Singurele comunități etnice înrobite din Țara Moldovei în secolele XIV–XV au fost romii, tătarii și bulgarii. Cel puțin asta ne arată documentele descoperite și studiate până acum.
„Mulți cercetători menționează că problema robilor romi nu este într-atât de studiată în prezent, pentru că sunt puține surse despre istoria lor în ansamblu”, scrie Ecaterina Oprea în introducerea unui studiu în care și-a propus să pună în discuție narativele despre etnicii romi și tătari din Moldova medievală.
Dar să le luăm pe rând. Ce trebuie să știm despre istoria romilor? În ajutor ne-a venit Ion Duminică, cercetător la Institutul Patrimoniului Cultural despre problemele cu care se confruntă comunitatea romă din Moldova.
1. Prima atestare indirectă a romilor/țiganilor în Țara Moldovei (2 august 1414)
Documentul care atestă indirect prezența istorică timpurie a romilor în Țara Moldovei a fost emis la Suceava, domnitorul Alexandru cel Bun.
Printr-un act oficial, domnitorul Țării Moldovei îi dăruia lui Toader Pitic, pentru „dreaptă și credincioasă slujbă”, trei sate: „un sat la Cobâla, alt sat la gura Jeravăţului, unde cade în Bârlad, anume unde au fost cneji Lie și Ţiganeştii, iar al treilea sat pe Bârlad, unde sunt cneji Tamaș și Ivan”.
2. Robia romilor. Prima atestare directă a „sălașelor de țigani” în Țara Moldovei (8 iulie 1428)
Tot în timpul domniei lui Alexandru cel Bun apare și prima dovadă despre robia și exploatarea romilor pe teritoriul Țării Moldovei.
În 1428, acesta îi oferă „în dar” Mănăstirii Bistrița 31 sălașe de țigani și 12 bordeie de tătari. În actul semnat de domnitor, era consemnat că aceste persoane, tot venitul lor, copiii, nepoții și strănepoții care urmau să apară pe lume „și tot neamul lor, neclintit și nemișcat niciodată în veci” sunt proprietate a mănăstirii.
Istoricii au clasificat romii aflați în robie în trei categorii, în funcție apartenența la stăpân:
- Țigani domnești,
- Țigani mănăstirești,
- Țigani boierești (cea mai frecvent atestată categorie).
Cel mai opulent proprietar al „țiganilor robi boierești” a fost boierul Toader Iordachie („Marele Spătar”). Acesta și-a oficializat proprietatea asupra „țiganilor holopi drepți” și „țiganilor holopi de cumpărătură” prin Cartea domnească de întăritură. (n.red. Holop – rob de etnie romă a cărui stăpânire nu putea fi pusă la îndoială din punct de vedere juridic).
Cele mai răspândite meșteșuguri prestate de către țiganii robi din Țara Moldovei au fost lemnăritul (rudari) și prelucrarea metalului (fierari).
Vezi reportajul: Romii. Cine sunt și ce-și doresc
3. Eliberarea romilor din robie în Țara Moldovei (1844-1855)
La 31 ianuarie 1844, în Moldova, domnitorul Țării Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849) adoptă o lege în baza căreia țiganii robi mănăstirești deveneau liberi.
La 14 februarie 1844, a fost votată legea care elibera din robie „țiganii statului așezați sau nomazi” și le oferea aceleași drepturi cu ceilalți locuitori ai țării.
La 10 decembrie 1855 a fost abolită robia țiganilor boierești.
La 5 martie 1861 a fost dată citirii proclamația emancipării care oferea drepturi cetățenești depline țăranilor șerbi din Imperiul Rus. În Basarabia, din categoria țăranilor șerbi făceau parte doar „țiganii particulari” (curtenii, vătrașii și hoinarii).
Vezi și proiectul jurnalistic „Obiceiul pământului” semnat de DOR, o publicație din România, despre sclavia romilor și amprenta acelor 500 de ani asupra prezentului.
