Deja a trecut un an de când COVID-19 a creat și a trimis mai multe valuri de șoc în întreaga lume, perturbând percepția tuturor asupra ceea ce constituie „normalitate”. Dacă dezbaterile de anul trecut gravitau în jurul carantinei, astăzi, majoritatea discuțiilor se învârt în jurul vaccinării.
Există deja prea multe teorii ale conspirației despre tipurile de vaccinări, eficacitatea lor și potențialele repercusiuni. Nu intenționez prin acest articol sa pun și mai multe paie pe focul unei discuții deja foarte aprinse. Ceea ce-mi propun este să pun tema vaccinărilor în perspectiva economiei politice și să examinez următoarele întrebări:
- De ce accesul la vaccinuri este atât de inegal în întreaga lume?
- De ce unele țări comandă de cinci, șapte sau chiar de nouă ori mai multe doze de vaccin decât populația lor, în timp ce altele așteaptă donații generoase?
Imaginea de mai jos ilustrează realitatea regretabilă a inegalității globale. Vestul bogat își va vaccina întreaga populație până la sfârșitul anului, iar restul țărilor, constituind majoritatea ca număr de populație, va aștepta luni, dacă nu ani, până când vor putea face același lucru.
People’s Vaccine Alliance, o coaliție de organizații și activiști care susțin campania pentru crearea unui „vaccin al oamenilor”, care se bazează pe cunoștințe comune și este disponibil gratuit pentru toți, și-a exprimat îngrijorările serioase cu privire la problema accesibilității – la începutul lunii decembrie s-a aflat că 53% din stocul total de vaccinuri a fost deja rezervat de țările bogate din Vest, care, în ansamblu, cuprind doar 14% din populația globală.
În perspectivă, acest lucru înseamnă că 9 din 10 persoane din 70 de țări din întreaga lume vor fi private de vaccin în acest an. Între timp, Canada a asigurat nouă doze per cetățean, SUA – 7,3, iar Marea Britanie – 5,7.
În această goană pentru vaccinuri, unde există atât de multe necunoscute despre eficiența acestora, țările bogate au luxul unor opțiuni multiple, în timp ce majoritatea țărilor sărace vor colecta rămășițele.
Această acumulare de vaccinuri în favoarea unei minorități globale a alarmat comunitatea internațională. Cadre universitare, activiști și lideri din OMS (Organizația Mondiala a Sănătății) și OMC (Organizația Mondială a Comerțului) au acuzat țările bogate de „naționalismul vaccinului”. Pe timp de criză globală, ar trebui să rămânem solidari pentru a asigura protecție tuturor. În schimb, după cum ne zice directorul OMS, Dr. Tedros Adhanom Ghebreyhesus, vaccinurile sunt distribuite pe nedrept și ceea ce caracterizează societatea globală în acest moment este un „eșec moral catastrofal”.
Lawrence Gostin, profesor de drept la Georgetown, specializat în dreptul sănătății publice, afirmă că „toate ființele umane au valoare egală, iar acumularea egoistă a vaccinurilor este lipsită de etică”.
Noul șef al OMC, Ngozi Okonjo-Iweala, de asemenea și-a exprimat nemulțumirea:
„Nimeni nu este în siguranță până când toată lumea nu este în siguranță. Este de necugetat ca oamenii să moară într-o parte a lumii așteptând la capătul cozii, atunci când avem tehnologia să asigurăm un acces egal.”
Organizația COVAX a fost înființată anume pentru a aborda această problemă.
Un rezultat al colaborării dintre OMS, GAVI (Alianța Globala pentru vaccinuri și imunizări) și CEPI (Coaliția pentru inovații în domeniul pregătirii pentru epidemii), COVAX are ca scop „accelerarea dezvoltării și fabricării vaccinurilor COVID-19 și garantarea accesului corect și echitabil pentru fiecare țară din lume”. Dar, după cum ne arată graficul de mai sus, COVAX ar trebui să furnizeze doar o cincime din dozele pe care le primesc țările dezvoltate.
