Cum un sat din raionul Strășeni reușește să scape de violența domestică și să învețe tinerii despre drepturile lor 

„Găbiță, hai spune repejor ce e, că sunt ocupată. Dacă îți miroase rău, nu o mânca…”, încheie apelul Olesea și revine cu ochii la ecranul computerului. Gabriel, fiul mai mic de zece ani, a sunat-o să o întrebe dacă smântâna din frigider e bună, pentru că el simte un miros ciudat din cutie.  

Mai are o fată de 15 ani care a inspirat-o să aplice la un proiect pentru tineri legat de egalitate de gen în satul Zubrești, Strășeni, unde s-a născut și trăiește. Olesea povestește că atât în familie, cât și la școală, fiica ei mai mare este cea care vorbește cu toți despre egalitatea de gen, despre sarcinile împărțite incorect între membrii unei familii. 

La școală, la ora de religie, Olesea povestește că fiica ei a avut dezbateri aprinse cu profesoara. „De ce femeia trebuie să se supună bărbatului? De ce femeia trebuie să tacă în fața soțului?” sunt întrebările pe care fata i le-a adresat acasă și mamei. Apoi, s-a revoltat și din cauza unor obiceiuri ale casei sale: „De ce numai fetele să spele vasele sau să facă curățenie?”. Iar Olesea explică. „Dar eu ca mamă îmi încalc prioritățile. Pentru că e mai simplu pentru mine – ea să facă lucrul și nu trebuie să-i explic copilului mai mic ce trebuie să facă. Nu pentru că e băiat, ci pentru că e mai mic. Mie îmi ia mult timp să îi explic despre cum să spele corect vesela, dar nu am timp. Reiese că îl neglijez”, recunoaște femeia. 

„Nu-și permit să ridice mâna, pentru că știu că o să ajungă la primărie” 

Olesea Harti este de doi ani secretara Consiliului local din satul Zubrești, dar și managera Asociației Băștinașilor „Zubrea”. De când a fost creată asociația, din 2019, a administrat sau a participat la toate proiectele făcute pentru sat. Iar proiectul „Diferiți, dar fericiți”, dedicat tinerilor din localitate, reprezintă încă un efort pentru a promova egalitatea de gen în sat.  

Femeia de 35 de ani are pomeții roz ușor îmbujorați. Este „îngropată” în hârtii și sarcinile primăriei, lucru care începe deja să o plictisească. „Problema mea cea mai mare este curiozitatea. Tot ce fac eu nou e pentru că sunt curioasă. Hai să văd cum va fi. Și de multe ori mi-e greu, dar asta mă scoate din zona de confort”, recunoaște femeia, accentuând faptul că este omul căruia nu-i place rutina, motiv pentru care a ajuns și în funcția de secretară a Consiliului. 

Olesea a fost și consilieră locală, dar înainte de aceasta a lucrat ca asistentă socială și parajuristă timp de șapte ani, când a ajutat victimele violenței domestice. 

„Am văzut reticență în a face ceva din partea polițiștilor. «Ei și ce dacă i-a tras o palmă, a ridicat vocea?» Și atunci când au fost cazuri, eu ca asistent social, insistam. Eram fermă, pe poziție, că dacă legea spune așa, înseamnă că trebuie ordin de restricție”, explică ea. Iar lucrurile s-au aranjat în așa fel încât Olesea și primara localității au făcut o echipă bună în lupta împotriva violenței domestice, iar astăzi cârcotașii vorbesc prin sat că „femeile au prea multe drepturi”. „Este impact. Acum mai închid gura. Nu-și permit replici, nu-și permit să ridice mâna, pentru că știu că riscă să ajungă la primărie, să facă muncă în folosul comunității. Este oleacă de frică”, remarcă Olesea. 

 „Odată, un judecător a întrebat de ce Zubrești are atât de multe ordonanțe de protecție. Nu pentru că sunt mai multe cazuri de violență, dar în sfârșit se raportează și se face ceva. Și de atunci a pornit lupta în care femeile nu trebuie să tolereze violența”, spune ea.   

În cadrul proiectului au reușit să instaleze pe stadionul local mai multe bănci și au montat un foișor de recreere. 

„Sunt sigură că o să fie mult mai bine” 

Iar proiectul „Diferiți, dar fericiți” a completat această luptă pentru drepturi egale. Printre activități s-a numărat o zi de instruire pentru tineri. „A fost un exercițiu unde copiii au înțeles cât de dure pot fi etichetele. Fiecare a avut un rol cum ar fi: prestatoare a serviciilor de sex comercial, copil din familie social-vulnerabilă, alcoolic și altele. Câte unul au ajuns în față și ceilalți trebuiau să-i spună ce crede despre rolul lor. Să vedeți ce ziceau! Și dacă pe acel copil îl dureau acele cuvinte, instructoarea îi făcea un nod în jurul mâinilor și tot așa. Legat de homosexuali și alte categorii – pentru ei e rău și e tabu și aici mai este nevoie de lucru”, explică Olesea.

Copiii au făcut flashmoburi, au împărțit pliante făcute tot de ei și au invitat părinții la concursul „O seară în familie”. Au trebuit să facă diferite probe cum ar fi: să meargă prin niște obstacole, cu ochii închiși, ghidați de soți sau de soții; bărbații să coase nasturi sau împreună să deseneze portretul familiei. Olesea spune că la concurs au participat și familii în care exista violență domestică. 

De asemenea, autoritățile publice locale și-au asumat un angajament la nivel de localitate, să asigure egalitatea de gen. Consiliul local Zubrești a votat Planul de acțiuni pentru promovarea și asigurarea‬ egalității de gen în anul 2023-2026. Iar acesta presupune că timp de trei ani vor fi organizate campanii de informare și instruiri; activități de socializare pentru femei și bărbați în etate; instruiri pentru mamele tinere pe diferite domenii, inclusiv în afaceri; instruiri de autoapărare pentru fete și femei, dar și înființarea unui club al femeilor.  

În concluzie, Olesea Harti este optimistă și crede că „lucrurile o să decurgă bine. Văd că stereotipurile pe care noi le-am preluat nu sunt perpetuate de generația tânără. Eu mă uit la tinere: ele au planurile lor și vor să-și deschidă propriile afaceri. Faptul că se investește în instruirea lor de mici îi formează ca persoane. Și sunt sigură că o să fie mult mai bine”, conchide ea.  


Materialul a fost realizat în cadrul proiectului „Parteneriate pentru liderismul femeilor și bună guvernare”, implementat de Fundația „Friedrich Ebert” Moldova și AO „Institutum Virtutes Civilis”, cu suportul financiar al Uniunii Europene și Fundației „Friedrich Ebert”. 

Din 2016 scriu despre drepturile femeilor, violența domestică și hărțuire sexuală. Apoi mă concentrez pe democrația locală, reforma administrației publice și pe cum oamenii din sate pot avea condiții mai bune de trai. Îmi pun întrebări despre ce ne doare pe noi, ce iubim și ce ne face mai puternici, iar răspunsurile le găsesc în istoriile umane care apar pe Moldova.org.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.