„Ia rahaturile astea de aici! Pune-le în cutie pe astea și fă loc în dulap”, se aude de după o ușă sovietică. Sunt în subsolul Academiei de Muzică, Teatru și Arte plastice, mai exact în holul care unește departamentul Multimedia. Aici se vizionează, montează și se discută filme. Ca să ajung acolo, a trebuit să trec de coridoarele inundate de o lumină pală și lâncedă ale academiei, pe pereții cărora sunt expuse fotografii înrămate în sticlă. „Cu siguranță sunt lucrările studenților”, mă gândesc. Cobor scările metalice și spiralate, deschid ușa de sticlă, care mă aduce într-un hol cu două fotolii mici și roase de timp. Se uită unul la altul de parcă ar discuta ceva. De după ușa aia sovietică, se aude vocea calmă și totuși autoritară, care, de fapt, vorbea despre niște camere de filmat mai vechi.
Departamentul Multimedia e tânăr, a fost înființat în 1992. În fiecare an, sunt înmatriculați în jur de 10 studenți, care pe durata facultății învață să producă filme. Pe umerii lor, cei mai vechi din industrie, pun de fiecare dată rolul de a dezvolta cinematografia autohtonă.
„Studenția la Academia de Muzică, Teatru și Arte plastice (AMTAP), cu siguranță, se deosebește de cea de la celelalte universități de la noi. Nu e neapărat mai bine sau mai rău, pur și simplu e diferit. Academia e un muzeu de emoții pentru oaspeți. Mă conving de acest lucru de fiecare dată când invit pe cineva din prietenii mei de la alte universități.”
Învățarea unei specialități artistice are o natură practică.Pe lângă teoria studiată, exercițiile de film sunt mai mult decât necesare. Pentru aceasta, studentul are nevoie de cel puțin o cameră de filmat și un calculator pentru a monta. De câte resurse dispune facultatea și care este eficacitatea lor în studierea cinematografiei? Poți face film în Moldova?
[fullscreen]Enlarge
Vlad Druck, șeful catedrei Multimedia și profesor de Arta filmului, a răspuns la aceste întrebări. Îl surprind în una dintre sălile de studiu aranjând niște tehnică mai veche, exact ce caut eu, aparatură cu care se lucrează la AMTAP. Odaia e mai mult lungă decât lată. Cu dulapuri și rafturi până în pod, dă impresia că e și mai îngustă. Drept sursă de lumină servesc câteva tuburi fluorescente liniare, care dau aceeași lumină rece și pală.
„Studenții au filmat întotdeauna cu aparatajul propriu. Pe o parte din ei, când aveam eu vreo trei camere de filmat, i-am luat sub aripa mea, ca o cloșcă, și ei filmau cu aparatura mea.Am promoții care doar așa au lucrat. Când a apărut tehnica digitalizată, studenții care își permiteau să-și cumpere o cameră, o împărțeau cu ceilalți și, prietenește, filma tot cursul… Este o ieșire din situație.”
Drept surse financiare, catedra dispune doar de granturile și proiectele câștigate. AMTAP nu le oferă un buget stabil pentru îmbunătățirea utilajului cu care lucrează studenții. Acum doi ani, instituția a achiziționat sistemul de înregistrare a sunetului, în rest, filmul studențesc e pe cont propriu. „Noi am încercat, vreo 10-11 ani în urmă, să luăm un grant japonez de 300 mii de dolari pentru un studio studențesc de televiziune. Într-o sală mare, cu camere fixe, studenții ar fi trebuitsă facă reportaje și să le vândă la televiziuni”, spune Vlad Druck. Din păcate, nu au primit acel grant. În anii care au urmat, alături de studenții săi, profesorul a mai aplicat la câteva proiecte, iar acum au obținut un sprijin financiar în valoare de 90 de mii de dolari. Au procurat lumini portative, camera de filmat și fotografiat cu un set profesionist de obiective.
„În Regie, multe depind de tine însuți. Academia și profesorii sunt doar un imbold în ceea ce vrei să faci. Resursele tehnice sunt la nivel minim necesar. Însă nu cred căre sursele tehnice mai bune sau mai multe ne vor face regizori buni. Trăim într-o perioadă, când fiecare are un calculator acasă și a filma nu mai este o problemă. Există o sumedenie de gadgeturi ce pot filma. Camerele video devin tot mai accesibile, așa că studenții sunt dotați cu tehnica lor personal, care le este suficientă pentru a realiza exerciții, filme studențești și a deprinde o meserie. La lecții se pune accent mai mult pe partea teoretică.”
