În fiecare toamnă, la Sibiu are loc un festival internaţional de poezie. E un festival prestigios, la care vin unii dintre cei mai în formă poeţi din România şi din străinătate. An de an, cele mai importante reviste de literatură din România reflectă viaţa festivalului. Din presa culturală, mă informam şi eu despre noutăţile festivalului şi, de fiecare dată, mă trezeam că-i invidiam pe poeţii invitaţi la festival. De ce să nu recunosc că îmi doream şi eu foarte tare să ajung la Sibiu. Cu atât mai mult cu cât la Sibiu mi-am făcut masteratul şi o grămadă de prieteni. Într-o vreme, ori de câte ori ajungeam în România treceam neapărat şi pe la Sibiu. În Sibiu l-am cunoscut pe poetul Mircea Ivănescu. Venise la o festivitate eclatantă, unde i se decernase un premiu consistent, încălţat în papuci de casă. Ca un adevărat poet. Sau ca un adevărat rebel, dând cu tifla premiilor şi celor care încercau să-i ridice monumente. Am fost foarte fericit că a avut bunăvoinţa să stea de vorbă cu mine şi să-mi răspundă la întrebări. La Sibiu l-am cunoscut pe poetul Iustin Panţa, care era un mare admirator al lui Mircea Ivănescu. Iustin a fost un mare poet şi în viaţa de fiecare zi. Toată viaţa sa subordonându-şi-o poeziei. În preajma sa mă transfiguram şi eu şi începeam să trăiesc ca într-un poem. Tot la Sibiu l-am cunoscut şi pe Florin Oancea, care m-a luat cu el la şedinţele unui cenaclu de sub Podul Minciunilor, unde l-am cunoscut pe poetul Dăncuş. Acolo, i-am cunoscut pe majoritatea poeţilor din Sibiu şi le-am ascultat poeziile.
Ei bine, asta se întâmpla acum vreun deceniu. Adică de vreo zece ani şi ceva nu am mai fost prin Sibiu. Asta însă nu înseamnă că nu mă întâlneam cu oameni din Sibiu. Vara trecută l-am văzut pe poetul Radu Vancu, căruia i-am dat cartea mea de poezie Eşarfe la cer, despre care acesta a scris o cronică neaşteptat de frumoasă. Se pare că anume lectura acelei cărţi l-a determinat pe Radu să mă invite la festival. Invitaţia mi-a parvenit la sfârşitul lui iulie. Ce bucurie pe capul meu, de-aţi şti. Voi merge la Sibiu. La Sibiu! Jubilam! La Sibiu! În oraşul lui Iustin Panţa, a lui Florin Oancea şi a lui Mircea Ivănescu! În oraşul poeziei! În oraşul în care am absolvit masteratul cu un eseu despre poezia lui Tristan Tzara.
Şi totuşi, n-am ajuns. Nu a fost posibil din cauza unei vize blestemate. Din cauza unei mărunte răzbunări.
Şi iată că festivalul a început şi eu am ratat şi această ocazie de-a ajunge la Sibiu. Un oraş în care mai pot ajunge doar cu ajutorul amintirilor. Nu am nevoie de viză pentru asta. E destul doar să închid ochii şi, iată-mă, în Sibiu.