Stimulat recent de donații din partea SUA, a Marii Britanii și a UE la cererea OMS (donații care au urmat doar după ce aceste țări și-au asigurat accesul complet pentru propriile populații), COVAX urmează să vaccineze 20% din locuitorii țărilor cu venituri mici și mijlocii până la sfârșitul anului 2021.
Acest lucru NU este nici pe departe suficient. Unul dintre cele mai mari riscuri în aceasta pandemie este mutația rapidă a virusului – formele noi ale virusului pot fi mult mai periculoase și sunt imune la vaccinurile actuale.
Dr. Roselyn Lemus-Martin, doctor în biologie moleculară și celulară de la Universitatea din Oxford, a declarat că această competiție pentru vaccinuri doar va prelungi pandemia.
Vă puteți imagina încă un an sau chiar mai mulți de haos?
Prelungirea pandemiei nu va avea efecte dezastruoase doar în domeniul sănătății, după cum ne-a arătat 2020. Recesiunea economică globală afectează cel mai mult populația cea mai săracă. Doar în Africa, pandemia a împins 100 de milioane de oameni în sărăcie extremă, inversând două decenii de progres.
PAM (Programul Alimentar Mondial) estimează că pandemia va afecta până la 272 de milioane de persoane care vor suferi de insecuritate alimentară acută. Organizația Internațională a Muncii spune că deja am pierdut 225 milioane de locuri de muncă la nivel mondial și estimează că economia globală va fi redusă cu 12.5 trilioane de dolari.
Dacă solidaritatea globală și integritatea morală nu sunt motive suficiente pentru asigurarea accesului egal la vaccinuri, atunci cel puțin motivele economice ar trebui să ne alarmeze. Dacă mai mult de 70% din populația globală rămâne în risc de îmbolnăvire sau insecuritate economică, comerțul și activitatea economică globală vor încetini considerabil – o consecință pe care nici măcar țările bogate nu o pot evita, în pofida inoculării în masă.
Dacă atât din punct de vedere moral, cât și economic, este logic să distribuim vaccinurile în mod egal, de ce nu o facem?
Un obstacol îl reprezintă procedura complexă de finanțare a cercetării și dezvoltării medicamentelor și vaccinurilor.
Companiile farmaceutice funcționează pe baza „angajamentului înaintat pe piață” (advanced market commitment), un stimulent financiar prin care guvernele plătesc în avans pentru a intra la coada de așteptare a produsului final.
Dr. Tedros Adhanom Ghebreyhesus, directorul general al OMS, a confirmat într-o conferință de presă că 44 de tranzacții bilaterale au fost semnate între țările dezvoltate și companiile farmaceutice în 2020, urmate de alte 12 de tranzacții în 2021.
„Este de înțeles că toate guvernele acordă prioritate vaccinării propriilor cetățeni aflați în grupurile de risc. Dar nu este corect ca persoanele tinere și cei mai sănătoși din țările bogate să fie vaccinate înainte de cele aflate în grupurile de risc din țările mai sărace. Chiar dacă vorbesc de acces echitabil, unele țări și companii continuă să acorde prioritate tranzacțiilor bilaterale, ocolesc facilitatea COVAX, cresc prețurile și încerca să sară în fața cozii. Acest lucru este incorect”, a declarat directorul OMS.
Și are dreptate! Pe deoparte, am putea argumenta că nu putem da vina pe țările dezvoltate pentru faptul că își pun cetățenii pe primul loc. Aceste țări au mai mulți vârstnici ca proporție din populație și sunt responsabile în fața propriului electorat.
Pe de altă parte, este moral oare ca unii oameni să fie etichetați mai valoroși decât alții, în baza capacității guvernelor lor de a plăti?
Un alt motiv important pentru deficitul de aprovizionare cu vaccinuri sunt restricțiile de monopol prin patente internaționale. În cazul unei pandemii globale, ar fi logic ca drepturile de proprietate intelectuala să fie disponibile la liber, vaccinurile sa fie accesibile prin licențe open source, astfel încât mai mulți producători să le poată fabrica și vinde la prețuri convenabile nivelului local.