4. Numărul localităților preponderent populate de romi s-a înjumătățit
În Basarabia țaristă (date colectate în 1907) erau 7 localități unde populația de etnie romă era majoritără:
- satul Huzun (volostea Vorniceni, ținutul Chișinău) – 615 (100%);
- satul Ursari (volostea Pârjolteni, ținutul Chișinău) – 469 (100%);
- satul Cârlani (volostea Văsieni, ținutul Chișinău) – 389 (100%);
- satul Tochila-Lingurari (volostea Pârjolteni, ținutul Chișinău) – 288 (100%);
- satul Bursuc (volostea Bujor, ținutul Chișinău) – 207 (100%);
- satul Horodca (volostea Văsieni, ținutul Chișinău) – 435 (95,5%);
- satul Faraonovca (volostea Ivanovsk-Ruskoe, ținutul Akkerman) – 1200 (70%).
În Basarabia interbelică (date colectate în 1930) au fost înregistrate patru localități în care locuiau un număr mare de romi.
- satul Volcănești (plasa Nisporeni, județul Lăpușna) – 482 (100%);
- satul Schinoasa (plasa Bravicea, județul Orhei) – 176 (96,2%);
- satul Parcani (plasa Călărași, județul Lăpușna) – 249 (91%);
- satul Ursari ((plasa Călărași, județul Lăpușna) – 357 (73%).
În anul 2021, conform datelor „Raportului actualizat privind cartografierea localităților dens populate de romi din Republica Moldova”, au fost înregistrate 27.074 persoane de etnie romă, iar numărul localităților preponderent populate de romi a fost – 3:
- satul Schinoasa (comuna Țibirica, r-nul Călărași) – 340 (100%);
- satul Ursari (comuna Buda, r-nul Călărași) – 320 (100%);
- satul Vulcănești (comuna Ciorești, r-nul Nisporeni) – 802 (93%).
5. Mișcarea de Emancipare și Redeșteptare a Romilor din România (1933-1941)
La 28 mai 1933, Gheorghe A. Lăzurică „singurul țigan literat din România” inaugurează rubrica „Din literatura țigănească” în ziarul „Adevărul Literar și Artistic” (București). Scopul lui era să popularizeze ideea că romii din România „pot să se manifeste și în alt domeniu decât în meșteșugul cântecului instrumental, în salahorie sau fierărie”. Peste mai puțin de jumătate de an, acesta organizează Primul Mare Congres al Romilor din România.
La 25 septembrie 1933, a fost publicat primul manifest al Mișcării de Emancipare și Redeșteptare al Romilor.
La 30 noiembrie 1934 este înregistrată Asociația „Uniunea Generală a Romilor din România”, prima asociație a romilor din România, cu statut de Persoană juridică.
În perioada 1933–1941, încep a fi publicate primele „10 bucăți literare” care descriu episoade pitorești din viața cotidiană a romilor și sunt editate șase publicații periodice ale romilor din Romania interbelică.
În anul 1938, în ziarul „Glasul Romilor”, liderii romi au expus public o solicitare către organele oficiale ale statutului român „pentru eliminarea din actele oficiale și cărțile didactice a cuvântului „țigani”. Pentru ei, sensul este unul batjocoritor și disprețuitor. Denumirea să fie substituită cu „romi”, cea adevărată din limba sanscrită, pe care o vorbesc romii din România”.
6. Holocaustul/genocidul Romilor Basarabeni în Transnistria (1942-1944)
Deportarea și exterminarea romilor basarabeni în Transnistria începe pe 25 mai 1942. Atunci, la ordinul Consiliului de Miniștri al României, poliția și jandarmeria română au organizat un „recensământ urgent și secret”. Scopul lor era de a identifica romii nomazi și romii sedentari:
„Cei care duceau un mod de viață țigănesc sunt socotiți indezirabili și periculoși în orașe; condamnați și recidiviști; nu au mijloace de existență sau ocupație precisă din care să trăiască în mod cinstit prin muncă și deci constituie o povară și pericol pentru ordinea publică.”
