De Andrei Munteanu
Rezultatele referendumului care se abordează cu frenetism de către PCRM ca o victorie a lor, are totuşi nişte lecţii valoroase incontestabile. Indiscutabil banii cheltuiţi pentru acest eveniment, care se preconiza a fi de turnură pentru viitorul poporului R.M., ar fi putut fi valorificaţi mult mai mult. Totuşi, şi din ceea ce s-a realizat – sunt lecţii evidente. Contează dacă le vom însuşi.
1. În primul rând populaţia R.M. a avut prilejul să înţeleagă încă o dată despre faţa adevărată a comuniştilor, despre abilităţile lor de diversionişti, care, prin definiţia acestui calificativ –diversiuni cu scopuri nobile NU se fac.
2. În al 2-lea rând, populaţia avut şansa să se convingă pe cât de iresponsabili pot fi comuniştii în declaraţii. Pe tot parcursul campaniei pre-referendum i-am tot auzit vociferând despre intenţiile liderilor AIE de a falsifica rezultatele, etc., ceea ce nu s-a întâmplat. Pe de o parte avem o lecţie de maturitate din partea clasei politice de orientare democrată, scoasă la iveală prin iresponsabilitatea în declaraţii a PCRM comparativ cu prevalenţa onoarei şi demnităţii partidelor AIE pentru care, evident, astfel de gânduri negre au fost excluse din start.
3. Atât liderii politici de orientare democrată, cât şi populaţia, au temei de a înţelege cât e de greu a lupa împotriva diversiunilor „calificate” prin metode ne-opresive şi bazate în exclusivitate pe convingerea conştiinţei sociale.
A se observa că este mult mai uşor să comiţi intimidarea populaţiei sub etichetă de „boicot”, în loc a încerca eventual să convingi populaţia să voteze „împotriva” unei iniţiative, cum a fost cazul acestui referendum. În acest caz populaţiei care s-a lăsat intimidată, i s-a violat dreptul fundamental de a se prezenta la urnele de vot – momentul chintesenţei exprimării liberului consimţământ prin alegere secretă, într-o democraţie.
4. Populaţia R.M. a avut şansa să vadă că o diferenţă de circa 40% dintre intenţiile de participare a populaţiei la referendum, dezvăluite de sondaje anterioare, şi participarea reală a populaţiei nemijlocit în ziua acestuia. Cred că nu ar trebui să se dea o interpretare preconcepută că ar fi problema doar în calitatea sondajului. Dezvăluirea rezultatelor sondajului a avut un fel de efecte cu totul imprevizibile:
(i) pe de o parte comuniştii au devenit efectiv „electrizaţi” şi au devenit mult mai agresivi în căile lor de atacuri şi intimidare, fie chiar şi psihologice, asupra populaţiei, prin tot felul de insinuări, iar
(ii) pe de altă parte liderilor AIE le-a creat prilej de a se relaxa exagerat, fapt care chiar în ultimele câteva zile ar fi putut „da peste cap” aşteptările, care de altfel, se conturau a fi aşa cum şi au fost demonstrate prin acest sondaj. A crede că sondajul anterior a fost de calitate atât de joasă încât să dea greş cu circa 40% (adică peste 70% din chestionaţi care au exprimat intenţia de a participa la referendum şi mai puţin de 30% care au participat efectiv), este greu de închipuit, deoarece aşa ceva nu s-a mai auzit.
5. Ar fi şi mai regretabil dacă în viitor din considerentele rezultatelor acestui referendum s-ar crea atitudini preconcepute faţă de valoarea ştiinţifică a sondajelor în contextul ştiinţelor sociologice, în R.M., şi în procesul de luare a deciziilor publice în general în viitor.
6. Liderii AIE vor avea temei de învăţat, ca şi populaţia în ansamblu, sper, că a încerca să dezvolţi democraţia fără atitudine adecvată faţă de sectorul educaţiei – poate fi riscant. În primul rând e cazul să se înţeleagă că, deşi populaţia are rate înalte ale alfabetizării în R.M., şi că în sensul cunoştinţelor generale situaţia este relativ bună, baza cognitivă societală este irelevantă în sensul voinţei de dezvoltare a unei democraţii durabile în R.M.
7. Liderii AIE vor avea temei să conştientizeze şi mai mult că în viitor a miza pe părerea populaţiei este departe de a fi suficient, iar pe alocuri chiar apolitic. Cum am putea să ne exprimăm regretul că: „cetăţenii nu au conştientizat faptul că ei trebuia să pună punctul acestei crize constituţionale şi [(!?)] să dea un exemplu partidelor politice… cum trebuie să funcţioneze parlamentul” (vorbele d-lui Preşedinte Ghimpu). Dacă problema ar sta cu adevărat aşa, ca cetăţenii să dea un exemplu partidelor politice cum trebuie să funcţioneze parlamentul, atunci cetăţenii pe bună dreptate ar putea să se întrebe – cu-i îi trebuie astfel de parlament care se aşteaptă să fie „educat” de popor?
8. Dacă în R.M. s-ar fi procedat cu adevărat în strictă conformitate cu valorile democratice, adică nu ar fi existat prag electoral pre-stabilit prin lege, referendumul ar fi avut temei serios să fie validat. Populaţia nu avut suficientă cunoaştere a diferenţei dintre dreptul de a participa la evenimente de luare a deciziilor publice (referendum) şi esenţa existenţei şi/sau inexistenţei pragurilor electorale, care în esenţă sunt nişte cenzuri care aduce o anumită ştirbire a acestor drepturi. Neîncrederea liderilor AIE de a proceda în conformitate cu normele europene avansate în materie drepturi ale omului în materie de referendum a „jucat festa”.
9. Liderii democratici vor trebui să tragă concluzii despre importanţa dezvoltării abilităţilor specifice, în societatea R.M., chiar şi din considerentele că din cei peste 90% din participanţii la votul din 5 septembrie s-au exprimat pozitiv, şi peste 53% sunt persoane cu studii superioare.
10. Nu în ultimul rând, ar fi o eroare şi mai crasă dacă în această situaţie nu s-ar aborda corect şi tentaţiile de atac cibernetic, de care s-a exprimat d-l Secretar al CEC. Dacă liderii AIE ar fi coerenţi în acţiuni şi în asumarea responsabilităţii comune faţă de viitorul ţării, ar fi cazul de abordat problem prompt – nu se dizolvă parlamentul până nu se aduce claritate cu desăvârşire în două probleme:
(i) cea cu privire la evenimentele din 7 aprilie 2009 şi
(ii) cea cu privire la tentaţiile de atac cibernetic din 5 septembrie 2010. Or, aceste ne-răspunsuri, care sunt pe seama responsabilităţii lor, vor implica nimic mai mult decât suspiciuni, disperare şi mai profundă şi descreşterea credibilităţii lor în faţa poporului. Pentru acest scop pot fi mobilizate absolut tot felul de factori interni şi externi, de bună credinţă, pentru a oferi poporului R.M. răspunsuri credibile.
Cea mai mare greşeală care s-ar putea comite ar fi dacă pe fundalul emotiv al rezultatelor referendumului s-ar lua decizia de a dizolva parlamentul şi s-ar anunţa alegeri anticipate într-un timp mult prea scurt pentru a putea desfăşura o campanie electorală serioasă şi mult mai profundă. Examenele încă urmează.
