La ultimul recensământ al populației Republicii Moldova, în 2014, au fost numărate 9383 de persoane de etnie romă. Totodată, cea mai recentă cartografiere a comunității estimează 27 de mii de romi. În același timp, reprezentanții societății civile rome spun că, în realitate, cifra ar fi de câteva ori mai mare.
Istoricul Ion Duminică explică disonanța dintre aceste cifre simplu – multe persoane de etnie romă nu-și asumă identitatea etnică, inclusiv din cauza discriminării. Lipsa documentării suficiente și migrația fac dificilă estimarea numărului real de persoane care aparțin comunității rome. Cercetător științific în domeniul istoriei și culturii rome, Ion Duminică ne-a povestit ce grupuri etnice rome avem în prezent în Republica Moldova, care este parcursul lor istoric și ce le caracterizează pe fiecare.
Unde se află cele mai numeroase comunități de romi
Pe teritoriul țării noastre se găsește o concentrare unică de grupuri etnice ale romilor. Acest fapt se datorează amplasării geografice a republicii într-o regiune istorică transfrontalieră a imperiilor Bizantin, Otoman, Austro-Ungar și Rus.
Conform datelor furnizate de Ion Duminică, în țară avem 61 de localități populate de peste 100 de persoane de etnie romă. Există și localități compact populate cu comunități mai restrânse. Istoricul spune că romi pot fi numiți cei care își asumă identitatea etnică în trei aspecte: individual (se identifică ei înșiși drept romi), public (o recunosc fără rușine sau frică de discriminare) și permanent (pe parcursul întregii vieți și indiferent de context).
În prezent majoritatea compactă a reprezentanților comunității rome este concentrată în orașele Otaci, Soroca, Edineț, Rîșcani. În mediul rural, cea mai mare prezență a comunității rome se găsește în raioanele Drochia, Orhei, Călărași, Hâncești, în satele Ursari (raionul Călărași) și Vulcănești (raionul Nisporeni).
„Pe romi îi leagă diversitatea”
„Pe romi îi leagă un element comun: diversitatea”, consideră istoricul Ion Duminică. „Populația romă are foarte multe aspecte diverse: de la culoarea pielii, la limba pe care o vorbesc, la casele pe care le au, la statutul economic.”
Grupurile etnice rome se împart în trei categorii mari: romi tradiționali cu identitatea accentuată, romi parțial integrați cu identitatea fragmentată și romi asimilați cu identitatea ascunsă. Acestea, la rândul lor, se ramifică în zece subgrupuri etnice care poartă denumiri vechi, cu originea în îndeletnicirile pe care le aveau. Chiar dacă denumirile acestor grupuri mai sunt utilizate, ocupația și localizarea acestora s-a schimbat cu desăvârșire.
1. Ciocănari (de la cuvântul ciocan; romi-fierari nomazi)
Îndeletnicirea de bază a acestora era confecționarea obiectelor din fier pe care le vindeau ulterior. În perioada sovietică, aceștia lucrau în brigăzile colhozurilor la repararea utilajului agricol.
Acest subgrup etnic locuiește în prezent în orașele Soroca, Rîșcani, Otaci și Edineț. Foarte puțini romi din această comunitate mai practică fierăria, recalificându-se în vânzarea cu amănuntul. Este un grup tradițional, care vorbește limba romani și tinde să nu permită intruziunea celor din afară în interiorul comunității.
2. Cătunari (limba romani: cătună = cort; romi-sălășluitori în corturi)
În trecut romi nomazi care călătoreau cu cortul, astăzi acest subgrup etnic este stabilit în zona orașului Hâncești. Este un subgrup tradițional, care respectă cutumele comunității rome. O particularitate a acestuia este că, în familiile lor, responsabilitatea pentru întreținere le revine femeilor, care se ocupă cu comerțul, ghicitul sau cerșitul.
3. Ursari (romi-dresori de urși)
Animatori în trecut, aceștia umblau prin localități cu reprezentații artistice și urși dresați. În perioada interbelică, autoritățile s-au opus acestui tip de divertisment din motiv că romii-ursari ar abuza animalele. Aceștia s-au retras în sate, iar ocupația lor a dispărut după al II-lea Război Mondial.
Satul Ursari din raionul Călărași este populat de romi care provin din acest subgrup. În perioada sovietică aceștia extrăgeau cărbune de lemn din pădurea din zonă sau comercializau bijuterii.