O astfel de propunere de a renunța la drepturile de proprietate intelectuală cu privire la toate produsele COVID-19 a fost înaintată de India și Africa de Sud în fața OMC, dar țările bogate au blocat-o.
La începutul anului 2020, Universitatea Oxford a promis să doneze drepturile la vaccin pentru orice producător de medicamente, dar Fundația Bill și Melinda Gates i-a convins sa își schimbe părerea și, astfel, Oxford a dat drepturi exclusive vaccinului AstraZeneca, motivând că asta ar afecta siguranța producerii vaccinului și, în consecință, reputația acestuia. În același timp, Fundația a dat asigurări că va fi distribuit corect, inclusiv în rândul țărilor sărace.
Aceasta criză globală a fost transformată de producătorii de vaccinuri într-o oportunitate economică. Luând în considerare faptul că doar ei au dreptul să producă vaccinuri, doar ei vor avea parte de profituri.
Este o catastrofă morală și o criză umanitară atunci când profitul câtorva producători devine o prioritate, în defavoarea vieților a miliarde de oameni. Raportul Pfizer sau creșterea prețului acțiunilor companiei la bursă dezvăluie foarte clar sumele enorme de bani care curg în câteva buzunare.
„COVAX”, spune Asia Russell, directoare executivă a HEALTH GAP, „este o parte a unui răspuns global de a stopa pandemia, dar caritatea nu este o strategie completă pentru asigurarea sănătății publice. De ce este tolerată profitarea, în timp ce lucrătorii din domeniul sănătății din țările sărace mor așteptând accesul la vaccin? Oare viața lor nu valorează la fel de mult ca viața celor din Marea Britanie sau SUA?”
Accesul la vaccinări pune inegalitatea globală într-o lumină nouă și ridică întrebări morale foarte serioase. Dacă ne dorim să trăim și să prosperam într-o lume globalizată, trebuie să împărtășim atât beneficiile, cât și riscurile. Altfel, riscăm să ne întoarcem la un regim colonial, după cum afirmă Jesse Bump și colegii săi, cercetători la Universitatea Harvard.
„COVID-19 a provocat politici externe competitive și individualiste. Lupta competitivă pentru vaccinuri și alte echipamente de luptă împotriva COVID indică faptul că economia politică a pandemiei este de fapt economia politică a extracției, urmând modele de exploatare care au durat secole.”
Criza COVID-19 pune inegalitatea globală deja existentă într-o formă încă mai dezgustătoare. Cum este posibil ca cea mai mare parte a lumii să lupte împotriva șomajului, falimentului și foametei, în timp ce o mână de corporații și miliardari au reușit să-și crească averea?
Cum putem fi martori și chiar victime ale acestei nedreptăți și să o numim „antreprenoriat de succes” sau „progres”? Trei decenii de dereglementare a economiei mondiale au mărit diferența dintre cei care au de toate în abundență și cei care nu au absolut nimic.
Dacă noi, în calitate de societate globală, apreciem colaborarea, echitatea și justiția, atunci trebuie să încorporăm aceste valori în guvernanța internațională și în procesul de elaborare a politicilor internaționale. În caz contrar, practicile regresive din trecut vor continua să ne nenorocească prezentul și să ne corupă viitorul.
Cătălina Catana a studiat Inovația în Afaceri în Amsterdam, cu axare pe inovarea socială și durabilitate. În ultimii 3 ani s-a jucat de-a antreprenoriatul în diferite colțuri ale lumii, crescând în același timp o pasiune tăcută pentru științele sociale și economia progresivă. Câțiva ani în sectorul privat au fost suficienți pentru a o convinge să își schimbe direcția. În prezent, ea se află la Copenhaga, în calitate de asistent de proiect pentru Humanity în Action, o organizație internațională non-profit angajată în apărarea drepturilor omului, pluralism și democrație. Ea cercetează și scrie despre economia politică, justiția socială și echitate.
