Noi, semnatarii acestei declarații, am dori să ne exprimăm dezaprobarea față de ideea federalizării Republicii Moldova. Unele dintre argumentele noastre principale sunt legate de opinia publică și rezultatele electorale din Republica Moldova. Majoritatea populației din zonele aflate sub controlul guvernului Republicii Moldova ar prefera o formă de guvernare mai centralizată decât federația propusă. În plus, federalizarea este împotriva programului Partidului Comunist de guvernare al Republicii Moldova, al cărui lider, președintele Vladimir Voronin, a susținut recent ideea federalizării. Mai mult, federalizarea ar fi neconstituțională. Pe probleme precum cea discutată în această declarație, Constituția nu poate fi revizuită decât printr-un referendum la care va participa majoritatea alegătorilor înregistrați din Republica Moldova. În cele din urmă, considerăm că încercarea de a promova planul de federalizare în contextul actual probabil va destabiliza situația, eventual la un nivel fără precedent în istoria Moldovei post-sovietice.
Primul argument împotriva federalizării Republicii Moldova este opoziția opiniei publice. Dovada că marea majoritate a populației Moldovei s-a opus transformării Transnistriei într-o unitate federală a Moldovei de la conflictul transnistrean din 1992 provine dintr-un număr mare de sondaje de opinie. Primul astfel de sondaj a fost realizat în iunie și iulie 1992 pe teritoriul Republicii Moldova care nu a fost sub controlul autorităților secesioniste transnistrene de către profesorul William Crowther de la University of North Carolina at Greensboro (Universitatea din Carolina de Nord din Greensboro), autorul studiului țării Moldova în seria de prestigioase studii de țară a celei mai mari și mai prestigioase biblioteci din lume, Biblioteca Congresului [Helen Fedor, Belarus și Moldova: Country Studies, (Washington, DC: Biblioteca Congresului, c1995)]. Sondajul a fost finanțat de National Council for Soviet and East European Research (Consiliul Național pentru Cercetări sovietice și de est-europene), cu sprijinul Duke University Center for East West Trade, Communication and Investment (Centrului Universității Duke pentru Comerț, Comunicare și Investiții în Est Vest) (Pentru mai multe detalii, consultați manuscrisul nepublicat al profesorului Crowther, „Construcția conștiinței naționale a Moldovei”.) Sondajul a fost administrat de personalul Institutelor de Etnografie și Sociologie al Academiei de Științe a Republicii Moldova și de Institutul Național de Sociologie a Moldovei. Rezultatele pot fi găsite în diverse articole și manuscrise publicate. vezi manuscrisul nepublicat al profesorului Crowther, „Construcția conștiinței naționale a Moldovei”. Rezultatele pot fi găsite în diverse articole și manuscrise publicate.
Datele prezentate mai jos provin din articolul William Crowther, “Nationalism and Political Transformation in Moldova” (William Crowther, „Naționalismul și transformarea politică în Moldova”), în Donald L. Dyer (ed.), STUDIES IN MOLDOVAN: THE HISTORY, CULTURE, LANGUAGE AND CONTEMPORARY POLITICS OF THE PEOPLE OF MOLDOVA (STUDII ÎN MOLDOVA: ISTORIA, CULTURA, LIMBA ȘI POLITICA CONTEMPORANĂ A OAMENILOR DIN MOLDOVA), (East European Monographs, Boulder, 1996). Aproximativ 81,6% din totalul etnicilor moldoveni / români (care au reprezentat 70,3% din eșantionul sondat) au dorit ca zona să rămână o parte a Republicii Moldova în comparație cu 6,8% care au dorit federalizarea țării și 4,2% care au favorizat independenţa
O imagine foarte similară este oferită de un sondaj mai recent, realizat la sfârșitul lunii aprilie 2000 de Vladimir Kolosov și Dmitriy Zayats cu colaborarea Luminitei Drumea din Chișinău, precum și a lui N.G. Babilunga din Tiraspol. Doar 7% din populația zonei controlate de autoritățile moldovenești cred că Moldova și Transnistria ar trebui să fie reunite într-o confederație și 11,9% au dorit ca Moldova să devină o federație cu membri egali. În schimb, 30,8% din populație credeau că Transnistria ar trebui să obțină o mare autonomie în Moldova, în timp ce 18,3%, inclusiv aproape o treime din etnicii moldoveni / români, cred că Transnistria ar trebui să formeze un număr de județe obișnuite în Moldova care nu ar trebui să beneficieze de nicio autonomie. Restul nu au crezut că soluționarea conflictului transnistrean ar fi posibilă în viitorul apropiat. Lipsa lor de credință în perspectivele de pace s-ar putea întemeia pe faptul că unirea pe termenii lor (aparent aproape întotdeauna o preferință pentru o Republică Moldova unitară) nu ar fi acceptată de celelalte părți implicate în negocieri.
