De Andrei Munteanu
Scena politică de la R.M. este supra-aglomerată. Este şi explicabil, într-un fel, doar în timpul sovietic fosta RSSM se considera republica cu cea mai mare densitate a populaţiei dintre toate celelalte „surori”.
Deşi o mare parte din populaţia Moldovei este plecată peste hotarele ţării, „sindromul îmbulzelii” s-a mai păstrat adânc în cultura şi în conştiinţa socială, şi astăzi – avem ce avem:
(i) o sumedenie de partide, multe din ele cu bază pseudo-ideologică sau fără nici o bază ideologică,
(ii) o populaţie excesiv de vulnerabilă la speculaţii ieftine şi minciuni,
(iii) o populaţie care puţin conştientizează drama populaţiei R.M. de a trăi doar „cu ziua de azi”, fără viziune strategică bazată pe valori durabile, şi
(iv) mulţi politicieni afectaţi de mania „notorietăţii”, care de dragul de a se menţine „în văzul lumii” se dau cu declaraţiile care mai decare mai deocheate. O „mostră” de altfel de declaraţii este şi cea lansată recent de Valeriu Pasat.
Indiscutabil, nu se pune problema „reducerii” numărului declaraţiilor politice şi/sau descurajarea dinamismului social, dar, a nu conştientiza care este calitatea acestui dinamism, formele manifestării acestuia şi/sau a trece pur şi simplu cu vederea – ar fi o altă „şedinţă de fitness” pentru rătăcirea noastră, în căutarea de sine.
Iată că au trecut deja 20 de ani de la independenţă şi noi încă continuăm să „scotocim” binele fără a şti încă cum este acesta. Ne-am învăţat a da vina pe alţii în situaţiile de eşec, continuăm să sfidăm şi să tabuizăm noţiunea de onoare şi demnitate umană, şi, continuăm să „derapăm” în sensul demascării şi descurajării manierelor dictatoriale de „administrare publică”, ca o dovadă a faptului că… din trecut, nu am învăţat aproape nimic.
În linii mari, populaţia R.M. are o structură atitudinală specifică plasării geografice, reflectată prin afilierea la anumite partide politice, care sunt cam aşa:
(i) foarte mulţi fac politică strict din interese meschine,
(ii) mulţi din manifestări emoţionale, de cumetrizm/nepotism şi ne-raţionale, deoarece le place de lider (fie după carisma acestuia sau din speranţa că poate se vor alege „cu ceva”) şi
(iii) foarte puţini din considerentele raţionamentelor de a trăi eventual şi bine, în manieră demnă, dar şi a realiza un bine durabil.
Declaraţia d-lui Pasat pare să fie mai mult o „simbioză” a primelor două categorii menţionate mai sus. Aceasta ne face să nu uităm nicidecum că totuşi, pe fundalul diverselor segmente de interese din, şi faţă de R.M., avem nevoie de a gândi, în cele din urmă şi raţional în primul rând noi – cetăţenii R.M., căci numai aşa vom putea trage concluzii de altă calitate, decât cele care erau pe timpul dictaturii.
Dacă până acum am fost în URSS şi nu ne-am ales cu un trai normal, dacă până acuma Moscova s-a implicat brutal în treburile interne ale R.M. şi a manifestat în exclusivitate presiuni asupra poporului R.M. şi guvernării de orientare democratică, dacă teritoriul Transnistriei este folosit cu atâta cinism pentru a ne şantaja în exercitarea dreptului nostru firesc de a trăi omeneşte – de ce să credem că e eventuală schimbare a vectorului politicii externe cu aderarea la uniunea vamală Belarus-Kazahstan-Rusia ne-ar aduce fericirea?
Oare cineva ar vrea să ne convingă că această eventuală aderare nu va mai admite violarea hotarelor ţării noastre de avioane neidentificate ca cel de la 19 august anul curent la Briceni?
De ce să credem că dacă nu s-au cristalizat nişte relaţii normale dintre „centru” şi „subiectele CSI” până acum, cuiva i s-ar deschide „ceakra”… aşa din senin, şi peste noapte vom fi mai „fericiţi”, doar dacă vom accepta iarăşi, nişte iluzii deşarte, în locul unui model de dezvoltare bazat pe valori umane credibile?
Mă gândesc la aceasta nu din senin. Din lecturi aflăm că ceea ce în SUA se făcea încă prin anii 1780, în fosta „uniune” nu s-a făcut timp de 70 de ani, şi, la noi în R.M. aproape că nu s-a făcut nimic nici până-n prezent. Benjamin Rush, un medic american, co-semnatar al declaraţiei de Independenţă a SUA, care a activat în anii respectivi se exprima că: „Forma de guvernare care ne-am asumat-o a creat o nouă categorie de responsabilităţi pentru fiecare american, …[şi că]: Educaţia a fost esenţială pentru a face ca cetăţenii să folosească puterea buletinului de vot în manieră înţeleaptă”.
A se observa că D-l Rush a pornit nu de la drepturi ci de la responsabilităţi, dar a făcut campanie acestor responsabilităţi în manieră în care drepturile nu erau violate, şi această valoare se păstrează cu sfinţenie şi astăzi.
Astfel, în loc să se ia nişte măsuri esenţiale pentru a face, eventual şi ceva bine întru avansarea capacităţilor societale ale populaţiei R.M. de a „folosi puterea buletinului de vot în manieră înţeleaptă”, la noi în R.M. se mai „pompează” confuzii, din „dragoste imensă faţă de popor”, şi nu în ultimul rând deoarece la mulţi politicieni efectiv, nu le pasă de oameni şi de viitorul lor, ci pentru a deveni „notorii” cu orice preţ.