Lăieși (romi-nomazi)
Sunt mai multe versiuni despre proveniența termenului de „lăieși”: „de la Iași”, de la cuvântul „leșie” sau de la rusescul „lai” (în rusă: лай), care semnifică lătratul câinilor când șatra intra în sat. Spre deosebire de alte subgrupuri rome nomade, aceștia s-au integrat mai rapid în populația majoritară. Ion Duminică explică că subgrupul se ramifică în câteva categorii:
4. „Romi curați”: care vorbesc limba romani, sunt în întregime de proveniență romă și au „faptele curate” (nu mint, nu fură, nu înșală). Locuiesc în raioanele Comrat, Ceadîr-Lunga și Hîncești (satele Mingir și Cărpineni).
5. Brăzdeni (de la brazdă: romi-plugari). După reforma agricolă din România, în perioada interbelică, aceștia au devenit posesori de terenuri agricole. Astăzi constituie un grup foarte restrâns și locuiesc în satul Cania, raionul Cantemir. Unii dintre ei sunt comercianți, alții confecționează articole din tinichea (n. red.: tablă în limbaj uzual).
6. Ciurari (romi-producători de ciururi/site). Un alt grup etnic care cultivă pământul, activitate considerată rușinoasă de unele grupuri rome tradiționale. Aceștia locuiesc preponderent în raionul Drochia și s-au asimilat în mare parte cu populația majoritară.
7. Ciori (limba romani: cior=hoț, de la verbul a ciordi; romi-hoți) În trecut aceștia erau hoți de cai, pe care îi tratau și îi vindeau ulterior – ocupație riscantă, dar foarte profitabilă. Ion Duminică spune că în prezent acest subgrup alege să poarte numele „ciori”, mândrindu-se cu proveniența acestuia. Sunt stabiliți în orașele Bălți și Chișinău.
8. Lăutari (romi-muzicanți ambulanți, interpreți/instrumentiști înduioșători)
Unul din puținele subgrupuri etnice care-și practică îndeletnicirea și o transmite din generație în generație. În cazul lăutarilor, identitatea profesională prevalează în fața identității etnice, negată de mulți dintre ei. Ion Duminică spune că aceștia își asumă valorile rome – afinitatea pentru artă și muzică, dar nu și prejudecățile legate de identitatea romă, ascunzând public apartenența etnică.
9. Lingurari (romi-meșteri cioplitori în lemn/producători de mărfuri pentru uz casnic, inclusiv linguri)
Romii tradiționali îi numesc „caștalii” (limba romani: „calștalo”=lemn) sau „țigani cu limba lată”, adică romi care nu vorbesc romani. Găsindu-și adăpost în localități înconjurate de păduri, aceștia s-au specializat în confecționarea uneltelor și veselei din lemn.
Ultimele două comunități de romi lingurari locuiesc în prezent în satele Parcani (raionul Dubăsari) și Schinoasa (raionul Călărași). Odată cu pierderea activității, această comunitate a renunțat treptat la identitatea etnică, fiind din categoria romilor cu identitate ascunsă.
10. Curteni (romi-servitori la curțile nobilimii locale)
Până la desființarea sclaviei în Țările Române, o mare parte din romi erau sclavi la curțile boierești. Aceștia se împărțeau în două categorii: curteni și vătrași. Primii făceau munci casnice, erau vizitii, argați sau fierari în gospodăria boierilor. Cei din a doua categorie munceau pe câmp.
În comunitate, mai sunt numiți „vlahîi”: romi românizați care s-au asimilat cu populația majoritară și vorbesc limba română. Ion Duminică spune că și el face parte din acest grup.
De ce s-au păstrat denumirile vechi, deși activitățile s-au pierdut?
Pentru romii tradiționali (ciocănari, cătunari, ursari, ciori) păstrarea denumirilor vechi oferă sentimentul de continuitate a tradițiilor și de apartenență la grupul etnic din care fac parte. Curtenii și lingurarii sunt atribuiți unui subgrup etnic mai degrabă din perspectiva istorică și de proveniență.
„La identificarea acestor zece grupuri am mers pe percepția profesională de istoric și pe identitatea asumată de ei înșiși. Ne asumăm identitatea romă atât cu valorile, cât și cu prejudecățile ei”, conchide Ion Duminică.
Acest material este produs de Moldova.org, cu sprijinul financiar al INTERSOS Moldova, în cadrul proiectului „Acordarea asistenței în protecția refugiaților din Ucraina în Republica Moldova, prin intermediul echipelor mobile de protecție și susținere a autorităților locale”, finanțat de Uniunea Europeană, cu scopul de a crește gradul de conștientizare despre comunitatea de romi refugiați și locali care se află în Republica Moldova și de a promova înțelegerea și incluziunea membrilor acestora în societate. Conținutul nu reflectă opiniile donatorului sau ale INTERSOS Moldova.
