De Cristian Ştefănescu, Robert Schwartz
Moscova plăteşte pentru Flota Mării Negre cât, contabil vorbind, aceasta nu merită. Ucraina primeşte gaz la preţ redus – dar ce câştigă Rusia din câştigul Ucrainei?
A trădat sau nu Viktor Ianukovici interesele naţionale ale Ucrainei, în urma înţelegerii pe care a încheiat-o cu Moscova cu privire la prezenţa marinei militare ruseşti în Peninsula Crimeea? A făcut Rusia o afacere neprofitabilă?
La Kiev, susţinătorii preşedintelui defilează cu aritmetica: zeci, poate sute de miliarde de dolari mai puţin la preţul gazului rusesc livrat Ucrainei vreme de 25 de ani. Ceea ce, desigur, nu e chiar o nimica toată.
De partea cealaltă se agită contestatarii, reclamând nu doar talpa Moscovei pe pământ ucrainean ci şi riscurile pe care le implică prezenţa armatei ruse acolo – dat fiind că, iată, în timpul conflictului ruso-georgian, Kremlinul a recurs şi la Flota Mării Negre pentru a-l pune la punct pe indisciplinatul de la Tbilisi, Mihail Saakashvili.
Alexandr Hramcihin, expert militar rus, a explicat, într-un interviu acordat postului de radio Deutsche Welle, că "Rusia plăteşte aerul din Sevastopol şi nimic altceva. Nu îşi cumpără decât prezenţa în Crimeea, pentru că despre flotă nu poate fi vorba, ci doar despre o colecţie de antichităţi plutitoare".
Dar nu despre antichităţile plutitoare este vorba. Ci despre pontoane.
Rabatul pe care îl face Moscova Kievului la livrările de gaz i-ar putea permite să ridice un nou port militar pe coasta rusească a Mării Negre şi să construiască un set nou de vapoare pentru a înlocui flota învechită – şi i-ar mai rămâne şi de solde atractive pentru marinari. Dar nu i-ar folosi la mare lucru.
Pentru că, în afara unei Georgii fără flotă militară, Rusia nu simte nici un pericol venind dinspre interiorul bazinului pontic – sugrumat, oricum, între Bosfor şi Dardanele. În schimb, ţarul, oricare ar fi acesta, joacă şah în Ucraina pe mâna pionului Ianukovici.
Întâi de toate, în mod evident, este o chestie de prestigiu: Crimeea face parte din mitologia Rusiei Mari. Kremlinul fără Crimeea înseamnă un dragon cu un cap mai puţin.
Apoi: Moscova îşi asigură, prin acordul convenit, o prelungită şedere, vreme de cel puţin o generaţie, dacă nu mai mult, într-o Ucraină care, adăpostind baza navală a Kremlinului, pierde substanţial din şansele de a accede în NATO – acolo unde şi-a dorit, de altfel, şi Georgia, înainte de a fi invadată pe-ndelete de Rusia.
În fine: fluturând acordul privind livrările de gaze semnat cu Ucraina lui Ianukovici, Moscova poate plusa către Europa, invocând, în contrabalanţă, agitaţia Opoziţiei care ar putea, desigur, bloca, în viitor, preţurile, iată, oneste propuse de Rusia.
Ceea ce ar urma să arunce iarăşi Vestul într-o criză a gazelor. Şi, de fapt, cine ştie pe unde se vor fi întinzând, pe viitor, conductele lui South Stream…
