Laura* lucrează de șase ani la una dintre cele mai mari companii de telecomunicații de la noi. Patru ani a lucrat liniștită. A găsit un mediu de lucru bun, colegi deschiși, apoi, situația s-a schimbat. „Am un coleg care își permite de mult timp să facă glume urâte pe seama colegilor, însă, niciodată să mă afecteze direct pe mine.” Până într-o noapte, când tânăra a fost nevoită să întrerupă apeluri repetate de la același coleg, aflat în stare de ebrietate. Experiența prin care trece Laura* se numește mobbing, un termen recent apărut în vocabularul nostru uzual, dar pe care preferăm să-l ignorăm.
Locul de muncă este mediul în care ne petrecem cea mai mare parte a zilei și unde ar trebui să ne simțim bine și în siguranță. Dar ce se întâmplă când te ciocnești de umilință, vorbe pe la spate, blamări, insinuări și hărțuire la lucru?
„Situația mă frustrează”
După incidentul cu apelurile nocturne din partea colegului de muncă, Laura* a observat că unii colegi o evitau. Ulterior, a aflat despre o serie de zvonuri urâte despre ea. „Toate răspândite de acel bărbat”, completează tânăra. „Nu rata oportunitatea de a-mi comenta fiecare mișcare, fapt ce mă scotea din sărite. În atenția celor din jur era doar nervozitatea mea, nu și factorul declanșator. Aberațiile lui, spuse pe la spate, deveneau și mai tăioase. Îmi arunca glume misogine. Ataca pe toate palierele posibile: sănătate, boli cronice, aspect, cunoștințe… Parcă nu mai avea limite”, recunoaște tânăra.
De aceea, Laura* a scris o plângere către administrație, iar după o investigație internă și discuții cu psihologul angajat de companie, s-a constat că colegul are un comportament inadecvat pentru locul de muncă, pe care ar trebui să-l schimbe. „E doar o glumă, iar ea nu înțelege asta…”, s-a apărat bărbatul, care a revenit la insulte. Managerul de la resurse umane i-a recomandat Laurei* să îl evite pe coleg, care lucra la masa de alături sau să-și dea demisia. „Noi nu-l vom concedia. Așa specialiști ca el mai greu găsești…”
Tânăra se simte la locul de muncă tot mai izolată și neputincioasă. „Această situație mă irită, frustrează și mă face să fiu mereu agitată. Nu știu ce mai pot să fac. Mi-e teamă că dacă aș merge la alt loc de muncă, vorbele lui murdare ar putea să mă urmeze”, recunoaște Laura*.
Ce este mobbing-ul
Mobbing-ul este termenul folosit pentru a descrie fenomenul de bullying la locul de muncă. Acesta include abuz verbal, hărțuire psihologică și abuz emoțional, aplicat prin acțiuni de: intimidare, umilire, discreditare, izolare. Termenul de mobbing provine de la englezescul „mob”, ce înseamnă „gloată” și a fost folosit prima dată de Konrad Lorenz, etolog laureat al premiului Nobel, în descrierea unor comportamente la animale, când cei mai slabi se unesc și atacă un animal mai puternic.
Ulterior, profesorul și psihologul Heinz Leymann introduce conceptul de mobbing în mediul organizațional, afirmând că fenomenul este întâlnit în toată lumea, mai ales în companiile mari.
În majoritatea cazurilor, mobbing-ul presupune ca un grup să atace sistematic imaginea unei persoane, o lungă perioadă de timp, folosind ca armă comunicarea negativă, cu intenția de a-i distruge reputația. Iar când victima ripostează, în loc să se retragă, reacția ei este interpretată ca motiv pentru care merită agresiunea psihologică. „În principiu, atunci când mobbing-ul s-a declanșat, victima nu mai are scăpare: orice face sau spune se întoarce împotriva ei. Hărțuitorii mint, exagerează greșelile minore, trec cu vederea realizările majore, manipulează sau ascund informația și caută permanent noi dovezi care le susțin acuzațiile”, scriau sociologii Brian Martin și Florencia Peña, într-un studiu axat pe acest fenomen.
Cum faci față terorii psihologice
Psihoterapeuta Mariana Boaghe susține că, de cele mai multe ori, victime ale mobbing-ului ajung persoanele responsabile, buni angajați, cu dificultăți în a pune limite în relații cu ceilalți. Poziția de agresor este ocupată de persoane cu accentuări de personalitate narcisică caracterizată prin:
- au nevoia de a fi admirate,
- sunt lipsite de empatie,
- își doresc devalorizarea celorlalți,
- au comportament de superioritate, prin care încearcă să compenseze stima de sine joasă sau o personalitate de tip antisocial caracterizată prin agresivitate, manipulare, minciună, ignorarea regulilor și neglijarea drepturilor celorlalți.
„O mare parte din timpul nostru, noi o petrecem la locul de muncă, iar o atmosferă sănătoasă în mediul organizațional este importantă pentru sănătatea noastră psihică, starea de bine și productivitatea la locul de muncă”, subliniază Mariana Boaghe. De asemenea, psihoterapeuta vine cu o listă de recomandări pentru persoanele care se confruntă cu mobbing:
– să ceară ajutor și să comunice acest fapt managerului care, la rândul lui, trebuie să facă o investigație pentru a clarifica această situație;
– să seteze unele limite clare în relația cu persoana dificilă;
– să dezvolte un stil de comunicare mai rece;
– în cazul în care persoana se simte copleșită, să prioritizeze sănătatea mintală, să se adreseze unui specialist în sănătate mintală, iar dacă este cazul să renunțe la locul de muncă.
O sursă bună de informare, spune specialista, este cartea „Cum să ne comportăm cu personalități dificile” de Francois Lelord.
Cele mai multe studii atrag atenția asupra faptului că femeile sunt mai frecvent victime ale mobbing-ului, cu atât mai mult cu cât domeniile în care-și desfășoară activitatea sunt percepute ca masculine, cum ar fi din domeniul academic sau militar.
* Numele personajului a fost schimbat, pentru a-i proteja identitatea și a nu spori nivelul de hărțuire
Colaj: Dana Dubălaru
