Zece mii. Acesta este numărul oficial al persoanelor HIV pozitive din Republica Moldova. Vorbim despre o epidemie concentrată în rândurile consumatorilor de droguri injectabile, bărbaților care fac sex cu bărbații, lucrătoarele  sexului comercial, clienții acestora, dar și partenerii lor de viață.  Așadar, astăzi, virusul imunodeficienței umane poate ajunge în sângele oricui, indiferent de mărimea portofelului, rasă, gen și activitate.
Natalia Nalimova s-a infectat cu HIV de la soțul său, iar Evghenii Cernov – de la colegii de seringă. Deși modul lor de viață până la infectare era foarte diferit, astăzi pe ei îi unesc foarte multe lucruri – ambii ajută alte persoane HIV pozitive să lupte pentru viața lor, ambii au înțeles că datorită tratamentului antiretroviral pot duce un trai normal și, cel mai important, dacă și-o doresc, pot avea o familie sănătoasă.

***

Republica Moldova se află în topul țărilor cu cele mai multe cazuri noi de infectare cu HIV. Potrivit unui studiu realizat de Organizația Națiunilor Unite, în medie, trei persoane află, în fiecare zi, că sunt HIV pozitive. Natalia Nalimova a aflat că este HIV pozitivă acum 12 ani, chiar a doua zi după ce a dat naștere fetiței sale Ana. S-a infectat de la soț. „Fiind însărcinată, m-am pus la evidență și am trecut și toate testele necesare, dar nu mi-a fost depistat virusul HIV. După naștere, însă, aveam febră foarte mare și doctorii mi-au luat încă o dată analiza la sânge. Așa am aflat”, își amintește femeia. Depistarea întârziată a virusului a fost cauzată de un fenomen care se numește „fereastră imunologică”, perioada de timp de la momentul infectării până la momentul când numărul anticorpilor HIV este suficient de mare pentru a fi depistat la testare. Iată de ce testul la HIV/SIDA se dă de două ori, la diferența de trei-șase luni.

Imagini video de Dumitru Jomir

„Tratamentul l-am început destul de târziu, cu șase ani în urmă. Pe atunci, acesta nu era atât de răspândit și accesibil, iar eu mă aflam în altă țară. În Moldova, acum 12 ani, tratamentul nici nu exista”, spune Natalia. Astăzi ea este consultantă de la egal la egal și lucrătoare socială a asociației „Zdorovoe Budushee” (din rus. – „Un viitor sănătos”) deja de patru ani. Deși, din fericire, Natalia nu s-a confruntat cu discriminare și stigmatizare din cauza virusului HIV, datorită job-ului său, ea a cunoscut numeroase cazuri triste. „Când eram la maternitate, iar asta se întâmpla în altă țară, deci nu judec Moldova pentru asta, în alt salon era internată o tânără HIV+, izolată, singură. Cred că ei i-a fost mult mai greu decât mie. Astăzi așa ceva nu se mai întâmplă, slavă Domnului. Cunosc cupluri în care cel puțin un partener este HIV+ și care au fost sfătuiți de doctori să nu facă copii. Dar asta se întâmpla demult, din cauza lipsei de informație, pentru că doctorii nu erau pregătiți pentru așa ceva și era mai simplu să îndemne femeile să facă avort sau să nu planifice deloc o sarcină. Astăzi situația este cu totul alta”, explică Natalia Nalimova.

„Moldova a atins un progres simțitor în ultimii 20 de ani în acest domeniu. De exemplu, începând cu 2015 persoanele din grupurile vulnerabile, inclusiv persoanele HIV pozitive și cele cu dezabilități, au acces la contraceptive gratuite oferite de medicul lor de familie.

Moldova a reușit să reducă de 11 ori riscul de transmitere a infecției HIV de la mamă la copil. Respectiv, astăzi în Moldova orice femeie, indiferent de statutul său HIV, dacă își dorește un copil, poate să nască un copil sănătos.”

Potrivit Zoreanei Cazacu, medic obstetrician-ginecolog, „o femeie care nu știe că este purtătoare de HIV are o șansă din patru să transmită virusul copilului său. În schimb, dacă diagnosticul este pus la timp, tratamentul antiretroviral scade procentajul acestui risc la mai puțin de 1 din 100”.

În 2015, printre cele peste 50 de mii de femei testate în Republica Moldova, au fost identificate 92 de cazuri noi de infectare HIV la femei gravide și 114 de femei HIV pozitive au rămas însărcinate și au păstrat sarcina.

