Ești atât de naivă, nu înțelegi complexitatea subiectului.
Încă nu ai destulă experiență să vezi imaginea întreagă.
Ești prea sensibilă. Ai reacționat prea emoțional.
Te gândești prea mult la asta. Reacționezi exagerat.
Te comporți isteric.
Dacă ți s-au adresat astfel de fraze și ai început să pui la îndoială propria raționalitate și cunoștințe, e foarte probabil că ai fost victimă a fenomenului de „gaslighting”.
Ce este gaslighting?
Gaslighting este o formă de abuz psihologic în urma căruia victima începe să aibă dubii despre ce a văzut, ce a simțit sau ce gândește. Termenul de gaslight are originea într-o piesă de teatru engleză din 1938, adaptată mai târziu într-un fim american cu același titlu (Gaslight). În acest scenariu, unul dintre eroii principali, încercând să fure bijuteriile moștenite de soția sa, o convinge că aceasta de fapt și-a ieșit din minți. În timp ce el aprinde lumina în pod pentru a căuta bijuteriile, luminile cu gaz din restul casei se sting nițel. Când ea îl întreabă de lumini, acesta îi răspunde că ea își imaginează lucruri. Treptat, prin repetiție, ea ajunge să creadă că într-adevăr ceea ce vede și aude, memoriile și reacțiile ei sunt false, un produs al imaginației.
În zilele noastre, gaslighting poate avea loc în relații intime, dar și în relații profesionale sau în politică. Esențial, gaslighting se bazează pe control și diferență de putere. Întrucât, istoric, femeile au fost private de capital economic, social și cultural, ele sunt de multe ori victimele acestui tip de manipulare.
Pericolul acestui tip de abuz este dificultatea de a-l detecta. Victima este de multe ori atât de copleșită de îndoieli și de comportamentul agresorului întrucât îi trebuie mult timp să înțeleagă ce se întâmplă de fapt. Gaslighting se diferențiază de bullying prin faptul că abuzatorul se poziționează ca profund îngrijorat de victimă și empatic față de „incapacitatea” ei de a gândi clar. Rezultatul este că victima ajunge să aibă dubii despre propria capacitate de a gândi critic și rațional.
În societăți patriarhale, unde prejudecățile de gen sunt o normalitate, e și mai dificil să recunoaștem aceste manipulări psihologice. Mai mult de atât, aș spune chiar că gaslighting este un element cheie pentru menținerea structurilor inegale de gen.
De exemplu, atunci când acasă femeile sunt convinse că ele sunt cele care țin familia unită și trebuie să îndure abuzuri de dragul familiei, cu pretextul că există și mai rău sau că ele exagerează – „toți au probleme…”.
De exemplu, atunci când la serviciu femeile sunt delegate să organizeze mesele de sărbătoare sau să cumpere cadouri pentru diferite evenimente cu pretextul că ele se pricep mai bine.
Sau la nivel de servicii publice – femeile se tem să se adreseze autorităților atunci când sunt violate sau abuzate fizic din rușine și din teamă că vor fi învinuite că ele de fapt au provocat abuzul prin îmbrăcăminte sau comportament „imoral”.
Toate acestea înseamnă că gaslighting-ul e prezent la nivel de societate și funcționează perfect pentru alimentarea inegalităților de gen.
Cum se manifestă gaslighting?
Există două elemente în procesul de gaslighting: sidestepping sau schimbarea subiectului și displacing sau distragerea de la dovezile faptului și concentrarea în schimb pe caracterul sau capacitățile victimei.
O prietenă mi-a povestit despre o situație cu un coleg de la locul său de muncă. De fiecare dată când ea încerca să-i explice că metodele lui o intimidează, el îi răspundea: „Reacționezi atât de sensibil, încât nici nu știu cum aș putea vorbi cu tine”. Acest exemplu se extrapolează la nivel de societate, unde femeilor li se spune continuu că sunt prea sensibile sau emoționale și, respectiv, nu sunt capabile să gândească rațional. Este un caz de gaslighting pentru că, în primul rând, abuzatorul a schimbat subiectul de la stilul său de management la emoțiile victimei și, în al doilea rând, s-a concentrat doar pe ele încercând să convingă victima că, de fapt, problema este în incapacitatea ei de a-și controla emoțiile.
Gaslighting – un instrument de propagandă
Este foarte îngrijorător că fenomenul de gaslighting a devenit un instrument politic prin care unele persoane publice încearcă să distragă publicul de la subiectul discutat. Mai ales subminarea autorității unei femei în funcție publică. Referințele la statutul acesteia ca fiind căsătorită sau necăsătorită, cu copii sau fără, concentrarea pe viața personală, exagerarea unor evenimente ca fiind reprezentative temperamentului ei – toate acestea sunt manifestări de gaslighting.
În contextul războiului din țara vecină, gasligting e în ADN-ul propagandei rusești și a fost exploatat în amploare pentru a dezorienta opinia publică. Războiul nu-i război, dar „operațiune militară specială”, noi nu invadăm, dar „eliberăm”, noi nu ne luptăm cu Ucraina, ci cu NATO. Acestea sunt cele mai frecvente motto-uri propagate de regimul de la Kremlin anume pentru a dezorienta publicul și a însămânța dubii în propria capacitate de a analiza evenimentele.
Tragedia constă în faptul că distragerea atenției, dezinformarea și confuzia devin omniprezente în societate, astfel încât posibilitatea de a avea o discuție publică sinceră este minimă. Acest tip de gaslighting în masă duce la dezbinări sociale și îngreunează capacitatea cetățenilor să cadă de acord asupra adevărului.
Atât la nivel de relații personale, cât și în domeniul public, expunerea cronică la gaslighting poate duce la dezvoltarea sindromului Stockholm. Nesigură de realitate și de propriile capacități de gândire rațională, victima devine dependentă și atașată de abuzator. Ea va găsi scuze și explicații pentru acțiunile abuzatorului.
Dar poate, într-adevăr, eu am greșit?
Atâta timp cât nu-i violent…
Oricum nu pot înțelege multe …
Cred că nu a avut încotro.
