De Andrei Munteanu
Lupta dintre partidele politice din R.M. este mai mult decât o luptă ideologică – în esenţă este lupa dintre arhaism şi modernism, aspiraţii sănătoase şi degradare, dinte moral şi amoral, dintre etică şi ne-etică, dintre corupţie şi tendinţa spre transparenţă şi civilizaţie, dintre onoare şi josnicie, dar nu în ultimă instanţă dintre inteligenţă şi antipodul acesteia.
E lupta pe care mai devreme ori mai târziu va trebui s-o depăşim, şi, probabil faptul că o depăşim acum – încă nu este prea târziu.
Avem trecută în istorie o altă fază a crizei politice din cadrul AIE şi faptul că declaraţia comună a celor 4 lideri că alianţa există, este o manifestare firească a acestui proces anevoios. Este, totuşi, esenţial a mai chibzui asupra unor aspecte, cum ar fi de ex., dacă am reuşit să învăţăm ceva din cea de pe urmă criză.
E şi firesc că pot apărea diferite interpretări vis-a-vis de sumele care pot fi alocate pentru binele oamenilor, oricum este vorba de 4 viziuni diferite în loc de una; oricum e mai bine că s-au luat decizii de a acorda compensaţii şi subsidii oamenilor din ţară şi cu aceşti bani nu s-a comis altceva nedemn.
E firesc că aceşti patru lideri nu pot gândi absolut identic pentru că sunt lideri a patru categorii de oameni cu interese, aspiraţii şi viziuni politice diferite, dar contează să nu fie diferite pe chestiuni esenţiale.
Dar, dacă ne mai gândim şi la faptul – cât de plauzibile au fost criticile de ultimă oră la adresa lui Vlad Filat?, – ne dăm seama că sunt chiar regretabile. Dacă s-ar fi auzit aceste „scuze” de la nişte elevi din clase de liceu că au fost eventual manipulaţi de un răufăcător, aş mai admite că… poate fi.
Dar atunci când auzim că nişte persoane cu funcţii de miniştri se lamentează liderilor de partide că au fost manipulaţi de Prim-ministru – îmi vine greu să cred că aşa ceva e normal, şi cred că ar fi bine ca domnii liderii respectivi, altădată să se gândească dublu înainte de a înainta anumite persoane la funcţii de miniştri, chiar şi dacă va fi nevoie de alcătuit un cabinet pe bază de algoritm.
Cu tot respectul care-l avem faţă de AIE, esenţial este să înţelegem şi să atenţionăm liderii de partide – nu avem nevoie de astfel de miniştri care profanează imaginea cauzei spre care aspirăm.
Această concluzie nu este esenţială pentru a fi percepută eventual ca o încercare de idealizare a D-lui Vlad Filat, ci mai degrabă o situaţie care ne face să ne gândim că un cabinet de miniştri care pot fi eventual şi manipulaţi, probabil poate fi o altă extremă a problemelor din care abia-abia încercăm să ieşim.
