De Maria Bulat-Saharneanu
Astăzi, exact un an în urmă, seara, la ora 18.00 începea la Chişinău revoluţia lumânărilor. Tinerii adunaţi cu „viteza" internetului, aprindeau lumânări la moartea libertăţii. Le aprindeau aproape resemnaţi cu rămânerea comuniştilor la putere şi tot mai convinşi că nu au loc în acest spaţiu şi că trebuie să plece cu orice preţ de pe aici. Disperarea, însă, nu şi-a găsit loc în inimile lor şi tinerii şi-au reluat revoluţia a doua zi, umplând Piaţa Marii Adunări Naţionale. Ei veniseră, la sigur, în Piaţă, acolo, unde totul e la vedere şi unde, oricum ai dori, nu prea ai în ce arunca cu pietre, dar cineva a avut grijă să le spună că locul lor e în perimetrul dintre Preşedinţie şi Parlament, unde îi aştepta de fapt marea provocare, care deşi ulterior a asigurat schimbarea aşteptată, i-a supus totodată pe mulţi dintre tineri unor torturi inimaginabile, urmele cărora vor rămâne neşterse în memoria fiecăruia dintre ei. Astfel, o acţiune pur simbolică a tinerilor a fost transformată în seara următoare întrun calvar greu de presupus întro ţară pretins democratică, aşa cum ne băga în cap puterea comunistă, punându-li-se totodată în cârcă vandalismul cu care au fost distruse cele două clădiri administrative de stat.
Revoluţia lumânărilor realizată de tineri, despre care aproape că se uită a se vorbi, a fost de fapt începutul schimbărilor multaşteptate. Tinerii au fost cei care au dat de ştire că nu acceptă fraudarea alegerilor şi că nu mai doresc să fie conduşi de comunişti. Anume acest mesaj a şi fost formulat atunci când aprindeau lumânările în preajma monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Ce s-a întâmplat a doua zi şi de ce o revoluţie a lumânărilor a fost transformată întrun masacru infernal, urmează să răspundă făptaşii, necunoscuţi încă cu părere de rău, dar chipul cărora prinde a se contura din retrăirea acelor zile, pe care ni le oferă tot mai deplin camerele de luat vederi. O analiză mai atentă, aşa cum s-a întâmplat zilele recente, când a fost dovedit că în Piaţa Marii Adunări Naţionale, a fost de faţă, atunci când s-a întâmplat masacrul din 7 aprilie, aproape întreaga conducere a Ministerului Afacerilor de Interne, unii dintre ei lovind cu picioarele pe cei deja decedaţi, poate descoperi adevărul despre zilele ce au urmat Revoluţiei lumânârilor. Unicul lucru necesar pentru aşa ceva ar fi dorinţa şi răbdarea de a descifra tot ce a fost imortalizat pe casetele care nu au fost trucate de răuvoitori, dar care ne pot furniza adevărul aşa cum a fost.
Or, revoluţia lumânărilor a fost începutul ieşirii la iveală a fraudării alegerilor din 5 aprilie, dar şi a adevărului despre cum şi în ce fel dorim să trăim pe acest pământ. Cu alte cuvinte în libertate şi fără de comunişti. De aceea atunci când vorbim de schimbare, trebuie să-i purtăm onorul cuvenit şi Revoluţiei Lumânărilor, pe care au înfăptuit-o tinerii în seara zilei de 6 aprilie, adică azi, acum un an în urmă. De atunci totul a început…
Vezi: Sirul evenimentelor 7 aprilie 2009 (foto, video)
