decizia oficialului rus, declarând : “În calitate de reprezentant al unei organizaţii de drepturile omului care îşi desfăşoară activităţile în această regiune, pot spune că nu suntem împotriva asistenţei pe care o ofera Guvernul rus populaţiei din regiune (cel puţin 15$ lunar fiecărui pensionar, indiferent de cetăţenia acestuia. În regiune se presupune că ar locui cca 400.000 cetăţeni ai RM, cca 150.000 cetăţeni ai Rusiei şi cca 100.000 cetăţene ai Ucrainei)”.
Faptul că Rusia continuă să influenţeze prin diverse metode autorităţile transnistrene, cât şi cetăţenii acestui teritoriu, este, de fapt, o decizie ilegală, consideră Ion Manole.“Însă este ilegal şi imoral să se opereze astfel de proceduri fără acordul şi fără participarea autorităţilor constituţionale ale RM. Nu credem că ar fi moral sau corect ca pensionarilor din Cecenia, Daghestan sau din alte regiuni ale Rusiei sa le achite pensii un alt stat şi înca fără participarea şi acordul Kremlinului”, a specificat Manole.
În toţi aceşti ani, în care problema transnistreană rămânea a fi nerezolvată, nu s-a ţinut cont de drepturile şi libertăţile cetăţenilor de pe teritoriul transnistrean, declară Ion Manole. “Voi profita de ocazie pentru a enunţa o idee, realizarea căreia nu mai poate fi amânată. Timp de peste 18 ani problema transnistreană s-a transformat în discuţii sterile şi fără careva perspective pentru drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale locuitorilor regiunii transnistrene”, a accentuat preşedintele Promo-LEX, special pentru Moldova.ORG.
Manole vine cu o propunere care ar apăra interesele, drepturile şi libertăţile cetăţenilor din stânga Nistrului: “Propunem deja de câţiva ani crearea unui mecanism naţional sau chiar internaţional, care ar fi capabil să asigure garanţii reale privind respectarea şi promovarea drepturilor şi libertăţilor omului în regiunea transnistreană. Deocamdată fără succes, cu excepţia unor tendinţe pozitive, care ne fac să fim optimişti în ceea ce priveşte necesitatea insistenţei în acest sens…”