Totuși, până la câștigarea acestui grant și până la apariția aparatelor de fotografiat și filmat ieftine, pe la catedra Multimedia din cadrul AMTAP s-au perindat aproape 200 de studenți. Potrivt datelor oferit de Vlad Druck, marea majoritate au deschis studiouri. O bună parte sunt liber profesioniști, unii lucrează la televiziune, iar alții au plecat peste hotare.
În ultimii ani, studenții de la Regie au început să participe și la festivaluri. Până la standardizarea formatelor , acest lucru nu era posibil. La noi se filma pe casete video de tip VHS, casetele alea mari pe care, până în anii 2005, se înregistrau majoritatea matineelor sau nunților. În alte țări, precum România (UNATC) sau Rusia (VGIK), majoritatea festivalurilor nu acceptau decât pelicula.
Progresul tehnic de după anul 2000 a permis studenților noștri să se manifeste peste hotare. Astfel, aceștia s-au făcut auziți și apreciați în țări precum Marea Britanie, Emiratele Arabe, Germania, Kazakhstan.
Odată cu finalizarea studiilor, tinerii specialiști au nevoie de asigurarea unui câmp de muncă. În cazul profesiilor înrudite cu arta, e mai complicat. Un artist nu are nevoie, neapărat, de un loc de muncă stabil, la birou, cu salariu fix la sfârșit de lună. Proiectele cinematografice sunt diverse și periodice.
„Anii de studenție la AMTAP au fost foarte interesanți, plini de experimente creative. Când îmi făceam licența resursele tehnice erau un pic mai limitate decât astăzi, însă, când îți dorești cu adevărat să faci un film, găsești tot ce trebuie. La catedră se crează mai mult un cadru teoretic, estetic, iar practica o realizam filmând pe platou. Astăzi catedra se înnoiește cu echipament nou, performat, ceea ce deschide noi posibilități pentru studenți.”
Anul acesta, în premieră, Centrul Național al Cinematografiei din Republica Moldova (CNC) a organizat un concurs de finanțare a proiectelor cinematografice autohtone. Proiectul prevede acordarea a 50 la sută din suma necesară pentru realizarea unui film autohton, bani proveniți de la stat. Pentru ca un student să poată participa cu proiectele lui la concurs, el trebuie să aibă statut de persoană juridică, întrucât CNC finanțează doar persoane juridice sau instituții.
Virgiliu Mărgineanu, producător, profesor la specialitatea producție de film în cadrul AMTAP, dar și președintele Uniunii Cineaștilor din Moldova (UCM),este sigur că, în cazul în care AMTAP își asumă responsabilitatea de a reprezenta studenții, aceștia ar putea gestiona banii alocați. „Avem studenți la producție care învață anume aceasta: cum se realizează un proiect, cum se finanțează, cum se gestionează un buget, cum se raportează acest buget. Nouă ne-ar plăcea foarte mult dacă studenții de la producție s-ar implica în gestionarea practică a banilor, pentru că noi învățăm doar teoretic, pe hârtie. Dacă am avea această susținere de la CNC,ei ar încerca să facă și practică”, declară Virgiliu Mărgineanu.
Potrivit peședintelui UCM, este foarte realizabil să se angajeze un producător de film care ar coordona proiectele studenților din cadrul departamentului Multimedia. Sunt 20 de studenți, care au nevoie de ajutor în gestionarea sumei câștigate de la CNC. „Deja banii sunt niște obligații, iar obligațiile trebuie cineva să-și le asume și în cazul ăsta mă refer nu doar la studenți care își propun să realizeze filme.” spune Virgiliu Mărgineanu.
Până la renașterea cinematografiei autohtone, mai avem multe teste de trecut și dealuri de urcat.Or fi studenții motivați și susținuți moral în ceea ce-și propun, dar la capitolul dotare tehnică mai avem de lucrat. Deocamdată, avem o Academie care vrea să devină o instituție de nivel european, unde creativitatea și artistismul să fie direct proporționale cu resursele tehnice. Până atunci, așteptăm granturile japoneze, sperăm că CNC va crește rata finanțărilor și continuăm să strigăm „Motor!”, chiar dacă nu avem cameră.
