Sigură pe ea, zâmbitoare și pragmatică – așa am descoperit-o pe Gaia Pânzaru, cea care conduce de 14 ani o companie IT cu 90 de angajați. Și totuși, traseul ei este pavat cu provocări, curaj, încăpățânare și curiozitate. Doar cu ajutorul lor a învățat să navigheze prin lumea IT, să organizeze o echipă mare și să calce cu nonșalanță peste stereotipuri.
„Cărămizile”
În 2008, noul loc de muncă era o necesitate. A revenit din Italia, după patru ani în care a îngrijit de bătrâni și a oferit servicii de curățenie. Acasă a lucrat jurnalistă un an, însă salariul prea mic nu-i permitea să se întrețină. De aceea, făcea și traduceri în italiană. La scurt timp, a cunoscut trei antreprenori italieni. Voiau să lanseze o companie în Republica Moldova. Căutau omul care are să se ocupe de punerea pe roate și dezvoltarea întreprinderii.
Gaia a fost aleasă. „Eram o tânără de 28 de ani. Nu știam nici măcar ce-i fibra optică. Dar mi-am zis că orice se poate învăța”, își amintește ea.
Astfel, a înregistrat compania, a arendat o încăpere, a amenajat-o și a angajat 25 de persoane. „Eu, o filologă, romantică și visătoare, a trebuit să mă apuc de construirea unei companii. Am făcut totul, de la A la Z.” Ce nu înțelegea la nivel de organizare instituțională, întreba în scrisorile către instituțiile de stat. Învăța mult până la miezul nopții, iar zilele de weekend nu au fost echivalente cu zile libere mult timp. Stătea ore în șir cu specialiștii. Învăța cum se întocmește corect un contract, cum se face o tranzacție, cum se administrează o întreprindere cu mai mulți angajați.
Atitudinea contează
Atitudinea și curiozitatea au adus-o peste o lună de la lansarea companiei în fruntea acesteia. „Mulți mă speriau că îmi va fi greu. Mă întrebau unde m-am băgat. Dar eu descopeream o nouă lume și nu mi-a fost frică nicio clipă”, spune Gaia Pânzaru.
Au trecut 14 ani de atunci, iar compania de IT a crescut până la 90 de angajați. „Nu ai cum să te lași intimidat. Când știi ce faci și când faci totul corect, este mult mai ușor”, adaugă ea.
Această atitudine o ajută acum, dar a ajutat-o și când era mică și situația financiară a familiei era destul de precară. „M-am născut în sat. Eram trei frați și părinții aveau un venit extrem de modest. Camera mea era lejanca. Acolo învățam, acolo dormeam, acolo mă jucam”, povestește Gaia.
După absolvirea gimnaziului, s-a înscris la un liceu din Chișinău, la 50 km de satul său. „Îmi dădeam seama că dacă mai stau trei ani în sat, nu o să pot ajunge nicăieri. Nu voiam să am viața pe care am avut-o acasă.” După două săptămâni, mama a venit să o ia acasă. Nu aveau bani să o întrețină. Dar adolescenta nu a renunțat. A promis că are să se descurce. „De la 15 ani mă descurc singură.”
Pâine cu ulei și 10 lei
Primul an de liceu l-a petrecut într-un cămin internat. Dormeau 12 fete într-o cameră. Ușile se închideau cu lacăt la 21:00 până dimineața, iar o educatoare urmărea cum își aranjează lucrurile. În acel an, serile mânca pâine cu ulei de casă. Iar cei 10 lei primiți de la părinți îi ajungeau pentru călătoriile cu transportul public.
Apoi s-a mutat în căminul colegiului de construcții. Alături de alte patru fete, împărțeau o fostă clasă de studii drept cameră de cămin. „Pe un perete aveam și o tablă”, râde Gaia. Și totuși condițiile de acolo erau mai bune decât la căminul internat. „Mai puțini oameni pe metru pătrat, dar și puteai să gătești de mâncare.”
Ca să aibă bani pentru mâncare și haine, cumpăra frigidere vechi și murdare, le căra, spăla, după care le vindea la un preț avantajos. „Profit curat, dar muncă grea. Nu am stat nicio clipă pe loc”, povestește ea. Asta a făcut-o și mai responsabilă, dar și mai pragmatică.
A doua zi după absolvirea facultății de filologie a plecat în Italia. Avea nevoie de bani, ca să se pună pe picioare și să miște lucrurile. Nu voia să se întoarcă în sat.
Voluntariat și speranță
După 13 ani de administrare a companiei, Gaia Pânzaru a decis să facă un master în business și administrare. „Am vrut să mă asigur că ceea ce fac este corect și bine.”
Lipsurile de acasă au inspirat-o să facă voluntariat, să încerce să ajute oamenii care au nevoie de o mână de ajutor. După zece ani de făcut voluntariat ca persoană fizică, în 2017, și-a înregistrat o Asociație Obștească care face acțiuni de caritate. Peste 100 de copii din familii social vulnerabile au reușit să meargă la grădiniță, fiind asigurați cu rechizite, mese calde și tot ce le lipsea. „Unii copii nu ajungeau la școală sau la grădiniță pentru că nu aveau cu ce se îmbrăca sau încălța”, constată cu tristețe Gaia Pânzaru.
Telefonul îi sună insistent. Răspunde, își notează o oră în agendă și culege o bobiță de strugure alb. Obiceiul de a-și nota tot ce are de făcut încă îl mai păstrează. În dulapul din colț stă un teanc de agende pline, dovada muncii ei din ultimii ani. „Am agenda electronică, dar tot îmi place să schițez ceva și cu pixul”, râde ea și privește spre peretele acoperit cu un tapet din foi colorate cu fraze în engleză, pe care încearcă să o învețe.
„Vreau să inspir”
Soarele trece prin jaluzelele date la o parte și încălzește încăperea mare și spațioasă, cu pereții de sticlă. Aici, orașul se vede ca în palmă, încărcat, gri și înfofolit în ceață. Gaia Pânzaru privește pe geam. De aici lumea pare mică, iar ea nu mai e doar un sâmbure al acestei societăți. De aici, visează să inspire și să ajute alte femei sau tineri antreprenori, să depășească stereotipurile.
„Vreau ca oamenilor să nu le fie frică să acționeze. Mulți spun că în Moldova este dificil să-ți deschizi o afacere, în special femeilor… Nu sunt de acord. La noi birocrația și taxele sunt mult mai mici decât în alte țări… Nu sunt de acord nici cu stereotipul că este greu să fii femeie, că ești discriminată, că se uită ciudat la tine… Vreau să fiu prezentă în societatea în care trăiesc și vreau să contribui la progresul ei. Nu vreau să mă resemnez la ideea că acesta este sistemul și că ar trebui să rămână așa. Un lucru care nu ne place poate fi schimbat, iar pentru asta avem nevoie de angajament, dorință de a face, perseverență, energie, onestitate și, nu în ultimul rând, abilități, iar eu cred că am aceste abilitați”, spune ea.
Când va împlini 50 de ani, vrea să facă un an sabatic, în care să călătorească mult și cât mai aproape de natură. Poate are să petreacă mai mult timp în căsuța sa din lemn din satul ei natal și are să privească în liniște pădurea deasă, în compania unei cărți și a unui pahar de vin.
Materialul a fost realizat în cadrul proiectului „Parteneriate pentru liderismul femeilor și bună guvernare”, implementat de Fundația „Friedrich Ebert” Moldova și AO „Institutum Virtutes Civilis”, cu suportul financiar al Uniunii Europene și Fundației „Friedrich Ebert”.