Acest ultim scenariu este sugerat de un alt sondaj de opinie realizat de Institutul de Tehnologii Sociale între 10 și 12 noiembrie 2001 în orașul Chișinău, capitala Republicii Moldova. Chiar dacă moldovenii reprezentau doar 55,07% din populația orașului, 48,25% dintre locuitorii săi cred că Transnistria ar trebui să fie o unitate administrativă teritorială în Republica Moldova, în timp ce 18,47% dintre locuitori credeau că Transnistria ar trebui să fie o unitate autonomă în cadrul Republica Moldova. În schimb, 17,80% din populație credeau că Republica Moldova și Republica Moldovenească Nistreană / Transnistria ar trebui să fie „subiecți egali ai unui stat unitar (federație)” și doar 2,83% din populație credeau că cele două entități ar trebui să fie state suverane, independente.
Președintele Voronin a susținut recent ideea federalizării Republicii Moldova și a lăudat planul preliminar de federalizare propus de Misiunea OSCE la Chișinău. Nu este legitim să argumentăm că victoria electorală a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova în februarie 2001, într-un anumit sens, justifică federalizarea Republicii Moldova. Cu acest program, partidul a obținut 50,07% din voturile valabile în timpul alegerilor menționate mai sus, afirmă că „Partidul susține un stat suveran, independent, unit și indivizibil”. [O traducere mai bună ar fi fost „Partidul pledează pentru un stat suveran, independent, unitar și indivizibil”.] Constituția nu permite federalizarea țării. Articolul 1, secțiunea 1 din Constituția Republicii Moldova prevede, „Republica Moldova este un stat suveran, independent, unitar și indivizibil.” Mai mult, articolul 10, secțiunea 1, prevede „Unitatea națională a Republicii Moldova constituie temelia statului. Republica Moldova este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi.”
Orice plan de federalizare poate fi pus în aplicare numai după o revizuire a Constituției Republicii Moldova. Datorită importanței problemei, federalizarea țării poate fi realizată doar printr-un referendum în care participă majoritatea alegătorilor înregistrați. Articolul 142 prevede: „Dispozițiile privind suveranitatea, independența și unitatea statului, precum și cele privind neutralitatea permanentă a statului pot fi revizuite numai prin referendum, bazat pe votul majorității cetățenilor cu drept de vot înregistrat.” Ținând cont de starea opiniei publice, majoritatea alegătorilor din țară ar respinge, cel mai probabil, federalizarea Republicii Moldova.
Un alt argument împotriva federalizării este faptul că ar avea un impact negativ asupra stabilității în țară, inclusiv prin creșterea conflictelor politice și prin provocarea unor demonstrații masive împotriva planului. Câteva partide politice din Republica Moldova și-au manifestat opoziția împotriva planului de federalizare. Printre acestea se numără Partidul Popular Democrat Creștin, Partidul Social Liberal, Partidul Liberal și Partidul Social Democrat din Moldova. Aceste partide și predecesorii lor (Partidul Liberal a fost creat prin fuziunea unui număr de partide) au obținut 22,50% din voturi la alegerile parlamentare din 2001. Pregătirile pentru protestele stradale anti-federalizare au început deja.
Este foarte posibil ca, în cele din urmă, protestele împotriva federalizării să fie cele mai mari de la declararea independenței Republicii Moldova. Nu trebuie să uităm manifestațiile masive de la începutul acestui an provocate de alte probleme. În acel moment, pozițiile manifestanților erau susținute de o proporție oarecum mai mică din populație și de o combinație de partide politice care au obținut un număr puțin mai mic de voturi în aceleași alegeri. Mai mult, opoziția împotriva federalizării este răspândită mai uniform în întreaga populație, în sensul că există mult mai mult sprijin minoritar etnic de centru-stânga pentru cererile potențialilor protestatari. Și chiar mai important, nivelul de susținere pentru comuniști a scăzut, conform sondajelor de opinie, la 32,4% din totalul populației. Această cifră este probabil mai mică decât în orice moment din 2000, inclusiv în timpul alegerilor din 2001, când 33,4% din alegătorii înregistrați au votat pentru partid. Prin urmare, împingerea planului de federalizare în contextul actual este probabil să destabilizeze situația, eventual la un nivel fără precedent în istoria Moldovei post-sovietice.