Natalia Nalimova lucrează cu femei ce au aflat de statutul lor cu mult timp în urmă, care planifică sarcina împreună cu ginecologul lor, care au o graviditate absolut liniștită și aduc pe lume copii absolut sănătoși. „Eu nu am mai întâlnit de foarte mult timp cazuri în care doctorii să sugereze încetarea sarcinii doar din cauza virusului HIV. Dar aici vorbesc despre Chișinău, posibil că situația este diferită în regiuni. Nu aș putea să mă pronunț cu încredere despre ce se întâmplă în zone rurale, dar presupun că toleranța față de femeile HIV pozitive care planifică să aibă copii este foarte redusă”, opinează Natalia.

Unul dintre cele mai importante mesaje pe care le transmite Natalia femeilor cu care lucrează este că HIV nu este o sentință. Ele trebuie să urmeze tratamentul, sunt femei ca toate celelalte, pot avea o familie și naște copii. Virusul trebuie ținut sub control, iar pentru asta persoana infectată trebuie să bea maxim două pastile pe zi. O femeie care planifică să nască un copil trebuie să înceapă tratamentul din timp, înainte de nașterea copilului. Totul se face pentru a scade din încărcătura virală și a minimiza riscul de transmitere a acestuia fătului. Dacă anterior, femeilor HIV+ li se recomanda nașterea prin cezariană, astăzi ele nasc natural. După naștere, copiii urmează un curs de profilaxie de 28 de zile, pentru a elimina anticorpii mamei. Ulterior, aceștia sunt testați la șase săptămâni, trei luni, un an de la naștere, iar peste alte șase luni scoși de la evidență.

Astăzi, în Republica Moldova, nu mai sunt o raritate cuplurile în care doar un partener este HIV+, care planifică să întemeieze o familie și să devină părinți. Iarăși, totul se rezumă la tratamentul antiretroviral. „Eu mereu sugerez acestor cupluri să meargă la doctor, să fie testați. Este vorba de sănătate reproductivă. În alte țări, se face curățarea spermei. La noi asta nu se întâmplă deocamdată. În Moldova, în perioada de ovulație a femeii, partenerilor li se permite să nu folosească contraceptive. Iar dacă nivelul virusului în sângele partenerului infectat este zero, atunci și riscul este aproape nul. Cel puțin eu nu am întâlnit cazuri în Moldova, ca într-un cuplu discordant, un partener să infecteze pe altul în timpul actului sexual planificat”, explică Natalia.

***

Nu este deloc simplu să-i spui persoanei iubite că ești HIV pozitiv. Astfel se explică numărul mare de cupluri unde ambii parteneri sunt HIV+. „Totuși în Moldova sunt și cupluri discordante și ei au copii sănătoși, iar asta este minunat. Anul trecut, au născut 200 de femei infectate și doar trei bebeluși au moștenit virusul. Numărul mamelor-eroine crește pe an ce trece”, afirmă Elena Derjanschi, specialist în comunicare A.O. „Inițiativa Pozitivă”. Mai mult, recent aceasta a discutat cu o femeie de 41 de ani care a născut al treilea copil sănătos. „Oare așa ceva ar fi fost posibil acum zece ani?”, exclamă Elena Derjanschi.

În pofida posibilității de a întemeia o familie cu o persoană neinfectată, fără a o supune riscului molipsirii, mulți oameni HIV+ aleg să-și unească sufletele cu cineva de-o potrivă. „Sunt om și eu, am planuri, vise. Zece ani din viața mea s-au dus pe apa sâmbetei. Acum sunt ferm convins că în viața mea totul va fi bine și vreau un copil. Acum sunt foarte multe exemple pozitive care mă alimentează. Pe mine cu iubita mea ne unește aceeași problemă, ambii suntem HIV+”, recunoaște Evghenii Cernov, care a aflat de statutul său 20 de ani în urmă.

O perioadă destul de lungă, el a consumat droguri, a făcut exces de alcool și a avut relații sexuale neprotejate. Deși nimeni nu vorbea deschis despre asta, el era conștient că cel puțin doi dintre tovarășii săi de pahar și seringă erau HIV pozitivi. „Totul a început într-o zi când am decis să merg la ei acasă. Ei consumau droguri mult mai tari decât cele cu care eram obișnuit. Băieții mi-au propus să merg la farmacie după o seringă nouă, dar am fost atât de tentat să încerc ce aveau ei, încât am folosit seringa lor, pe care ei o dezinfectau în clocot. Atunci am pierdut controlul asupra mea”, își amintește Evghenii. Asta se întâmpla în 1997, după nouă ani în care acesta a fost membru al naționalei Republicii Moldova la lupte.

„Împreună cu Fondul ONU pentru Populație, am elaborat și implementat proiectul de dezvoltare a potențialului organizațiilor în domeniul serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă a persoanelor HIV pozitive sau drepturilor lor, a dependenților de droguri sau a altor grupuri vulnerabile, precum lucrătoare sexuale sau bărbați care practică sex cu bărbații. Așadar proiectul venea să includă în serviciile ONG-urilor care lucrează cu grupuri sociale vulnerabile elementul „sănătate sexuală și reproductivă” – de la planificare, până la implementarea și monitorizarea serviciilor, precum și dezvoltarea și aprecierea cunoștințelor personalului și nivelul de satisfacție a clienților.”

