Eduard, Tatiana, Alexandra, Ivan și Ghenadie au multe lucruri în comun. Toți au fost discriminați, toți au abilități limitate și toți au reușit să demonstreze că sunt responsabili și pot lucra. Unii dintre ei s-au născut cu o dizabilitate, alții au căpătat-o pe parcursul vieții. Și chiar dacă drumul lor până la angajare nu a fost deloc ușor, cei cinci spun că merită efortul. Astăzi ei sunt colegi muncă.
Ivan
Ivan Ologu are 53 de ani și nu aude și nici nu vorbește. Comunică prin notițele pe care le face pe o foaie sau prin intermediul semnelor. „Este responsabil și atent. Înțelege imediat ce-i arăți”, explică angajatoarea acestuia, Tatiana Puga. Femeia a deschis întreprinderea socială „Credem-Eco”, la Bălți, în 2019. Aici, din 20 de persoane angajate, șapte sunt cu nevoi speciale.
Ivan s-a angajat aici în toamna anului trecut. Lucrează mai mult în atelierul de croitorie. Verifică munca croitoreselor și participă la împachetarea comenzilor. „Vanea lucrează foarte bine. Noi coasem și el verifică dacă nu am omis ceva. Ce îi spui aceea face”, declară cusătoreasa Ludmila Leibova.
Eduard
Într-o bucătărie încăpătoare, Eduard Magdei spală o cratiță. „Gata, e curată”, spune tânărul cu o voce scăzută. Apoi, ia un lighean și-l trece sub jetul de apă. „Și acesta e gata.” Se îndreaptă spre plită, unde se călește niște morcov, ceapă și varză. Amestecă cu lingura de lemn de câteva ori după care o așază pe marginea tigăii.
Tânărul de 22 de ani s-a născut cu dizabilități intelectuale. Îi este greu să îndeplinească mai multe sarcini în același timp. Lucrează ca ajutor de bucătar la întreprinderea socială „Credem-Eco” din Bălți deja de trei ani. „Eu fac tot ce mi se cere. Mă implic la prepararea mâncării. Lucrul nu este ușor, dar mă descurc. Contează să nu cedezi,” afirmă Eduard.
Ziua de muncă începe la 8 dimineața. Spală vasele, curăță legumele, iar uneori mai aduce produse din depozit. Împreună cu colegii, trebuie să pregătească zilnic 220 de prânzuri.
„Îmi place acest loc de muncă. Îmi asigură viitorul”, recunoaște Eduard. Nu-l opresc nici măcar cei 26 de km pe care-i parcurge zilnic, ca să ajungă din Fălești până în Bălți.
Eduard a studiat culinăria timp de doi ani la Centrul de Excelență în Servicii și Prelucrarea Alimentelor din Bălți. S-a angajat aici imediat după absolvire.
Tatiana
Tatiana Budeanu are 37 de ani și a fost diagnosticată la naștere cu paralizie infantilă pe partea stângă a corpului. Din cauza dizabilității sale, femeia merge șchiopătând și apucă mai greu obiectele cu mâna stângă. Și totuși este în mișcare ziua întreagă. Este colega lui Eduard de un an și șapte luni.
„La început eram recepționistă. Primeam comenzile. Apoi, am devenit administratoare, iar acum sunt șefă de preparare a produselor. Sunt responsabilă de tot ce iese și intră aici. Practic, nu am zile libere”, spune femeia.
Acesta nu este primul său loc de muncă. Timp de 12 ani a fost registratoare medicală la Centrul de transfuzie a sângelui, iar ulterior a fost casieră la un supermarket din oraș. „La magazin am lucrat trei ani. Era destul de greu fizic. Stăteam în picioare câte 14 ore”, povestește Tatiana.
După concediere i-a luat mai mult timp să-și găsească un loc de muncă. Primea refuzuri peste refuzuri din cauza dizabilității sale. I se spunea că nu se va descurca, iar asta o făcea să se simtă invizibilă. Cu toate acestea, nu a renunțat.
„Este dureros că noi, persoanele cu dizabilități, mereu trebuie să demonstrăm că putem. Perioada de probă este pentru fiecare angajat, dar nouă însă ni se spune: «Vezi, îți dau un anumit termen, dacă nu te descurci, tu singur știi ce problemă ai»”, explică femeia.
