Nu mă bucură deloc ceea ce se întâmplă în sânul opoziţiei noastre politice. Mi s-a părut cu totul lipsit de bun-simţ gazetăresc rânjetul satisfăcut al unor comentatori când deputatul Colţa a fost prins de guler în vamă, ca un adevărat găinar… Nu m-am bucurat nici când AMN s-a „eliberat” de Pavlicenco, Ţăranu şi Rusu. Sunt convins că conducerea AMN a comis o gravă eroare şi că a nimerit într-o cursă ce i-a fost întinsă încă pe 4 aprilie 2005 – data fatală când s-a pus începutul procesului de distrugere a opoziţiei politice din RM.
O asemenea „purificare” a rândurilor opoziţiei este o iluzie, o rătăcire. Adevărata problemă care se pune în faţa opoziţiei nu este „purificarea”, ci consolidarea şi solidarizarea. După ce Voronin i-a băgat opoziţiei strâmba cu „consensul naţional în numele integrării europene”, lipsind-o astfel de identitate politică şi de mesaj electoral, partidele de opoziţie au fost „omogenizate”, lipsite de ideologii proprii, distincte, fapt ce acum le obligă să se solidarizeze în mai toate problemele, dar nu să lupte între ele. Procedând astfel, ele îşi semnează de pe acum verdictul. Un verdict implacabil şi ruşinos, căci o asemenea „tactică” le asigură din start pierderea viitoarelor alegeri locale şi generale.
Opoziţia nu are un proiect politic serios şi atractiv, iar electoratul nu are nici un motiv să o prefere comuniştilor. De ani de zile opoziţia merge din greşeală în greşeală spre „victoria” finală. După 4 aprilie 2005 nu a învăţat nimic, de aceea se şi întâmplă ceea ce se întâmplă: Voronin îi papă unul câte unul, pe rând. Unii lideri ai partidelor din opoziţie trăiesc cu periculoasa iluzie că vor evita „maşina de tocat” a lui Voronin şi, de aceea, fie că se ascund prin tufişuri, fie că încearcă să cocheteze cu el. Cumplită iluzie pentru că, vorba bancului, „nenea lup ştie pe cine să mănânce”…
După arestarea lui E. Muşuc vor urma alte arestări. Nu sunt oracol, nu ştiu cine e următorul, dar Voronin stă deja cu degetul pe listă. Iar surprizele abia urmează. Nici un politician din opoziţie nu poate avea siguranţa că va fi lăsat în pace. Acesta e stilul lui Voronin şi cine a înţeles acest lucru trebuie să-şi pregătească haine calde şi posmagi…
Nu este treaba unui ziarist să dea sfaturi, dar un elementar instinct de autoconservare îţi sugerează că e nevoie de o solidarizare a opoziţiei. Ca să supravieţuiască şi să-şi realizeze menirea de opoziţie politică în societate, partidele aflate dincolo de „linie” ar trebui să adopte o declaraţie politică comună, prin care să atenţioneze comunitatea europeană de abuzurile şi dezmăţul regimului Voronin. Dacă acest lucru nu se va face de urgenţă, să ne grăbim seara acasă, să nu scăpăm „Mesager”-ul, ca să aflăm cine-i următoarea victimă politică a lui Voronin. Nu dau nume, fiindcă, mai ştii? – aş putea rosti exact acel nume de pe listă pe care acum stă degetul butucănos al suveranului de pe Bâc… // Timpul
