Republica Moldova are o profundă criză de identitate, un sistem politic profund divizat şi o economie lipsită de transparență.
George Friedman, fondatorul grupului de analiză Stratfor, a întreprins recent o călătorie în Turcia, Moldova, România, Ucraina şi Polonia. Observaţiile şi concluziile acestui turneu au fost adunate în seria „O călătorie geopolitică ”, a cărei a patra parte se ocupă de Moldova. Vă oferim în continuare al treilea capitol al acestei părţi.
Lucrurile devin şi mai dificile cînd te uiţi la condiţia economică a Moldovei. S-a spus că e una din cele mai sărace a Europei, dacă nu cea mai săracă. Cam 12 procente din Produsul Intern Brut vin din remitenţele de la imigranţii care muncesc în ţările occidentale, unii dintre ei ilegal. E o scădere de la 19 la sută, dar nu din cauza creşterii economice, ci pentru că recesiunea globală a redus remitenţele. România a început un program de acordare de paşapoarte româneşti moldovenilor. Asta le permite moldovenilor să călătorească şi să muncească oriunde în Uniunea Euroepană. Făceau deja asta în mod ilegal. Acum imigraţia şi remitenţele au devenit oficiale. Sînt unii în Moldova care spun că e o încercare a României de a submina Moldova, prin încurajarea emigraţiei. Dar avînd în vedere remitenţele, e probabil un colac de salvare.
Diverşi oameni din Moldova şi din România mi-au spus că principalul export al Moldovei sînt femeile, care sînt ademenite sau se alătură de bună voie (depinde de persoana pe care o întrebi) la diaspora moldovenească, pentru a lucra ca prostituate. Unii spun (şi nu pot să verific asta) că moldovencele ar constitui cel mai mare număr de prostituate care muncesc în bordelurile legale ale Europei. E o discuţie alimentată de puţine statistici valide şi de multe opinii. Cu toate acestea, cînd vorbeşti cu oamenii, informaţia nu pare a fi negată. Ăsta e un semn al unei ţări disperate.
Vă propun o întîmplare dintr-o sîmbătă seara petrecută pe străzile Chişinăului. Trotuarele pline cu adolescenţi sau tineri abia trecuţi de 20 de ani. Mi s-a spus că nu există cluburi unde tinerii să petreacă, aşa că ei se adună pe străzi. Nimic extraordinar pînă aici: imi aduc aminte de Queens Boulevard, pe vremea liceului meu. Ciudat era însă că se adunau în grupuri de la 5 pînă 15, şi în centrul fiecărui grup erau grupuri mai mici de fete, de la una la 3, toate îmbrăcate mult mai elegant decît băieţii. Ciudăţenia era că băieţii erau mai mulţi decît fetele. N-am reuşit să aflu dacă restul fetelor erau acasă cu părinţii lor, sau dacă numărul fetelor tinere e în general mai mic decît al băieţilor. Soţia mea mi-a spus că fetele nu purtau haine ieftine, după părerea ei doar cizmele costau cîteva sute de dolari.
Nu prea ştiu ce să înţeleg din asta, dar să adăugăm că pe strada principală erau filialele mai multor bănci, la fel pe strada principală a unui orăşel pe care l-am vizitat la nord de capitală. Construirea şi întreţinerea filialelor locale ale băncilor costă. E nevoie de clienţi ca ele să funcţioneze şi, cînd ai şapte bănci concurente într-un orăşel, asta înseamnă că acolo sînt bani.
Avem deci un paradox. Sînt unii care spun că Moldova este extrem de săracă, dar acolo sînt o mulţime de bănci şi femei tinere îmbrăcate bine şi scump. Băieţii tineri par să-mi împărtăşească gusturile în ce priveşte îmbrăcămintea, care ar putea veni din sărăcie sau indiferenţă, deci nu se potrivesc analizei. Cred însă că nu mă înşel prea mult cînd spun că statisticile oficiale ale Moldovei şi realitatea economică nu se sincronizează.
Sînt trei posibile explicaţii. Prima e că remitenţele inundă ţara, de la femei sau de la emigranţi, iar băncile sînt acolo pentru a gestiona banii care vin înăuntru. A doua e că există o masivă economie subterană care ocoleşte regulamentele, plata impozitelor şi analiza statistică. A treia explicaţie – capitala şi cîteva oraşe sînt îmbelşugate, în timp ce zonele rurale sînt extraordinar de sărace (am văzut cîteva blocuri de construcţie sovietică ce ar putea confirma asta). Am impresia că toate cele trei explicaţii sînt corecte, şi asta explică clivajul politic al ţării.
Republica Moldova are o profundă criză de identitate, un sistem politic profund divizat şi o economie care nu are, cum se spune, transparenţă. De aceea e dificil să te gîndeşti la ea geostrategic.
(Va urma)
Traducere de Lucian Ştefănescu
Vezi: O călătorie geopolitică (II) – Identitatea moldoveană
O călătorie geopolitică – Moldova (I)