În rezultat, au fost înregistrați 40.909 romi, dintre care 9.471 nomazi și 31.438 sedentari.
La 01 iunie 1942, romii nomazi au fost adunați de către jandarmerie în orașele județene, de unde aveau să plece escortați cu căruțele lor spre Transnistria. Romii nomazi au fost tranzitați în Transnistria prin trei puncte de trecere amplasate pe partea dreaptă a râului Nistru: satul Cosăuți (raionul Soroca), orașul Criuleni și orașul Tighina.
Începând cu 12 septembrie 1942, nouă „trenuri ale morții” au pornit încărcate cu romi sedentari recenzați „secret și urgent” spre Transnistria:
La sfârșitul anului 1942 în Transnistria se aflau deja 24.686 de romi. Cel puțin 11.000 de persoane nu au supraviețuit foamei extreme, frigului și tifosului.
În perioada 1942-1944, romii deportați de autoritățile românești în Transnistria au fost dislocați aproximativ în 100 de puncte, amplasate în extremitatea sud-estică a regiunii, în apropierea râului Bug, în județele Balta, Berezovca, Golta și Oceacov. Oamenii au fost lăsați să moară în urma condițiilor inumane la care au fost supuși. Au fost înfometați, au trăit în frig, fără niciun fel de asistență medicală sau sanitație. Ultima a dus la multe decese. Vara oamenii mureau din cauza dizenteriei, iar iarna tifosului exantematic.
Reportaj făcut de Moldova.org în 2019. Citește mai multe detalii: „Asumarea trecutului”
7. „Reeducarea prin muncă” a romilor și formarea „cetățeanului sovietic”
În toamna lui 1956, în URSS se decide „inițierea prin muncă a romilor care se ocupă de vagabondaj”. Pe scurt, asta presupunea că:
- romii erau forțați să se angajeze;
- autoritățile sovietice erau obligate să ofere loc de trai familiilor rome și să le găsească locuri de muncă;
- romii adulți, care vor refuza să se supună noilor prevederi, puteau fi condamnați la 5 ani în coloniile de reeducare prin muncă.
Un eveniment important în perioada sovietică a avut loc în 1970. La editura „Cartea Moldovenească” din Chișinău, apare de sub tipar culegerea de folclor Folcloros romano (Folclorul romilor), prima și unica lucrare publicată în limba romani (dialectul romilor ursari) în RSSM. Colecția compilată de scriitorul de etnie romă Gheorghe Cantea (originar din s. Ursari, r-nul Călărași), conține melodii, romanțe, balade, cântece, basme, parodii, glume – transmite cititorilor temperamentul balcanic și farmecul inedit conservat în folclorului ursarilor din Moldova.
*Astăzi:
Odată cu independența Republicii Moldova și intrării în vigoare a Constituției, s-a stabilit că „toți cetățeni Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială.
În următorii 30 de ani, evenimentele care vor rămâne în cărțile de istorie sunt următoarele:
- În anul 2001, în cadrul revistei științifice „Lecturi Filologice”, este publicată prima traducere literară în limba romani a poemului „Luceafărul” și a baladei „Miorița”.
- La 31 ianuarie 2013, este emis Ordinul nr. 7 al Serviciului Stare Civilă (din cadrul Ministerului de Justiție al Republicii Moldova) „Cu privire la înscrierea termenului „rom” în actele de stare civilă”.
- La 17 iulie 2013 a fost aprobată Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 557 „Pentru aprobarea Regulamentului-cadru cu privire la organizarea activității mediatorului comunitar” (cu modificări și completări).
Ziua de 2 august a fost desemnată în 2019 Ziua Europeană de Comemorare a Holocaustului împotriva Romilor în cel de-al II-lea Război Mondial.
