De Petre M. Iancu, Rodica Binder
Spiritele s-au încins perceptibil în multe state occidentale. În timp ce în SUA cearta cu privire la proiectata moschee de la Ground Zero stârneşte pasiuni tot mai puternice, în Germania face valuri cartea unui om al cărui nomen est omen.
Sarrazin era denumirea dată musulmanilor, în vestul Europei. Încât, culmea ironiei, patronimul controversatului Thilo Sarrazin indică o posibilă origine musulmană îndepărtată a demnitarului social-democrat, manager al Băncii Federale, care alimentează în continuare, din plin, frica de imigraţia musulmană şi de islamizarea Europei.
Fostul senator social-democrat de la Berlin e autorul unei cărţi intitulate Germania se auto-lichidează. Cartea urmează să apară abia luni, dar a şi fost condamnată fără drept de apel de întreaga elită politică germană, care o consideră rasistă şi extremistă. Potrivit tezelor sale, Germania sărăceşte, se prosteşte şi, pe termen lung, se va auto-desfiinţa din pricina lipsei de integrare şi a nivelului scăzut de educaţie şi de productivitate economică al imigranţilor musulmani, care, totodată, s-ar înmulţi prea rapid.
Nicicând nu s-a înregistrat un mai amplu clivaj între opinia negativă vârtos manifestată de elita politică faţă de aceste teze şi interesul enorm al cumpărătorilor cărţii. Devreme ce, încă înainte să apară, volumul a fost asiduu comandat iar tirajul primei ediţii a crescut vertiginos acest divorţ s-are în ochi.
Convingerile lui Sarrazin, intens criticate de cancelarul Merkel, de Uniunea ei Creştin-Democrată, de stânga ecologistă, social-democrată şi extremistă, şi elogiată doar de extrema dreaptă, au toate şansele să aibă un amplu ecou şi în Austria.
În plină campanie electorală înaintea alegerilor din toamnă pentru primăria Vienei, în mica republică din Alpi a izbucnit de asemenea un aprig război retoric implicând comunitatea musulmană din ţară, cea de-a doua ca mărime, după cea a credincioşilor catolici.
Gâlceava s-a aprins după ce şeful acestei comunităţi, numărând o jumătate de milion de suflete a revendicat pentru coreligionarii săi edificarea unor moschei reprezentative, cu tot cu minaret, în toate capitalele de provincie ale Austriei.
Minaretele nu sunt, din unghiul ortodoxiei musulmane, accesorii obligatorii pentru o moschee. În Austria, funcţionează în prezent circa 200 de lăcaşuri de rugăciuni musulmane, între care şi moschei cu minarete, la Viena şi în alte mari oraşe ale ţării.
Chestiunea nu ţine aşadar de drepturile religioase inalienabile ale credincioşilor islamici, aşa cum a reieşit şi din furioasa controversă iscată de decizia elveţienilor, exprimată printr-un referendum, de a interzice construcţia de minarete în confederaţie.
Oricum, noua dispută pune paie pe focul aţâţat şi în Austria de extrema dreaptă, care speră să-şi mobilizeze electoratul ca să-şi adjudece la 10 octombrie primăria fostei capitale de imperiu.
Dată fiind însă amploarea controverselor nu doar din Austria, Germania, Elveţia şi SUA, ci şi din Franţa, Olanda, Belgia, Marea Britanie şi alte ţări occidentale, e clar că nu mai este suficient să se recurgă la invective şi osândiri generaliste pentru a se aplana tensiunile.
Problemele ridicate de neadecvările culturale ale unei părţi a imigraţiei musulmane trebuie abordate frontal şi rezolvate, înainte ca populismul islamofob să câştige atât de mult teren încât să devină invincibil.
