De Andrei Munteanu
Chişinău (Moldova.ORG) — Urmărind cu interes campania electorală vreau să fiu cât mai atent pentru a mă re-asigura că alegerea care o voi face la votare să fie cea mai corectă, deşi, în genere – nu sunt din categoria indecişilor.
Canalele de ştiri oferă tot mai multe comentarii ale analiştilor etc., dar una din ele mi-a atras atenţie în mod deosebit şi cred că merită atenţie, într-un fel sau altul – mă refer la ştirea de pe Unimedia: „Cred că după 28 noiembrie vom reuși să depășim criza politică, declarație”.
Nu mă refer la această ştire pentru a scoate în evidenţă pe cineva personal, nici pentru a critica, dar în sens atitudinal avem un studiu de caz demn de toată atenţia. Astfel, s-a auzit exprimată o părere că cineva a sesizat anumite configuraţii, anumite semne de optimism, că campania se desfăşoară într-o albie normală…; cuvântul normal me-a fost provocarea. După un referendum cu multă intimidare faţă de încercările de exprimare a liberului consimţământ, şi lipsă de atitudine, după câteva manifestări de violenţă fizică deja, din partea unui concurent electoral în plină campanie electorală, nu ştiu dacă situaţia poate fi numită normală. Dacă după agresările fizice unii „experţi” îşi permit să vadă campania desfăşurându-se „într-o albie normală”, ce putem aştepta în sens atitudinal de la oamenii care nu reuşesc să studieze politologii şi ştiinţe până la nivelul în care cineva, pe la televiziune, să-i considere experţi?
Este pur şi simplu regretabil… şi aceste manifestări de nihilism atitudinal nu cred că face faţă clasei de experţi şi analişti din Republica Moldova sub nici o formă. Nu se pune problema de a reacţiona prin agresivitate la agresiunile celor care şi-au permis, dar dacă cineva-şi doreşte să fie extrem de „simpatic” faţă de toţi concurenţii electorali, cel puţin a se exprima o manifestare de condamnare a cazurilor de violenţă, este foarte adecvată situaţiei. Am ferma convingere că nici radicalişti nu trebuie să fim, pe segmentele politice pe care suntem, dar tot odată nu ar trebui să uităm că indiferenţa poate da mai multă „inspiraţie” autorilor manifestărilor criminale, în campania electorală inclusiv, şi atunci, cu astfel de „experţi” te trezeşti că peste ceva timp nici instituţiile statului nu vor mai avea susţinere politică suficientă pentru a combate atare manifestări.
Mă gândesc eu că şi indiferenţa e periculoasă pentru perioadele de criză, şi lipsa de abilităţi atitudinale, şi radicalismul şi criminalitatea, dar, pe de altă parte nici „struţ-izmul” atitudinal al celor care se pretind a fi „mari cunoscători”, dar de fapt, periclitează procesele societale pe termen lung, prin „amabilitate jalnică” – nu este binevenit.