„Inițiativa Pozitivă” este o organizație tânără, înregistrată oficial în octombrie 2011. Aceasta reprezintă  o rețea de organizații cu o experiență vastă, care oferă servicii persoanelor care trăiesc cu HIV și populației cheie cu risc sporit de infectare în Republica Moldova.

***

Evghenii este fost deținut. A făcut închisoare de două ori, la diferență de trei ani, în total un deceniu. Abia acolo, în anul 2000, doctorii i-au confirmat că este HIV pozitiv. „Evghenii, tu nu-ți fă griji dar ești infectat”, cam așa a fost anunțat. „Eu presupuneam, intuiam că aș putea fi infectat, dar oricum continuam să sper că am scăpat ca prin urechile acului. Nu a fost să fie”, recunoaște Evghenii.

Odată ce i-a fost confirmat statutul de HIV+, bărbatul s-a lovit de lipsa de profesionalism a doctorilor. Prima lovitură a venit chiar din partea doctorului care i-a adus vestea proastă. Deși a fost rugat să nu spună nimănui, medicul i-a povestit totul mamei lui Evghenii, care a suferit și o cădere nervoasă din această cauză. „Dacă aveam nevoie de serviciile dentistului, tot ce accepta să-mi facă este să-mi scoată dintele. Refuzau să trateze, să-mi pună plombe sau să-i găurească”, afirmă Evghenii.

În 2005, acesta s-a mutat în Anenii Noi, unde a început o nouă viață. „Am trecut prin multe etape – negarea, judecata, adaptarea și conștientizarea. Până la adaptare a fost cel mai complicat, eram prost informat. Nu știam că există tratamentul antiretroviral, că pot duce o viață normală, că pot avea o familie și copii. Credeam că nu am perspective, că viața mea s-a terminat. Dar m-au ajutat cei care deja au trecut prin toate astea, alte persoane HIV+”, povestește Evghenii.

Astăzi, bărbatul simte că are o mare responsabilitate – să împărtășească totul cu viitorii săi copii, să le dea totul, iar ce nu are – să învețe de la alții.

***

Când a luat virusul HIV de la soțul său, Natalia Nalimova locuia în altă țară. S-a întors în Moldova abia cinci ani în urmă și știe cât de greu este să găsești doctori profesioniști. „Probabil eu am avut norocul să găsesc din prima un doctor în care să am încredere, cu care să-mi fie confortabil să vorbesc. Totuși, persoanele cu care lucrez mi s-au plâns nu o dată pe tratament discriminatoriu din partea lucrătorilor medicali. Înainte, legea confidențialității era foarte prost respectată. Acum, însă, situația s-a îmbunătățit”, afirmă ea.

Totuși, persoanele HIV pozitive intră în topul celor mai discriminate grupuri sociale din Republica Moldova. „Statisticile neoficiale vorbesc despre circa 18 mii de persoane HIV pozitive, iar asta înseamnă epidemie. Nu doar noi, ca ONG, trebuie să informăm, dar și lucrătorii medicali. Virusul HIV este o infecție destul de specială, din cauza aceasta numărul celor care se testează din proprie inițiativă este mică. Oamenilor le este frică să fie judecați, discriminați fie de medici, fie de rude sau prieteni. Pentru noi este mai simplu să fugim de problemă și să nu ne gândim la ea, decât s-o rezolvăm. Iată de ce în Moldova este epidemie de HIV/SIDA”, explică Natalia.

Informația l-a făcut puternic pe Evghenii. Astăzi el își cunoaște drepturile, dar și obligațiile. Astăzi, când acesta are nevoie de serviciile unui doctor, el nu se mai simte discriminat. „Eu nu trebuie să anunț doctorul că sunt HIV+, decât în situații specifice. Medicul este obligat să sterilizeze instrumentele, să folosească seringi noi și să mă trateze așa cum scrie în Jurământul lui Hippocrates. Nu pot zice că discriminare nu mai este, ea doar nu mai este făcută pe față, ca înainte”, spune Evghenii, știind că, dacă un doctor refuză să-i ofere ajutorul medical sau angajatorul să-l primească la lucru, ei pot mereu apela la juristul lor. Mai mult, astăzi, el este voluntar și colaborator al comunității terapeutice „Viața Nouă”. Denumirea comunității nu este întâmplătoare, aici Evghenii și mulți alții ca el au luat-o de la zero sau încă fac primii pași spre asta…

Acest articol a fost elaborat cu suportul UNFPA, Fondul ONU pentru Populație în Moldova, și nu prezintă în mod
necesar punctul de vedere al UNFPA, al Organizației Națiunilor Unite, sau oricare din organizațiile sale afiliate.