Deși nu suntem de acord cu poziția sa, suntem de acord pe deplin cu declarațiile președintelui Voronin în declarația menționată mai sus că acest plan nu are precedent și că există un nivel semnificativ de critici îndreptate împotriva federalizării Republicii Moldova. De asemenea, observăm că nimic din declarația sa sau din declarația altcuiva în favoarea propunerii nu contravine în niciun fel faptelor documentate în declarația noastră.
Prin urmare, dacă ar fi respectată Constituția Republicii Moldova și procedurile sale democratice, federalizarea țării nu ar trebui să aibă loc în viitorul previzibil din mai multe motive, inclusiv cele enumerate mai sus. Suntem conștienți de o propunere oficială a OSCE pentru federalizarea Republicii Moldova, care a apărut recent în ziarul guvernamental „Moldova Suverană” din 9 iulie 2002. De asemenea, nu suntem siguri cu privire la măsura în care versiunea finală va fi diferită de acest text. Prin urmare, critica noastră împotriva federalizării propuse a Republicii Moldova s-ar aplica și versiunilor modificate ale aceluiași plan care nu își schimbă natura de bază.
Prin urmare, noi, semnatarii acestei scrisori, am dori să ne exprimăm opoziția împotriva ideii de federalizare a Republicii Moldova. Unele dintre argumentele noastre principale sunt legate de opinia publică și politica electorală. Majoritatea populației din zonele aflate sub controlul Republicii Moldova ar prefera o formă de guvernare mai centralizată. Mai mult, federalizarea este împotriva programului Partidului Comunist de guvernare al Republicii Moldova, indiferent de aprobarea recentă a ideii de către liderul său, președintele Vladimir Voronin. Alte argumente tratează problemele constituționale. Federalizarea ar fi neconstituțională. Mai mult decât atât, Constituția nu poate fi revizuită decât printr-un referendum în care ar participa majoritatea cetățenilor Republicii Moldova. În cele din urmă, considerăm că încercarea de a promova planul de federalizare în contextul actual este probabil că va destabiliza situația, eventual la un nivel fără precedent în istoria Moldovei post-sovietice.
Cu sinceritate,
1. Ionas Aurelian Rus, New Brunswick, New Jersey, United States of America, 08901-1411, President of the European Studies Graduate Student Association
2. Oleg Brega, Chisinau, R.Moldova
3. Burdujan Radu, Briceni, R.Moldova
4. Septimiu Nechifor, Brasov, Romania
5. Jardan Cristian, mun.Ungheni, R. Moldova, Cluj-Napoca, Romania
6. Ioan Nicolescu, Canada
7. Liviu Cananau, Kitchener, Canada
8. Filip Antonio, London, UK
9. Vitalie Braniste, Chisinau
10. Anatol Caslaru
11. Liviu Bîrcã. Chisinau, Rep. Moldova
12. Iulian Stefan, München, Germania
13. Tatiana Basarab, masterand în relații internaționale, University of Amsterdam, Olanda
14. Marin Eladi, Societatea de Tineret pentru Drepturile Omului si Integrare Europeana “Nicolae Titulescu”, U.S.A.
15. Cosmin Pacuraru – ziarist
16. Nicu Jechiu, Chisinau
17. Rodica Vermeiuc, Chisinau
18. Lia A. Ciocan, Cluj/Chisinau
19. E. Ionita, Bucuresti/Chisinau
20. A. Gribincea, Bucuresti
21. D. Maties, Chisinau
22. L. Badiceanu, Chisinau
23. T. Dascaliuc, Cluj
24. A. Jechiu, Cluj
25. E. Gregorian, Chisinau
26. Nicu Popescu
27. Emilia Rus, South Orange, New Jersey, U.S.A.
28. Ioan Rus, South Orange, New Jersey, U.S.A.
29. Smaranda CAZAN LIVESCU, profesor de limba engleză, președinte fondator al primului centru cultural româno-american, „Ateneul” din Atlanta, Georgia, secretar general al Consiliului Mondial Român / CMR, director în Consiliul de Administrație al Asociației Internaționale a Femeilor, Director al Consiliului de Administrație al Centrului Internațional al Culturilor Dekalb
30. Lucian I. Livescu, Președinte fondator al primei Camere de Comerț și Afaceri Americane-Române din Georgia și Sud-Est, președinte al Comisiei Americane a Orașelor Surori din România, redactor în Șef al „Romanian Times” – publicarea Centrului Cultural Român din 1990
31. Paul Diaconu, doctor în economie
32. CG Matasa
33. Dr. Carmen Sabau
34. Profesor Doctor Mircea Sabau
35. Dacian Valentin, Pitesti, Romania
36. Ion Ditoiu, Hazleton, PA, USA
37. George Petrineanau, Linköping, Suedia
38. Andrei Doicin, Geneva, Elvetia
