Cercetătorii din Hong Kong au studiat cazul unui bărbat de 33 de ani care a fost reinfectat cu COVID-19. Aceștia au stabilit că semnătura genetică a celei de-a doua infecții nu se potrivește cu cea a primei infecții. Bărbatul nu a fost simptomatic în timpul celei de-a doua infecții. Specialiștii spun că în așa mod a răspuns sistemul imunitar la virus, scrie vox.com.
„Acesta nu este un motiv de alarmă”, a scris pe Twitter imunologul Akiko Iwasaki cu privire la noile rezultate de la Hong Kong. „Acesta este un exemplu din cărți despre cum ar trebui să funcționeze imunitatea.”
A first case of #COVID19 reinfection from HKU, with distinct virus genome sequences in 1st and 2nd infection (142 days apart). Kudos to the scientists for this study.
This is no cause for alarm – this is a textbook example of how immunity should work.
(1/n) https://t.co/oekESn0Uhq
— Prof. Akiko Iwasaki (@VirusesImmunity) August 24, 2020
Potrivit cercetătorilor din Hong Kong, prima dată când pacientul s-a îmbolnăvit, s-a simțit rău: avea tuse, durere în gât, febră și dureri de cap și trebuia internat. A doua oară când pacientul a fost testat pozitiv pentru virus, patru luni și jumătate mai târziu, după ce a fost examinat la aeroport, nu a simțit deloc simptome. Specialiștii spun că a doua infecție a avut o reacție mai puțin severă.
Nu există explicații simple despre imunitate și COVID-19
Sistemul imunitar este profund și complicat, iar „imunitatea” poate însemna multe lucruri diferite.
De exemplu, cercetările anterioare au arătat că anticorpii neutralizanți – proteine ale sistemului imunitar care se fixează pe agenți patogeni și îi împiedică să infecteze celulele – pot scăpa în câteva luni după o infecție cu COVID-19, în special când infecția inițială a fost ușoară. Titlurile puneau în discuție întrebarea: ar fi asta sfârșitul speranțelor pentru o imunitate colectivă?
Dar ceea ce este adesea înțeles greșit este că anticorpii sunt doar o componentă a sistemului imunitar, iar pierderea lor nu lasă o persoană complet vulnerabilă la virus.
De fapt, există mai multe părți ale sistemului imunitar care pot contribui la o protecție durabilă împotriva SARS-CoV-2.
Una dintre părți reprezintă activitatea „celulelor T-ucigașe”. Alessandro Sette, un imunolog la Institutul de Imunologie La Jolla, din California, în iulie. „Văd și distrug și ucid celulele infectate.”
Anticorpii, a explicat el, pot elimina virusul de lichidele lui corporale. Dar dacă virusul intră în celulă, atunci devine invizibil pentru anticorp. Acolo intră „celulele T-ucigașe”: găsesc și distrug acești viruși ascunși.
În timp ce anticorpii pot preveni o infecție, „celulele T-ucigașe” se ocupă de o infecție care există deja. Deci, joacă un rol uriaș în imunitatea de lungă durată, oprind infecțiile înainte ca ele să aibă timp să îmbolnăvească mai tare o persoană.
Și nu sunt doar „celule T-ucigașe”. Există, de asemenea, „celule T-ajutătoare”, care facilitează ca anticorpii să răspundă robust la infecție.
Există și un alt grup de celule numite „celule B cu memorie”. În general, celulele B sunt celulele sistemului imunitar care creează anticorpi. Anumite tipuri de celule B devin „celule B de memorie”. Ele salvează instrucțiunile pentru a produce un anticorp special, dar nu sunt active. În schimb, ele se ascund – în splină, în ganglioni limfatici, poate pe locul inițial al infecției tale – și așteaptă un semnal pentru a începe să producă din nou anticorpi.
Toate împreună înseamnă imunitate
Imunitatea ar putea însemna un răspuns puternic al anticorpilor, care împiedică virusul să se stabilească în celule. Dar ar putea însemna, de asemenea, un răspuns bun al „celulelor T-ucigașe”, care ar putea opri o infecție foarte repede înainte să vă simțiți rău și înainte de a se începe răspândirea virusul către alți oameni.
„În multe infecții, virusul se reproduce un pic, dar rapid intervine răspunsul sistemul imunitar care oprește infecția imediat”, spune Sette. Mai este posibilă și următoarea teorie: „Te infectezi, te îmbolnăvești, dar sistemul tău imunitar lucrează suficient ca să reducă infecția, respectiv tu nu te îmbolnăvești tare”.
Imunitatea ar putea rezulta, de asemenea, dintr-o trezire a „celulelor B cu memorie”. Dacă o persoană are „celule B cu memorie” și este expusă la virus din nou, „acea infecție va stimula un răspuns al anticorpilor mult mai rapid la virus, ceea ce, teoretic, ar duce la o eliminare mai rapidă a virusului și la o infecție mai puțin severă”, a declarat Elitza Theel, directoarea laboratorului de serologie pentru boli infecțioase a Clinicii Mayo, într-un interviu.
În general, oamenii de știință cred că, cu cât infecția (și răspunsul imun) este mai puternic al infecției inițiale, cu atât imunitatea va dura mai mult.
Deci, poate fi posibilă reinfectarea, dar poate să nu însemne o boală severă. Când un virus invadează un corp, în general, organismul își amintește.
Infecțiile asimptomatice ar putea răspândi virusul? Încă nu este clar
Încă nu se știe cât va dura pandemia. Dacă reinfectările se întâmplă în mod regulat (și nu avem nici o idee cât de comune ar putea fi ele), atunci poate fi nevoie de mai mult timp pentru a obține imunitatea colectivă fără vaccinare. Cât durează imunitatea, în medie, și cât de comună este reinfectarea sunt variabile necunoscute.
„Singurul mod sigur și eficient de a obține imunitate colectivă este prin vaccinare”, a declarat Iwasaki.
Abonează-te la newsletter-ul nostru lunar AICI și primește cele mai bune materiale. De asemenea, poți să ne dai follow pe Instagram sau Telegram.
Resursă informațională: Vox.com
ZSTOCKPHOTOS/ISTOCK/GETTY IMAGES PLUS
