De Nicolae Dabija
Săptămâna viitoare se va împlini un an de la evenimentele din 7 aprilie.
Această zi e una de doliu, dar şi de glorie în istoria mai recentă a Republicii Moldova.
Am certitudinea că la 7 aprilie comunismul a murit, chiar dacă mai respiră.
Sunt de acord de astă dată cu Marian Lupu, care a repetat alaltăieri o convingere de a sa mai veche, că la 7 aprilie 2009 la Chişinău a avut loc o tentativă de lovitură de stat.
Doar că ea a fost pusă la cale de Vladimir Voronin, iar complici i-au fost Marian Lupu cu toată protipendada partinică de atunci.
Am declarat acest lucru şi la Procuratura Generală a republicii, unde am fost invitat să dau depoziţii de două ori: o dată ca bănuit şi a doua oară ca martor.
Am prezentat în acest sens mai multe argumente.
Este evident faptul că evenimentele din 7 aprilie au avut două componente: 1) revolta tinerilor, care a purtat un caracter spontan şi a cărei motivare a fost fraudarea masivă a alegerilor din 5 aprilie şi 2) devastarea celor două clădiri ale statului.
La 7 aprilie, în paralel cu mitingul paşnic din Piaţa Marii Adunări Naţionale, care începuse în jurul orei 12.00, în faţa Preşedinţiei s-a desfăşurat un altul, care la un moment dat a luat o turnură violentă. Protestatarii, instigaţi de prezenţa poliţiştilor pregătiţi de luptă, cu scuturi şi bastoane, au spart geamurile sediului prezidenţial, pătrunzând şi în interior până la etajul întâi, după care au arborat drapelele Uniunii Europene şi drapelul naţional (fără stemă) al Republicii Moldova pe sediul Preşedinţiei.
Ulterior, abia peste 3-4 ore, manifestanţii au luat o decizie lipsită de orice logică: să ia cu asalt şi să incendieze sediul Parlamentului, care e o instituţie democratică a oricărui stat. Sunt convins că asaltul clădirii forului legislativ a fost sugerat de V. Voronin şi realizat de organele de forţă. De ce?! Pentru a nu lăsa ca opinia publică, naţională şi internaţională, să creadă că mânia populaţiei a fost orientată doar contra preşedintelui, devenit odios, V. Voronin.
Devastarea Parlamentului a făcut parte parte dintr-un scenariu diabolic, care a urmărit mai multe scopuri: discreditarea şi lichidarea morală a opoziţiei, scoaterea în afara legii a partidelor liberale, legiferarea unui partid unic ca pe timpul URSS, îndepărtarea Republicii Moldova de vectorul european, transformarea acesteia într-o gubernie rusească, instaurarea unei dictaturi personale a lui V.Voronin şi a urmaşilor săi pentru o lungă perioadă de timp, dar şi impunerea vizelor pentru cetăţenii români, declararea diplomaţilor români „persona non grata” sau chiar ruperea relaţiilor cu România.
Provocatorul nr. 1, V.Voronin, a dat dispoziţie ca poliţia să părăsească sediul Parlamentului, lăsând astfel una dintre cele mai importante instituţii ale statului neapărată, nu şi sediul Preşedinţiei, în care forţele de ordine nu permiteau ca protestatarii să urce mai sus de etajul întâi.
S-a afirmat şi pe multă dreptate că mulţi dintre vandalizatori erau reprezentanţi ai lumii interlope, scoşi direct din închisori şi aduşi în Piaţă, „să se răcorească”, chiar de temnicerii lor. Printre ei se aflau adepţi ai partidului naţional-bolşevic de a Universitatea Slavonă şi Academia Antropologică a lui Mark Tkaciuk (vorbeau ruseşte), membri ai comandoului („echipa de zgomote”) PPCD-ist, lucrători ai SIS-ului, ai poliţiei, lucrători ai organelor judiciare şi de anchetă, îmbrăcaţi în haine civile.
În fruntea celora care au pătruns în clădirea Parlamentului se aflau persoane cu cagule, iar cei mai mulţi atacatori nu erau deloc tineri. Anume ei provocau violenţele.
Nici unul dintre cei care s-au dedat la acte de distrugere în sediul Parlamentului n-a fost arestat. Arestările au fost efectuate în Piaţă sau în preajma ei. Argument care vorbeşte de faptul că cei din forţele de ordine n-au dorit să-i aresteze pe “ai lor”.
În noaptea de 7 spre 8 aprilie şi-n zilele imediat următoare au fost efectuate arestări în cămine, în aule, în clasele de studii(circa o mie de tineri).
