de Stela Popa
Da, sunt dezamăgită, deziluzionată și decepționată. Sper că doar pe moment. Dar sunt. După ce “ni s-a furat revoluția”, cum scrie ziarul francez Le Figaro, iar comuniștii stau, în continuare, după alegeri dubioase, cu mâna pe puterea din R. Moldova, cum pot altfel să mai fiu? După ce rezultatul alegerilor este cel care este, după ce tinerii au fost maltratați prin închisori sau comisariate ale poliţiei, ba, mai mult, iată că avem și cadavre aruncate în mijlocul drumului… cum să mai reacționez? M-am întrebat zilele acestea dacă nu cumva ceea ce face tânăra generație și cauza pentru care cei doi tineri și-au pierdut viața în urma altercațiilor de săptămâna trecută nu va ajunge nimic mai mult decât niște pretexte de pe urma cărora regimul de la Chișinău trage foloasele? Ar fi trist.
Nu s-a putut abţine domnul Voronin. Nu a vrut să plece liniştit de la putere. Trebuia să rămână cumva în memoria moldovenilor şi, iată că, pe final de mandat, a reuşit să ne mai surprindă odată, pe toţi, inclusiv Occidentul. Un Occident care, prin tăcerea sa, spune mai multe decât dacă ar vorbi – un Occident cu o presă pe care Voronin nu o poate controla la fel ca pe cea locală și care, iată, începe să denunţe tot mai mult fraudele comuniştilor moldoveni.
Adio, Europa!
Dincolo de aceste toate, ceea ce nu vor să recunoască liderii de la Chișinău, dar noi toți știm, este că au îndepărtat R. Moldova de integrarea europeană mai mult ca niciodată. Astfel, dacă în ultimii ani, potrivit Barometrului de Opinie Publică, 20% dintre respondenți credeau că R. Moldova se va integra în Uniunea Europeană în 20-25 de ani, iar alți 30% aspirau ca acest lucru să se întâmple într-un interval ceva mai scurt – 10 ani, acum, teamă mi-e, că acest termen a fost amânat, sine die. Semnalele pe care Chișinăul le-a transmis în ultimile două săptămâni, volens nolens, către Bruxelless, dar mai ales acțiunile violente ale guvernării, nu au făcut decât să dea arama pe față a puterii roșii – excesiv de lustruită de către media locală pro comunistă.
Pe fundalul frustrărilor pe care le are în legătură cu “realizările” sale (eşecul transnistrean, nereuşita planului de acţiuni R.M.-UE etc.) de-a lungul celor opt ani de “comunism european”, Voronin nu s-a mai putut abţine nici măcar în ultimele ore ale mandatului său şi a acționat. Ce-i drept, așa cum știe și se pricepe mai bine. Mai pe înțeles – curat miliţienesc, specific statului în care a transformat R. Moldova. Numai că Voronin, chiar dacă este lăsat să se complacă în izolarea de la granița UE, trebuie să realizeze că represiunile sale din ultimele zile i-au pus pe veci stigmatul de cel mai crunt lider “comunist” al R. Moldova și al Europei.
Ce fel de stat va fi acela care are cetățeni ai României și ai Federației Ruse?
S-a dovedit încă o dată că valorile europene nu sunt compatibile cu cele comuniste. Și s-a mai dovedit încă odată faptul că regimului comunist nu-i place libertatea de exprimare şi pluralismul, ba, dimpotrivă, minciuna este cea care domină. Așadar, cine ajunge să se răfuiască cu oamenii într-un stil bolșevic și stalinist, maltratându-i în închisori și mutilându-i, sau se răfuieşte cu jurnaliștii, expulzându-i pe cei ai altui stat, în frunte cu diplomați de prim rang, este cu certitudine dintr-un alt aluat.
Un lucru nu vor să mai înțeleagă guvernanții de la Chișinău – nu poți ține un popor prin teamă și teroare, iar mulțimea căreia, pe moment, au reușit să îi închidă gura, mult nu va tolera asuprirea comunistă. A demonstrat-o istoria.
În plus, nici poziționarea geografică nu mai avantajeasă planurile comuniste ale Chișinăului. Cu o Europă modernă peste gard, oamenii nu vor mai accepta mult sârma ghimpată de pe Prut, iar instalarea Cortinei de Fier, așa cum a spus-o aseară și președintele român Traian Băsescu, România nu o va permite.
Așadar, chiar dacă atacurile extreme asupra României din ultimile zile sunt fără precedent, ele oricum nu folosesc la nimic. “România se uită la oameni și nu la guvernare” a spus-o ieri tranșant Traian Băsescu, iar oamenii noștri, continui eu, se uită spre UE, acolo unde este și România. Așadar, greșeală strategică enormă, domnule Voronin! Atacând România nu ai făcut decât să provoci UE și proprii cetățeni, oameni care își doresc libertatea și cărora dacă li se va întinde mâna românească de peste Prut, prin oferta cetățeniei, o vor accepta indubitabil. Dacă acest proces, așa cum spune Băsescu, va fi, cu adevărat, simplificat, peste cine va mai rămâne Voronin președinte? Să nu uităm că din patru milioane am rămas deja trei, iar din acestea trei, domnule președinte, riști să te trezești cu și mai puțini. Să nu uităm că mulți cetățeni ai R.M. au deja cetățenie rusă, în cazul în care și pentru cetățenia română vor aplica masiv cetățenii, survine întrebarea firească – Ce fel de stat va mai fi R. Moldova? Timpul ne va arăta.
Doru Dendiu – ultimul mohican al presei române la Chișinău
Astăzi, corespondentul TVR în Republica Moldova a fost obligat să părăsească țara, după ce i-a fost retrasă acreditarea invocându-se încălcarea punctului 18 din Regulamentul de acreditare a jurnaliștilor străini. Autoritățile moldovene uită însă câte încălcări repetate au realizat ele asupra drepturilor la exercitare a profesiei de către jurnaliștii români…
Mă întreb, cum se simt unii jurnalişti de la Chişinău afiliaţi presei roşii când citesc aceste veşti?
Ce va face TVR-ul? Ce bine ar fi fost dacă era acum acea emisiune la TVR propusă de senatorul Viorel Badea și dedicată exclusiv R. Moldova!
Repet, toate cele spuse în acest articol nu rămân neobservate. Mai mult, ele se acumulează în timp și dau roadele seminței pe care o cultivi. Adică, cine seamănă vânt, culege furtună.
