De Vlad Mixich, Rodica Binder
Preşedintele României, Traian Băsescu, a fost acuzat ieri, deocamdată fără niciun fel de dovadă, că ar fi agresat fizic un cetăţean. Administraţia Prezidenţială a respins hotărât acuzaţia fără a nega însă existenţa incidentului petrecut pe malul Mării Negre: “o persoană cu manifestări agresive a adresat injurii preşedintelui României.”
Deşi aparent este vorba despre un caz izolat, incidentul reflectă fidel imaginea schimonosită pe care în acest moment o are preşedintele României în propria-i ţară.
Portret în nuanţe gri
Au trecut câţiva ani buni de când vocile editorialiştilor români nu au mai fost atât de armonizate. Indiferent de vârstă, antecedente politice sau orientarea ziarului la care scriu, tonul este unul singur: critic la adresa lui Traian Băsescu. Desigur că severitatea are intensităţi diferite. Începând cu necruţătorul ton al lui Stelian Tănase, în Adevărul: “Băsescu se pregăteşte să stingă lumina unei perioade confuze şi corupte cu final nefast, care îl are ca regizor pe domnia sa. Se poartă ca un personaj politic expirat, ca un om care îşi face socotelile şi constată falimentul. Pare un om al trecutului, ceea ce şi e de fapt.”
Continuând cu mustrările blânde, în comparaţie cu cele televizate, ale Sabinei Fati în România Liberă: “Preşedintele Traian Băsescu, deşi nu pare să aibă o idee clară despre cum trebuie să arate România peste patru ani, când îşi termină mandatul, spune totuşi că se simte foarte bine. Mulţi români nu se simt însă bine în ţara lor, fiindcă sunt din ce în ce mai săraci, fiindcă bacşişurile pentru birocraţi cresc, politicienii prosperă, iar statul nu funcţionează.”
Şi încheind cu un reprezentant al generaţiei tinere de jurnalişti, Vlad Stoicescu de la Evenimentul Zilei, cotidian acuzat până de curând de partizanat băsescian: “Cel mai puternic om în stat este la fel de extenuat şi neputincios ca instituţia pe care o reprezintă. Pentru că, la un moment dat, a vrut să facă totul, Traian Băsescu s-a trezit în postura omului care nu mai poate nimic.”
Tuşa cea mai dureroasă
Cu acest portret dur s-a ales Traian Băsescu la mai puţin de 10 luni de la câştigarea unui nou mandat la Cotroceni. Nu doar criza economică este de vină ci şi inconsecvenţa temelor sale politice – ieri susţinând mărirea pensiilor pentru ca mâine să o conteste – dar mai ales personajul antipatic pe care Preşedintele a ales să-l joace în vremuri de restrişte. Traian Băsescu s-a transformat în ultimele luni într-un “tătuc” care are pentru fiecare câte o dojană. Un rol nedigerabil pentru populaţia care, deşi l-a susţinut, îi cunoaşte multele scăderi şi tare. Probabil tuşa cea mai dureroasă a portretului băsescian vine din partea fostului său susţinător şi consilier prezidenţial, Andrei Pleşu, care scrie în Dilema că: “În ultima vreme, Traian Băsescu a evoluat spre o neglijenţă „retorică“ sporită, asupra căreia ar fi indicat să reflecteze, mai ales în vremuri de criză. Astea (declaraţiile lui T.B., n.r.) nu sunt declaraţii „optimiste“ sau „echilibrate“. Sunt retorsiunile euforice ale cuiva care vrea mereu să aibă dreptate.”
Însă Traian Băsescu mai are încă patru ani din mandat. Nu-i va putea duce până la capăt într-un mod onorabil fără a se reinventa într-un fel spectaculos. Desigur că Traian Băsescu îşi începe dimineţile cu gândul la râsul sănătos al celui de la urmă, dar deocamdată, lipsit de elixirul sprijinului popular, Preşedintele României este în corzi.