Tatiana spune că antreprenorii ar trebui să oferă o doză de încredere persoanelor cu dizabilități, care sunt dornice să învețe. „Avem abilități și vrem să lucrăm, dar de cele mai multe ori suntem ținuți în casă. Nimeni nu se uită la noi”, oftează femeia, care-și crește singură cei trei copii. „Aici, la serviciu m-am redescoperit, le-am demonstrat copiilor că pot deveni ceva mai mult. Aici simt că sunt apreciată”, conchide Tatiana.
Alexandra
Pe Alexandra Ursachi mereu o vezi cu o foarfecă în mână. Taie țesătura, descoase fermoarele, scurtează firul de ață. Femeia de 60 de ani are deficiențe auditive. Lucrează în atelierul de croitorie a întreprinderii „Credem-Eco” deja de trei ani. Ea este mâna dreaptă a celor două cusătorese din atelier. În tinerețe, femeia a lucrat zece ani la o întreprindere din Bălți, după care s-a concediat. Trebuia să aibă grijă de bunica sa, apoi de mamă, apoi și de soacră. Anii au trecut, iar la 57 de ani a început să-și caute de lucru. „E greu să trăiești dacă nu ai un venit stabil”, spune Alexandra.
Ghenadie
Ghenadie Romandaș are 35 de ani și are dificultăți de vorbire și vedere. Îi este greu să pronunțe cuvintele și unele sunete poate să le repete de câteva ori până reușește să spună ceva. Bărbatul are mai multe responsabilități: mătură, taie buruienile, îngrijește curtea întreprinderii sociale, ajută la descărcarea produselor alimentare.
„Îmi place că am un loc de muncă. Lucrez aici de un an și șapte luni. Am mai activat anterior două luni la cimitirul din Bălți. Tot eram responsabil să fac curat. Dar aici este mai serios”, spune el.
Ghenadie a căutat de muncă mai bine de un an. Și-a găsit acest loc prin intermediul Oficiului de Ocupare a Forței de Muncă din Bălți. „Pentru mine e foarte important că am un loc de muncă. Să stai doar acasă nu-i ușor. Dacă vii la lucru mai vorbești cu unul, cu altul, mai îndeplinești o sarcină”, zice el.
Până a ajunge aici, bărbatul a avut patru încercări de a se angaja, în calitate de hamal. De fiecare dată a fost refuzat.
„Îmi spuneau că n-o să pot. Mă simțeam discriminat. Da, lucrez încet, dar îmi fac munca”, afirmă Ghenadie. Potrivit lui, angajarea le oferă posibilitatea persoanelor cu dizabilități să se încadreze mai ușor în societate.
Antreprenoriatul social
Potrivit legislației, activitatea de antreprenoriat social este orientată spre îmbunătățirea condițiilor de viață și oferirea de oportunități persoanelor din categoriile defavorizate, prin ocuparea forței de muncă, dezvoltarea serviciilor sociale în interesul comunității și creșterea incluziunii sociale.
Întreprinderea „Credem-Eco” își desfășoară activitatea în clădirea unei foste școli din Bălți, alocată gratuit organizației de Primăria municipiului Bălți, pentru o perioadă de 20 de ani. Tatiana Puga spune că întâmpină dificultăți cu transportarea persoanelor cu dizabilități la locul de muncă. „Nu avem transport pentru ei. Le este greu să se deplaseze atât în timpul ninsorilor, cât și când plouă mai tare. Căutăm soluții”, explică antreprenoarea socială.
Cum ajută statul?
Potrivit Ministerului Muncii, în Republica Moldova sunt 160 de mii de persoane cu dizabilități, dintre care doar 24 de mii sunt angajate în câmpul muncii.
Pentru a stimula antreprenorii care angajează persoane cu dizabilități, statul face două lucruri:
- subvenționează 75% din cheltuielile privind adaptarea locului de muncă,
- subvenționează 30% din salariul mediu pe economie al unui angajat cu dizabilități pentru ultimele șase luni din anul precedent.
Ana Gherganova, șefa direcției Politici de ocupare a forței de muncă și de reglementarea migrației a Ministerului Muncii, spune că în pofida acestor acțiuni, antreprenorii nu se grăbesc să angajeze persoane cu dizabilități. „Ne confruntăm cu reticența angajatorilor, deoarece aceste persoane sunt mai puțin productive și nu reușesc să realizeze cu același succes sarcinile precum o persoană fără dizabilitate.”
Cei care totuși reușesc să treacă de această barieră și să se angajeze în câmpul muncii, spun că „aici, la serviciu, am înțeles că viața este frumoasă, că lumea are nevoie de mine și acest lucru este foarte important”, conchide Tatiana Budeanu.
Fotografii de Ecaterina Buruiană