La comisariate tinerii arestaţi au fost bătuţi cu bâtele poliţieneşti, cu pumnii, cu bocancii, până-şi pierdeau cunoştinţa. Apoi, când îşi reveneau, poliţişti cu cagule (împrumutate de la cei care au pătruns în sediul Parlamentului?!) şi asta pentru ca să nu fie recunoscuţi – reluau bătăile de la capăt. Numele nici unuia dintre ei încă n-a fost aflat. Pe când acestea pot fi stabilite foarte simplu: cercetându-se listele poliţiştilor care au primit a doua zi apartamente şi care au fost propuşi într-o listă semnată de Gh. Papuc pentru a fi decoraţi cu ordine şi medalii.
Cei mai mulţi tineri erau reţinuţi în parcuri, pe terase sau în plină stradă de grupuri alcătuite de 12-15 poliţişti şi angajaţi ai SIS-ului, îmbrăcaţi în civil, care se aruncau în haită asupra acestor copii, imobilizându-i şi urcându-i în dube poliţieneşti.
După 7 aprilie, Voronin a dat indicaţii verbale organelor de drept să-i amnistieze pe pe “devastatorii clădirilor”. Dar niciunul dintre aceştia n-a fost arestat în sediile respective şi nici unul dintre ei n-a devastat.
Ei fuseseră arestaţi la întâmplare.
În concluzie, câteva argumente că scenariul evenimentelor din 7 aprilie (pe care le-am prezentat la 12 februarie a.c. şi procurorului Procuraturii Generale, dl Radu Sâli) a fost pregătit din timp ar fi:
1) lista celor arestaţi ulterior (Gabriel Stati, Anatol Mătăsaru, Sergiu Mocanu ş.a.) fusese alcătuită cu câteva zile mai devreme de 7 aprilie;
2) o parte din Arhiva Parlamentului a fost refugiată în ajunul devastării clădirii legislativului;
3) în cabinetele 502, 503 au fost arse cauciucuri de automobil (n-a fost văzut niciun protestatar intrând cu ele pe umere în Parlament, e clar că acestea se aflau în interior, ca şi benzina cu care au fost stropite, ca să poată arde; fumul negru care ieşea pe geamuri fiind specific nu unor hârtii care ar fi putut lua foc, ci anume cauciucurilor);
4) mai multe cabinete au fost incendiate din interior (al dlui I.Roşca s-a aprins primul), flăcările învăluindu-le mai înainte ca protestatarii să pătrundă în clădire;
5) seifurile din birourile deputaţilor au fost găsite descuiate, ele nu au urme că ar fi fost forţate; unii deputaţi (S.Urecheanu, V.Cuşnir ş.a.) au susţinut că conţinutul lor a fost prădat şi la 8 aprilie şi la 9 aprilie, când protestele se încheiaseră;
6) toate uşile de la birourile parlamentarilor aşteptau deschise; dublurile cheilor se aflau la administraţia Parlamentului; să fi fost aceasta complice al devastărilor?!
7) s-a dat ordin ca trupele speciale să părăsească sediul Parlamentului; de ce ?!; ca să încurajeze copiii-gură cască, cei care au pătruns mai mult din curiozitate în Parlament, în urma devastatorilor, să-şi ia „ca amintire” calculatoare, scaune, hârtii?!
8) stegarii (odrasle ale unor înalţi demnitari ai MAI) care au urcat pe clădiri să arboreze drapelele Uniunii Europene şi cel fără stemă (naţional) al Republicii Moldova au pătruns pe acoperişurile celor două sedii conduşi de paza şi administraţia celor două sedii ale statului şi la sugestia conducerii fracţiunii comuniste (V. Ţurcan e filmat cum le dă indicaţii acestora: “… v-aţi urcat şi aţi instalat…”);
9) deputaţii comunişti au fost avertizaţi cu câteva zile înainte de scrutinul parlamentar să-şi strângă toate lucrurile mai importante din birourile lor; tehnica preţioasă a fost retrasă din birouri înainte de 5 aprilie; cine a ştiut din timp, dacă nu “scenariştii”?! ce se va întâmpla după alegeri?!
10) înainte de evenimentele de la 7 aprilie Voronin sugerase Guvernului să impună un regim de vize pentru cetăţenii României (“las’ să steie la ei acasă”);
11) proiectele de reparaţie a Parlamentului şi Preşedinţiei s-au făcut cu doi ani în urmă, când lucrările de reparaţie au fost estimate la 20-30 de milioane de lei, ele nefiind executate din motiv că „nu sunt bani”, după devastări s-a anunţat că reparaţiile vor costa un miliard de lei şi că bani sunt (cele două firme care-şi anunţaseră acum doi ani disponibilitatea de a le repara erau firme protejate de Oleg Voronin şi Vladimir Baldovici, prieten al familiei Voronin). Cine a avut interesul să grăbească, în plină criză economică, reparaţiile şi de unde s-a ştiut acum doi ani că cele două clădiri vot fi devastate?!
