Aderarea României la Uniunea Europeană a devenit realitate la 1 ianuarie 2007, aducând cu sine promisiunea normalităţii şi a bunăstării. Majoritatea românilor priveşte cu optimism către viitorul european şi aşteaptă, înainte de toate, îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi reducerea decalajelor care ne separă de cetăţenii mai vechi ai UE.
…În calitate de ţară membră a UE, România va beneficia, începând cu acest an, de un ajutor financiar considerabil din partea instituţiilor europene. Fondurile comunitare sunt destinate îmbunătăţirii mediului economic şi social din România, astfel încât ţara noastră să poată parcurge, într-un timp cât mai scurt şi cu sacrificii cât mai reduse, distanţa care o separă de statele europene. Utilizarea cu succes a banilor europeni depinde, însă, în mod fundamental de capacitatea noastră de a-i cheltui cât mai folositor cu putinţă.
În aceeaşi măsură în care aderarea a fost obiectivul clasei politice în întregime şi nu doar al unei singure guvernări, dezvoltarea României în perioada post-aderare necesită stabilirea unui dialog interpartinic şi atingerea unui consens politic. În ceea ce priveşte administraţia publică, nevoia de dialog este şi mai acută, în condiţiile în care expertiza şi performanţele trebuie să depăşească nivelul algoritmului politic. Realităţile din România impun astăzi o colaborare cât mai strânsă atât la nivelul clasei politice, cât şi la nivelul societăţii civile şi al partenerilor sociali.
România va deveni un actor important şi stabil pentru viitorul Uniunii Europene doar dacă va reuşi să promoveze imaginea unei ţări puternice şi credibile. România trebuie să demonstreze că poate să îşi respecte angajamentele pe care şi le-a asumat atunci când a început procesul de integrare, că este pregătită să implementeze strategiile europene şi că este hotărâtă să reprezinte principiile Uniunii pe scena internaţională. Toate aceste deziderate sunt prea importante pentru a fi premiul unui partid politic sau al unui guvern anume. Acestea sunt obiectivele întregii societăţi româneşti şi responsabilitatea întregii clase politice.
Dezbaterea cu privire la priorităţile de dezvoltare ale ţării după aderare trebuie să continue într-un cadru public, astfel încât fiecare român să cunoască îndeaproape oportunităţile pe care integrarea europeană i le oferă. România trebuie să recupereze în anii care urmează decalajul ce o separă de statele UE şi să îmbunătăţească nivelul de trai al cetăţenilor săi. Aceste deziderate trebuie să constituie obiectivele fundamentale care să ghideze politicile publice ale tuturor guvernelor post-aderare, indiferent de culoarea politică sau de ambiţiile personale. // Mihai Tănăsescu, ZIUA
